ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1027/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1027/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 22 februarie 2022
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul contestației în anulare
Prin Decizia nr. 1307 din 3 martie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2016, s-a admis excepția tardivității recursului declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brăila și s-a respins ca tardiv declarat recursul recurentei-pârâte Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brăila împotriva sentinței nr. 102 din 16 octombrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal. Totodată, s-a respins recursul declarat de recurenta-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.
Contestația în anulare
Împotriva Deciziei nr. 1307 din 3 martie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brăila a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.
În motivarea contestației în anulare, contestatoarea a susținut că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, recursul fiind declarat și motivat în termen.
Potrivit art. 183 alin. (1) din C. proc. civ., "Actul de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare este socotit a fi făcut în termen".
În aceste cazuri, recipisa oficiului poștal, precum și înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, de unitatea militară sau de administrația locului de deținere, pe actul depus, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către persoana interesată (art. 183 alin. (3) din C. proc. civ.).
Asupra acestor chestiuni s-a pronunțata și Înalta Curte de Casație și Justiție -Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 34/15.05.2017.
Astfel, în prezenta cauză, sentința recurată, respectiv sentința civilă nr. 102 din 16.10.2019 a Curții de Apel Brașov, a fost comunicată către D.G.R.F.P. Galați -A.J.F.P. Brăila, la sediul ales, în data de 09.01.2020, așa cum a reținut și instanța de recurs, iar termenul de recurs de 15 zile, calculat conform prevederilor art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. se împlinea la data de 27.01.2020.
Or, instituția recurentă a transmis recursul înregistrat sub nr. x/20.01.2020 prin serviciul specializat de comunicare, în sensul art. 183 alin. (1) din C. proc. civ., respectiv, a fost predat Poștei Serviciului Român de Informații - U.M 0771 Galați, în data de 23.01.2020, cu 4 zile înainte de expirarea termenului de recurs.
În acest sens, a depus la dosar Borderoul emis de A.J.F.P. Brăila nr. 8 din 23.01.2020, de unde rezultă că recursul a fost transmis către serviciul specializat de comunicare în data de 23.01.2020 (poziția nr. 3 din borderou).
De asemenea, a anexat adresa din 31.05.2021 către UM 0771 - Galați prin care a solicitat să confirme depunerea recursului în data de 23.01.2020 și să comunice dovada depunerii acestuia la Curtea de Apel Brașov, urmând ca răspunsul să îl depună la instanță pentru a dovedi că recursul a fost formulat în termen legal.
De altfel, instanța de recurs a invocat din oficiu excepția tardivității recursului, însă nu a solicitat un punct de vedere de la instituția recurentă cu privire la acest aspect, nu a solicitat lămuriri cu privire la modul de depunere a recursului, ci, pur și simplu, a respins recursul ca tardiv fără a analiza modul în care a fost depus.
S-a solicitat admiterea contestației în anulare și anularea hotărârii atacate, deoarece, recursului este rezultatul unei erori materiale, iar în rejudecare, admiterea recursului și respingerea acțiunii ca nefondată.
Apărările formulate în cauză
Intimata A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare, în principal, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.
De asemenea, intimata AJFP Brașov a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea contestației în anulare.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare
Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., pe care contestatoarea și-a întemeiat prezenta cale de atac, "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când (...) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale."
Pentru a verifica în ce măsură contestația este admisibilă, pentru motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., instanța învestită cu calea de atac trebuie să se raporteze la situația existentă în dosar la data pronunțării hotărârii ce se atacă, deoarece față de ceea ce judecătorii aveau la dispoziție în acel moment, se poate aprecia dacă soluția este rezultatul unei erori materiale.
În cauză, în raport cu înscrisurile aflate la dosar la momentul analizei de către Înalta Curte a excepției tardivității recursului, reieșea formularea acestuia cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din legea nr. 554/2004.
Astfel, în mod corect instanța de control judiciara a reținut că sentința recurată a fost comunicată recurentei – pârâte Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brăila la data de 09.01.2020, iar recursul a fost depus la data de 29.01.2020, termenul de recurs de 15 zile stabilit potrivit art. 20 alin. (1) din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ împlinindu-se la data de 27.01.2020.
Prin contestația în anulare de față, contestatoarea susține că a depus recursul la data de 23.01.2020, prin serviciul specializat de comunicare Poșta Serviciului Român de Informații - UM 0771 Galați, în susținerea acestei afirmații prezentând Borderoul intern emis de AJFP Brăila, adresa transmisă către Poșta Serviciului Român de Informații - UM 0771 Galați prin care solicită confirmarea predării borderoului și a "corespondenței cu numărul de ieșire 319", precum și răspunsul din partea acestei unități.
Însă, Înalta Curte apreciază că, în momentul soluționării recursului, judecătorii nu au comis nicio eroare materială, având în vedere că la dosar nu exista Borderoul emis de A.J.F.P. Brăila nr. 8 din 23.01.2020, de unde rezultă că recursul a fost transmis către serviciul specializat de comunicare în data de 23.01.2020. Un asemenea înscris nu poate fi alăturat la cererea de contestație în anulare, deoarece instanța învestită cu această cale de atac trebuie să se raporteze la situația existentă în dosar la data pronunțării hotărârii din recurs și la ceea ce judecătorii aveau la dispoziție în acel moment, pentru a putea aprecia dacă soluția este rezultatul unei erori materiale.
În ceea ce privește susținerea contestatoarei privind soluționarea excepției tardivității fără a se solicita punctul său de vedere, Înalta Curte observă că acest motiv invocat nu se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., astfel că nu va mai fi analizat.
Prin urmare, având în vedere că soluția pronunțată prin decizia ce face obiectul prezentei contestații în anulare nu este rezultatul unei erori materiale, în sensul acreditat de contestatoare, Înalta Curte urmează a respinge contestația în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare declarat de contestatoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brăila împotriva Deciziei nr. 1307 din 3 martie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțate în dosarul nr. x/2016, ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 22 februarie 2022.