ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2428/2022

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Suceava – secția civilă sub nr. x/2013 la 27 septembrie 2013, reclamantul Parchetul de lângă Judecătoria Suceava le-a chemat în judecată pe pârâtele A., Obștea Gemenea și Instituția Prefectului – Județul Suceava solicitând anularea înscrisurilor falsificate, intitulate "Așezământul Obștei Composesoratului – Obștea Gemenea", respectiv a înscrisului intitulat "Statutul Obștei Gemenea". În drept, a invocat dispozițiile art. 92 alin. (1) și art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., raportat la art. 245 lit. c) 1 C. proc. pen. La termenul de judecată din 11.03.2013, instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale, iar prin sentința civilă nr. 1099 din 11 martie 2014, a admis excepția și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – secția civilă sub nr. x/2013, la 14 mai 2014. Prin încheierea din 25 noiembrie 2014 Tribunalul Suceava – secția civilă a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea dosarului, spre soluționare, Tribunalului Botoșani – secția civilă, urmare a faptului că, prin Hotărârea nr. 78 din 13 noiembrie 2014 a Curții de Apel Suceava a fost respinsă cererea de suspendare a cauzei și a fost admisă cererea de strămutare a dosarului nr. x/2013 de la Tribunalul Suceava la Tribunalul Botoșani. La 27 martie 2015, numitul B. a depus cerere de intervenție accesorie în favoarea pârâtelor A. și Obștea Gemenea. În favoarea acelorași părți a depus cerere de intervenție accesorie și numitul C.. Prin încheierea din 11 septembrie 2015, Tribunalul Botoșani – secția civilă a suspendat judecata cauzei până la soluționarea definită a dosarului nr. x/2015 al Judecătoriei Galați. Cauza a fost repusă pe rol prin încheierea din 18 octombrie 2019, pronunțată de Tribunalul Botoșani – secția civilă. Prin încheierea din 13 mai 2016, tribunalul a suspendat judecata până la soluționarea contestației în anulare ce forma obiectul dosarului nr. x/2019 al Tribunalului Galați. Cauza a fost repusă pe rol prin încheierea din 19 iunie 2020 a Tribunalului Botoșani.

Hotărârea Tribunalului Botoșani Prin sentința nr. 213 din 18 februarie 2021, Tribunalul Botoșani – secția civilă a admis acțiunea formulată de reclamantul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava, în contradictoriu cu pârâții A., Obștea Gemenea și Instituția Prefectului Suceava și a dispus anularea înscrisurilor intitulate "Așezământul Obștei Composesoratului-Obștea Gemenea" și "Statutul Obștei Gemenea".

Hotărârea Curții de Apel Suceava Prin decizia nr. 1035 din 27 octombrie 2021, Curtea de Apel Suceava – secția I civilă a respins, ca nefondate, apelurile declarate de pârâtele A. și Obștea Gemenea, prin reprezentant legal D., împotriva sentinței nr. 213 din 18 februarie 2021, pronunțate de Tribunalul Botoșani – secția I civilă – în dosarul nr. x/2013, intimați fiind reclamantul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava și Instituția Prefectului Județului Suceava.

