ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1576/2024

Ședința publică din data de 11 iunie 2024

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Hotărârea atacată

Prin decizia civilă nr. 33 din data de 15 februarie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a constatat nul recursul formulat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 598 din data de 29 septembrie 2022, pronunțate de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B..

I.2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 33 din data de 15 februarie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021, a declarat recurs reclamantul A..

I.3. Procedura desfășurată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 26 mai 2023 și a fost repartizată spre soluționare completului nr. 2, astfel cum rezultă din raportul ECRIS aflat la dosarul de recurs.

Prin rezoluția din data de 30 mai 2023, s-a dispus efectuarea procedurilor de comunicare reglementate de art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei-pârâte la data de 14 iunie 2023, iar aceasta nu a formulat întâmpinare.

În cauză, prin rezoluția din data de 18 iulie 2023, a fost fixat termen de judecată la data de 24 octombrie 2023, cu citarea părților în ședință publică.

La termenul de judecată din data de 24 octombrie 2023, Înalta Curte a suspendat judecata recursului declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 33 din data de 15 februarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, reținând că părțile, care au fost legal citate, nu s-au înfățișat la strigarea pricinii și nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Prin rezoluția din data de 8 mai 2024, a fost fixat termen la data de 11 iunie 2024, în ședință publică, cu citarea părților în vederea discutării excepției perimării cererii de recurs.

La termenul de judecată din data de 11 iunie 2024, Înalta Curte a invocat excepția perimării cererii de recurs și a reținut cauza în pronunțare prin prisma acestei excepții.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând incidența în prezenta cauză a dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. referitoare la perimare, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ.:

"Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni", iar alin. (2) al aceiași articol prevede că:

"Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță".

Perimarea se poate constata și din oficiu, conform dispozițiilor art. 420 alin. (1) C. proc. civ.

Reglementată ca o excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepția de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află și este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție.

Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

Prin urmare, perimarea operează cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

Aceasta este și situația în speță, unde, după suspendarea judecării cererii de recurs, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din data de 24 octombrie 2023, părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de 6 luni fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecării cauzei.

În cauză, termenul de perimare, calculat potrivit art. 181 alin. (1) pct. 3 raportat la art. 416 alin. (1) și (2) C. proc. civ., s-a împlinit la data de 24 aprilie 2024 (miercuri).

Din verificarea actelor dosarului, rezultă că, din momentul în care judecata cererii de recurs a fost suspendată în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. (24 octombrie 2023), părțile nu au formulat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății și nici nu au efectuat vreun alt act de procedură, neputând fi, așadar, reținut niciun motiv de suspendare sau de întrerupere a termenului de perimare.

În raport de considerentele reținute, Înalta Curte, în temeiul art. 416 alin. (1) coroborat cu art. 420 alin. (1) C. proc. civ., urmează să constate perimată cererea de recurs formulată de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 33 din data de 15 februarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 33 din data de 15 februarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 iunie 2024.