ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 22.02.2022

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1023/2022

HOTĂRÂRE
22.02.2022
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1023/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 22 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 08.08.2018 sub nr. x/2018, reclamantul MINISTERUL ECONOMIEI a chemat în judecată pe pârâta A. S.A., solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1.622.831 RON cu titlu de pretenții, la care se vor adăuga dobânzile și penalitățile de întârziere calculate până la data restituirii integrale a sumei, precum și la suportarea cheltuielilor de judecată.

Reclamantul a indicat că înțelege să formuleze acțiune în răspundere contractuală, iar în subsidiar răspundere în îmbogățirea fără justă cauză.

Prin sentința civilă nr. 2016 din 14 iunie 2019, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal – veche a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins cererea formulată de reclamantul MINISTERUL ECONOMIEI, în contradictoriu cu pârâta A. S.A., ca fiind prescrisă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul MINISTERUL ECONOMIEI, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În opinia recurentului – pârât, instanța de fond a admis excepția prescripției în baza unui calcul greșit al momentului de începere a curgerii prescripției.

În conformitate cu dispozițiile art. 2528 din C. civ., prescripția dreptului material la acțiune în repararea unei pagube care a fost cauzată printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea.

Astfel, legea prevede două momente alternative de la care începe să curgă termenul de prescripție al acțiunii în repararea unei pagube cauzate printr-o faptă ilicită, unul de natură subiectivă și altul de natură obiectivă, în sensul că momentul subiectiv este acela în care partea a cunoscut atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea și momentul obiectiv în care victima ar fi trebuit să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea.

Astfel, în speța dedusă judecații, prescripția începe să curgă de la data la care Ministerul Economiei a avut cunoștința de fapta ilicită a pârâtei și întinderea prejudiciului.

Abaterea constatată de auditorii publici ai Curții de Conturi, consemnată în procesul-verbal de control înregistrat la sediul Ministerului Economiei cu nr. x/07.08.2015 vizează încheierea fără bază legală de către A. S.A., în anul 2012, a unor contracte de lucrări/servicii având ca obiect "revizia și completarea/repararea fluxului tehnologic la stațiile de epurare".

În condițiile în care nici până la data prezentului recurs, aceste contracte nu au fost finalizate, nefiind înregistrate procese-verbale de recepție, plățile efectuate fiind în cuantum total de 1.622.831 RON, iar valoarea totală a celor 8 contracte fiind de 6.401.136 RON, aceste contracte sunt în vigoare.

Pe cale de consecință, ținând seama de faptul că în acest moment contractele sunt în derulare, recurentul a susținut că nu a început să curgă un termen de prescripție și, în mod evident, instanța a considerat în mod greșit că dreptul material la acțiune este prescris.

Invocarea de către pârâtă a controlului efectuat de Ministerul Economiei, în baza ordinului de serviciu nr. 80332/08.05.2014, este nerelevantă pentru stabilirea datei de la care începe să curgă termenul de prescripție. În aceeași măsură, nici susținerile potrivit cărora ulterior stabilirii unor masuri în sarcina conducerii executive și administrative a A. S.A., Ministerul Economiei nu a dispus alte măsuri, nu sunt întemeiate.

În concluzie, în considerarea calității Curții de Conturi, de instituție care exercită controlul asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului 51 ale sectorului public și care estimează eventuale prejudicii, termenul de prescripție ar începe să curgă cel mai devreme de la data emiterii Deciziei nr. 31/07.09.2015, prin care au fost impuse în sarcina conducerii ministerului măsuri cu termene fixe de îndeplinire, și nu de la data efectuării fiecărei plăți.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul Ministerul Economiei este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:

Deși recurentul a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 din C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contractorii ori numai motive străine de natura cauzei"), în cuprinsul motivării cererii de recurs nu se regăsește nicio susținere care să poată fi subsumată acestui motiv de casare, neputând fi astfel analizat.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material"), Înalta Curte constată că este nefondat, instanța de fond reținând cu just temei că acțiunea este prescrisă.

Prin demersul judiciar inițiat în fața instanței de contencios administrativ, reclamantul a solicitat obligarea intimatei-pârâtei la restituirea sumei de 1.622.831 RON cu titlu de pretenții, la care se vor adăuga dobânzile și penalitățile de întârziere calculate până la data restituirii integrale a sumei.