Recursurile Împotriva deciziei nr. 1035 din 27 octombrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Suceava – secția I civilă au declarat recursuri pârâtele A. și Obștea Gemenea. Deși recurentele au formulat cereri de recurs distincte, criticile invocate sunt similare, întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. Astfel, prin motivele de recurs formulate, ambele recurente au susținut că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 13 și 14 C. proc. civ., care reglementează principiului dreptului la apărare și al contradictorialității, ale art. 153 și următ. C. proc. civ., privitoare la nelegala citare a pârâtei Obștea Gemenea, prin reprezentantul său, D., ale art. 63-67 C. proc. civ., ce vizează nerespectarea regulilor procedurale în cazul cererilor de intervenție accesorii în interesul pârâtelor Obștea Gemenea și A., a nejudecării acestor cereri, și ale art. 966 din C. civ. de la 1864. Au afirmat că au fost încălcate, de către instanța de apel și dispozițiile art. 445, art. 247, art. 248, art. 470 alin. (1) lit. c) și art. 185 alin. (1) teza 1 C. proc. civ. și ale art. 966 și 967 din C. civ. de la 1864. Au menționat că în mod greșit instanța de apel a stabilit că toate normele invocate în motivele de apel au fost aplicate corect, în spiritul și în litera legii. Or, tocmai interpretarea și modul de aplicare a acestor norme de către instanța de apel se constituie într-o critică veritabilă de nelegalitate a deciziei recurate. În acest sens, au susținut că este nelegală soluția de respingere a criticii ce a vizat încălcarea de către instanța de fond a dispozițiilor art. 13 și 14 C. proc. civ., care reglementează principiul dreptului la apărare și al contradictorialității. Respingând această critică, instanța de apel și-a însușit interpretarea și aplicarea normelor evocate de către tribunal, reținând că încheierile preparatorii pronunțate nu leagă instanța de măsura ordonată, putându-se reveni asupra sa dacă se impune în vederea unei bune administrări a justiției. Au arătat că au precizat că, ulterior repunerii pe rol a cauzei, la 18.10.2019, tribunalul a amânat cauza până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2019 al Tribunalului Galați, având ca obiect contestație în anulare formulată împotriva hotărârii pronunțate în recurs în dosarul nr. x/2013 al Judecătoriei Galați. Deși dosarul Tribunalului Galați nu era definitiv soluționat, după mai multe amânări în scopul verificării soluției pronunțate asupra contestației în anulare, instanța a procedat la continuarea judecății și la pronunțarea soluției, fiind fără relevanță suspendarea ulterioară a judecății recursului, pronunțată de Tribunalul Galați la 23 iunie 2021, la care a făcut referire în considerente, hotărârea atacată cu apel fiind dată la 18 februarie 2021, anterior suspendării recursului. Recurentele au mai arătat că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, nesocotind și încălcând dispozițiile art. 153 și următ. C. proc. civ., atunci când a considerat că pârâta Obștea Gemenea a fost legal citată. Or, din actele de procedură efectuate reiese că recurenta pârâtă Obștea Gemenea nu a fost citată prin reprezentantul ei legal, D., iar faptul că dovezile de înmânare au fost semnate de recurenta A. nu suplinește aceasta lipsă, respectiv necitarea părții prin reprezentantul său legal. Motivul invocat privește necitarea părții prin reprezentant, potrivit art. 155 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., chestiune la care curtea de apel nu a răspuns, fiind preocupată de analiza altui aspect, respectiv a aceluia că procedura de citare a recurentei Obștea Gemenea este îndeplinită, prin semnarea dovezilor de înmânare de un terț față de reprezentantul legal, persoană însărcinată cu primirea corespondenței a persoanei juridice de drept privat. Au afirmat că hotărârea este nelegală și din perspectiva respingerii criticilor din apel privind nesocotirea dispozițiilor art. 63-67 C. proc. civ., întrucât, deși în cauză s-au depus cereri de intervenție accesorii în interesul recurentelor Obștea Gemenea și A., instanța nu s-a pronunțat asupra acestora, deși trebuia să le admită cel puțin în principiu, iar intervenienții să fie introduși în cauză. Trimiterile pe care curtea de apel le-a făcut la dispozițiile art. 444 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează completarea hotărârii, nu sunt de natură să suplinească soluționarea acestui motiv de nelegalitate. Recurentele, în baza principiului disponibilității, nu au solicitat completarea hotărârii în apel, ci doar anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea soluționării