ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2482/2022

Cererea Prin cererea formulată la data de 17 martie 2022, petenta A., în contradictoriu cu intimații B. și C., a formulat cerere de strămutare a dosarului nr. x/2021, aflat pe rolul Tribunalului Arad. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția I civilă sub nr. x/2022.

Hotărârea pronunțată de prima instanță Prin încheierea din data de 13 aprilie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, cauza a fost suspendată în baza dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere lipsa părților, precum și faptul că nu s-a solicitat judecata cauzei în lipsă. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petenta A. la data de 9 iunie 2022.

Calea de atac exercitată în cauză Prin cererea de recurs, petenta A. a criticat modalitatea în care a fost micșorată proprietatea părinților săi, apreciind că judecata se poate desfășura și în lipsa sa.

Apărările formulate în cauză Recursul a fost comunicat intimaților C. și B. la data de 5 iulie 2022, conform dovezilor de la dosar recurs. Intimații C. și B. au depus întâmpinare la 15 iulie 2022, invocând nulitatea recursului pentru neîncadrare în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Procedura în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte la data de 20 iunie 2022 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fișa Ecris . Recurentei A. i s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbre în cuantum de 20 RON, dovada de comunicare a citației aflându-se la dosar recurs. Prin rezoluția din 07 septembrie 2022, s-a fixat termen de judecată la data de 13 decembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Deliberând cu prioritate, în temeiul prevederilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., asupra excepției netimbrării cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele: Accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și respectarea dispozițiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în fața instanței, aceasta nefiind legal învestită. Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată. Dispozițiile art. 32 din O.U.G. nr. 80/2013 arată că taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în prima instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege. Potrivit dispozițiilor art. 24 din același act normativ, "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON". Dispozițiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru de plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței. Potrivit prevederilor art. 36 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, dacă, până la termenul prevăzut de lege sau stabilit de instanța, reclamantul nu îndeplinește obligația de plată a taxei, instanța va anula cererea sau o va soluționa în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal. Dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. arată că: "la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii (…)." Corelativ, alin. (3) al aceluiași articol stipulează că neîndeplinirea acestei cerințe este sancționată cu nulitatea. În speță, prin rezoluția din data de 23.06.2022, s-a stabilit în sarcina recurentei-reclamante A. obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 RON, în conformitate cu dispozițiile art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, sub sancțiunea anulării cererii de recurs, ca netimbrată. Această obligație a fost comunicată recurentei-reclamante la datele de 03 august, respectiv 16 septembrie și 22 septembrie 2022, cu adresele depuse la Primăria Comunei Săcălaz, conform confirmărilor de predare a actelor de procedură aflate la dosarul de recurs, precum și raportului de trimitere prin e-mail a citației, transmise la 08 septembrie 2022, dosar recurs. Recurenta nu s-a conformat, în sensul că nu a timbrat corespunzător calea de atac cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 RON. Față de aceste împrejurări, Înalta Curte, reținând că cererea de recurs nu îndeplinește cerința legală prevăzută de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (3) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula ca netimbrat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 13 aprilie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă. Față de soluția adoptată și de solicitarea intimaților de acordare a cheltuielilor de judecată, devin incidente în cauză dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ. privind obligarea părții care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată solicitate și dovedite de partea care a câștigat procesul, în cuantum de 1.000 RON, reprezentând onorariu avocațial, potrivit chitanței de la dosar recurs. Față de analizarea și reținerea acestei excepții procesuale prioritare, Înalta Curte constată că a devenit inutilă analizarea excepției nulității recursului, invocată de intimați prin întâmpinare.