Pretențiile deduse judecății sunt aferente plăților efectuate de Ministerul Economiei pentru contractele încheiate în anul 2012 de către societatea pârâtă, având ca obiect revizia și completarea/repararea fluxului tehnologic la stațiile de epurare.

Înalta Curte nu poate primi susținerea recurentului referitoare la faptul că instanța de fond nu putea soluționa cauza în baza excepția prescripției dreptului material la acțiune, în condițiile în care contractele se află în derulare.

Potrivit art. 2.528 alin. (1) din C. civ. "Prescripția dreptului la acțiune în repararea unei pagube care a fost cauzată printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea."

Este necontestat faptul că sumele de bani a căror restituire se solicită au fost achitate de către recurentul - reclamant societății intimate la data de 22.12.2014 cu ordinele de plată nr. x și nr. 3528, la data de 08.12.2014 cu ordinele de plată nr. x și nr. 3262, la data de 14.06.2013 cu ordinul de plată nr. x, la data de 19.12.2013 cu ordinul de plată nr. x și la data de 11.10.2013 cu ordinul de plată nr. 3427.

Prin urmare, în mod corect a reținut instanța de fond că termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 2517 C. civ., s-a împlinit la data de 22.12.2017, în raport cu data efectuării ultimei plăți - 22.12.2014, reclamantul formulând cererea la data de 07.08.2018 (data poștei), dată la care dreptul său material la acțiune era prescris.

De asemenea, este nefondată și susținerea recurentului potrivit căreia cel mult se poate considera că prescripția a început să curgă la data emiterii Deciziei nr. 31/2015 de către Curtea de Conturi, prin care la pct. 17 a fost stabilită măsura nr. 20, potrivit căreia conducerea Ministerului Economiei Comerțului și Turismului va dispune măsuri și va urmări intrarea în legalitate privind "verificarea realității, regularității și legalității operațiunilor din deconturile prezentate la plată, de către S.C. A. SA".

Sub acest aspect, instanța de control judiciar urmează a avea în vedere Decizia nr. 19/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Constanța și, în consecință, s-a stabilit că: "În interpretarea si aplicarea unitară a dispozițiilor art. 268 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 8 și 12 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, și a dispozițiilor art. 211 lit. c) din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările ulterioare, respectiv a art. 2526 din C. civ., actul de control efectuat de Curtea de Conturi sau de un alt organ cu atribuții de control, prin care s-a stabilit în sarcina angajatorului obligația de a acționa pentru recuperarea unui prejudiciu produs de un salariat ori rezultat în urma plății către acesta a unei sume de bani necuvenite, nu marchează începutul termenului de prescripție extinctivă a acțiunii pentru angajarea răspunderii patrimoniale a salariatului".

În consecință, apreciind că Decizia nr. 19/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție se aplică prin analogie și situației din prezenta speță, instanța de control judiciar reține că Decizia Curții de Conturi nr. 31/07.09.2015 nu marchează începutul termenului de prescripție extinctivă,

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Ministerul Economiei, ca nefondat.

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Ministerul Economiei împotriva sentinței civile nr. 2016 din 14 iunie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - veche, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 22 februarie 2022.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2023-05-03
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2267/2023
Ședința publică din data de 3 mai 2023 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrat
ÎCCJ 2022-02-16
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 886/2022
Ședința publică din data de 16 februarie 2022 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistr
ÎCCJ 2023-06-28
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3571/2023
/2015 de către Înalta Curte de Casație si Justiție, secția de contencios administrativ si fiscal; (iii) obligarea pârâților debitori Guvernul României și Prim-ministrul Guvernului României la plata tuturor cheltuielilor de judecată generate
ÎCCJ 2022-11-08
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2324/2022
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 192 și următoarele din C. proc. civ., art. 2122 și următoarele, art. 1528, art. 1531 și următoarele din C. civ., H.G. nr. 643/1999, H.G. nr. 290/2001. Prin întâmpinare, pârâtul MINISTERUL ECONOMI
ÎCCJ 2022-06-16
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1363/2022
Ședința publică din data de 16 iunie 2022 asupra recursului de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 22 decembrie 2020, sub nr. x/
Sursă