cererilor de intervenție cu care prima instanță a fost învestită, motiv pentru care nu se poate vorbi despre incidența art. 445 C. proc. civ., greșit aplicat de instanța de apel, conform cu care completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului. Or, este fără echivoc că din apelul declarat în cauză nu rezultă că ar fi cerut completarea hotărârii primei instanțe, nefiind invocate normele juridice care reglementează această instituție. Considerentele care au stat la baza respingerii acestui motiv de apel, în sensul că se putea cere doar completarea hotărârii și nu se putea declara apel pentru omisiunile de soluționare a unor cereri sunt nelegale, întrucât recurentele aveau la îndemână această procedură pe durata termenului de apel, în calea de atac a apelului și a completării hotărârii, optând să declarare apel. O altă interpretare este de natură să le prejudicieze pe recurente, referitor la succesiunea intervenientului C., în condițiile în care cererea de completare trebuia făcută doar în termenul de apel, iar termenul a fost pierdut. Au menționat că, în termenul de apel, au declarat această cale de atac, invocând nesoluționarea cererilor de intervenție, fiind fără putință de tăgadă că nu au solicitat completarea hotărârii cu judecarea cererilor de intervenție, neavând interes ca soluționarea acestora să se facă cu încălcarea dublului grad de jurisdicție. Au arătat că hotărârea recurată este nelegală și pentru că instanța de apel a respins, ca nefondate, criticile cu privire la interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 966 și 967 din C. civ. de la 1864. În mod greșit, instanța de apel a reținut că situația de fapt se încadrează în cerințele acestor dispoziții legale, care reglementează nulitatea absolută a unui act juridic fondat pe o cauză ilicită, în condițiile în care prezumția legală a cauzei ilicite nu a fost răsturnată. Înscrisurile a căror nulitate absolută s-a cerut a fi constatată sunt, în realitate, copii ale unor copii de pe înscrisuri, fără putere doveditoare. Fiind o cerere de anulare a unor copii de pe copii, recurentele au considerat că sunt incidente dispozițiile art. 286 și următ. C. proc. civ., care reglementează regimul copiilor, dispoziții care au fost nesocotite de prima instanță, care a reținut nelegal că, în cazul copiilor de pe copii, fie ele și după înscrisuri constitutive de drepturi, care nu au putere doveditoare, acestea nu sunt apte să producă efectele juridice ale manifestării de voință exprimate în cuprinsul lor. În aceste condiții, în apel s-a susținut că cererea reclamantului de anulare a unor înscrisuri fără putere probatorie, este nu numai esențialmente nelegală, dar și lipsită de interes, respectiv inadmisibilă, motiv pentru care a fost invocată excepția inadmisibilității cererii, condiția interesului putând fi verificată de instanță pe tot parcursul procesului. Recurentele au arătat că hotărârea Curții de apel este nelegală și prin încălcarea principiului dreptului la apărare, a contradictorialității și a obligațiilor privind judecata cauzei, precum și a dispozițiilor art. 247 și art. 248 C. proc. civ., prin faptul că instanța nu a pus în discuția părților și a nesocotit invocarea excepției de inadmisibilitate a cererii introductive. Mai mult, instanța de apel a reținut, în motivarea soluției sale, incidența dispozițiilor art. 470 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și ale art. 185 alin. (1) teza 1 din același cod, de vreme ce excepția de inadmisibilitate a acțiunii pentru lipsa de interes este o excepție de ordine publică, ce poate fi ridicată de parte și în apel, aceasta excepție primind în mod nelegal de instanța de apel, calificarea de simplu motiv de apel, invocat în afara termenului procedural. În susținerea acestei excepții, pe care recurentele înțeleg să o ridice și în recurs, invocând aceleași motive și apărări, au aratat că, în speță, nu este justificat interesul actual al declanșării unui demers juridic pentru desființarea unor înscrisuri care nu sunt apte a dovedi ceea ce conține cuprinsul lor. Aceasta pentru că un asemenea înscris, după voința legiuitorului, nu are valoare și nu poate fi considerat un act juridic în sensul legii civile, care să exprime o voință juridică, aptă să producă efecte juridice, fiind un neconstitutiv de drepturi, ineficient din punct de vedere juridic și inopozabil terților. Despre faptul că este vorba despre o copie de pe o copie s-a făcut mențiune în întâmpinarea Instituției Prefectului depusă în apel, arătându-se că, prin raportul de constatare tehnico - științifică nr. x din 27.03.2013, efectuat de IPJ Suceava, Serviciul criminalistic, s-a stabilit că este vorba despre o falsificare a unor copii făcute după alte copii. Astfel, au considerat că este lipsită de interes și inadmisibilă cererea de chemare în judecată a reclamantului, de desființare a unor înscrisuri care, conform legii nu au putere doveditoare, chiar dacă o autoritate administrativă sau judiciară, nesocotind prevederile art. 286 alin. (5) C. proc. civ. și alte dispoziții privitoare la evaluarea probelor, le-au conferit o astfel de putere. Recurentele au solicitat admiterea acestei excepții, susținând că cererea reclamantului nu îndeplinește una din condițiile cumulative de exercitare a acțiunii civile, anume justificarea unui interes, potrivit art. 32 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., interes care să fie în conformitate cu prevederile art. 33 din același cod, adică determinat, legitim, personal, născut și actual. Au arătat că hotărârea este nelegală, întrucât instanța de apel, cu încălcarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., și-a însușit pe deplin concluziile instanței de fond, legate de netemeinicia criticilor apelantei, prin care s-a reținut, fără legătură cu cauza, termenul E., care apare înscris în extrasele de carte funciară, stabilind că acest termen a fost folosit pentru noțiunea de comună și nu de obște, în sensul de asociere de persoane, (astfel cum ar rezulta din documentele eliberate de Direcția Județeană a Arhivelor Statului Suceava și fără a se indica despre ce documente este vorba). În mod nelegal, cu încălcarea dreptului la apărare și la un proces echitabil, instanța de apel nu a înlăturat din considerente aceste statuări, ci a adus argumente în plus care prin care termenul E. are legătură directă și intrinsecă cu cauza de nulitate absolută a actelor ce fac obiectul litigiului. Însă, în fața instanței de fond nu a fost pus în discuție acest aspect legat de cuprinsul și înțelesul actelor de proprietate ale Obștii Gemenea, respectiv cuprinsul și traducerile înscrise în extrasele de carte funciară, la rubrica numelui proprietarului, în baza cărora s-a făcut reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea Obștii Gemenea. În aceasta manieră, esențialmente nelegală, recurentelor și intervenienților din acest dosar li s-a încălcat dreptul de a se apăra și de a depune și înscrisuri din care rezultă că termenul de E. este corect tradus în extrasele de carte funciară ca obște în devălmășie cu cote egale pentru fiecare membru deposedat.

Întâmpinarea și răspunsul la întâmpinare Prin întâmpinarea depusă la 9 februarie 2022, intimata Instituția Prefectului – Județul Suceava a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. La 14 februarie 2022, recurenta A. a depus întâmpinare la recursul declarat de recurenta Obștea Gemenea, iar această din urmă recurentă a depus întâmpinare la recursul declarat de recurenta A.. La 3 martie 2022, recurentele au depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimata Instituția Prefectului – Județul Suceava.

Procedura de filtru Raportul întocmit în condițiile prevăzute de art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost comunicat părților, iar prin încheierea din camera de consiliu din 29 septembrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția I civilă a admis în principiu recursurile, stabilind termen pentru soluționarea acestora în ședința publică de la 24 noiembrie 2022, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înalta Curte de Casație și Justiție asupra recursurilor Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile declarate sunt nefondate pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Recurentele critică, în condițiile impuse de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., respingerea de către instanța de apel a motivului referitor la încălcarea de către prima instanță a principiilor reglementate de art. 13 și 14 C. proc. civ. privind dreptul la apărare și contradictorialitatea procesului civil. Susțin recurentele că instanța de fond a trecut la judecata cauzei fără a aștepta soluționarea dosarului în care formulaseră contestație în anulare împotriva hotărârii prin care au fost anulate hotărârile comisiilor de fond funciar deși, pentru acest motiv, a amânat judecata cauzei în perioada din 18.10.2019 - 5.02.2021, când a fixat un termen pentru ca părțile să-și prezinte concluziile pe fondul cauzei. Critica este nefondată. Astfel, în mod corect instanța de apel a apreciat că nu se încalcă principiul respectării dreptului la apărare și nici cel al contradictorialității întrucât părțile au fost citate pentru dezbaterile pe fond, după mai multe amânări succesive, refuzul acestora de a formula concluzii pe fondul pricinii reprezentând o încălcare a obligațiilor procesuale ce nu putea împiedica instanța să treacă la judecata pricinii. Având în vedere că în prezenta cauză nu s-a dispus suspendarea judecății până la soluționarea dosarului nr. x/2019 (care viza soluționarea unei căi extraordinare de atac de retractare formulată împotriva unei hotărâri definitive) și nici nu s-a statuat asupra vreunei legături între cele două litigii care să creeze o dependență a obiectului prezentului litigiu de soluția pronunțată în cel paralel, în mod corect s-a procedat la soluționarea cauzei, reținând instanța de apel că, dimpotrivă, după admiterea contestației în anulare, judecata acțiunii în anularea hotărârii comisiei de fond funciar a fost suspendată până la soluționarea acestui dosar care vizează legalitatea înființării persoanei juridice care se pretinde îndreptățită la reconstituire. Or, în raport de această situație, recurentele nu au invocat o vătămare a drepturilor lor substanțiale produse prin soluționarea acestui dosar anterior celuilalt, ci doar au susținut că instanța de fond ar fi revenit asupra dispoziției de amânare a cauzei, cu încălcarea garanțiilor lor procesuale. Sub acest aspect, corect instanța de apel a apreciat că încheierile de amânare a judecății cauzei nu au caracter interlocutoriu, instanța putând reveni asupra măsurii dispuse dacă interesele procesului o cer. În condițiile în care părților li s-a adus la cunoștință faptul că urmează a se discuta cauza pe fond, în contextul în care prelungirea nejustificată a judecării cauzei în primă instanță înfrânge principiul celerității actului de judecată, nu se poate reține o încălcare a dreptului la apărare sau a principiului contradictorialității trecerea la judecată, dat fiind refuzul acestora de a se prezenta la momentul dezbaterilor pe fond, instanța fiind suverană în a aprecia dacă litigiul se află în etapa procesuală a dezbaterilor. Într-o a doua critică întemeiată pe dispozițiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., se invocă nerespectarea dispozițiilor legale privind citarea pârâtei Obștea Gemenea, prin reprezentant legal D.. Critica nu este fondată în condițiile în care nelegala citare la judecata unei cauze poate fi invocată doar de către partea care pretinde vătămari aduse drepturilor și garanțiilor sale procesuale. Rezultă cu evidență, în cauză, faptul că pârâta Obștea Gemenea a cunoscut de proces și a făcut apărările corespunzătoare, astfel încât invocarea nelegalei sale citări nu poate fi justificată de existența unei vătămări. De altfel, dispoziția art. 155 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. privind citarea persoanei juridice prin reprezentant legal sau convențional se referă la locul citării acesteia și nu la persoana obligată să semneze de primire. Aceasta, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 162 alin. (1) C. proc. civ., înmânarea citației se poate face și către alte persoane abilitate în vederea primirii corespondenței, obligația de a cita partea fiind legal îndeplinită, potrivit art. 153 C. proc. civ., câtă vreme se asigură aducerea la cunoștință a procesului în care este parte respectiva persoană juridică. Pe de altă parte, dat fiind faptul că între cele două pârâte nu sunt interese procesuale contrare, iar A. s-a prevalat de mandatul de administrator încredințat de către persoana juridică, calitate în care a primit și a semnat citațiile, aceasta nu își poate invoca propria culpă pentru a obține rejudecarea cauzei în folosul său. O a treia critică vizează împrejurarea că instanța de fond nu s-ar fi pronunțat, în dispozitivul hotărârii, asupra cererilor de intervenție accesorie, pârâta A. fiind și moștenitoarea numitului C.. Critica este nefondată dat fiind faptul că, astfel cum a statuat instanța de apel, omisiunea soluționării unei cereri, chiar și accesorie, poate fi invocată, de către partea interesată, printr-o cerere de completare a dispozitivului hotărârii, formulată în condițiile art. 444 C. proc. civ., o atare omisiune neputând fi invocată în apel sau recurs astfel cum dispune art. 445 C. proc. civ. Contrar susținerilor recurentelor, legea procesual civilă nu instituie un drept de opțiune între calea de atac a apelului și procedura de completare a hotărârii, iar împrejurarea că termenul de formulare a cererii a fost pierdut prin decesul intervenientului, nu determină admisibilitatea, sub acest aspect, a căii ordinare de atac declarată de succesoarea lui în nume propriu, parte în litigiul pendinte ci, cel mult ridică o problemă de interes a acesteia în formularea cererii completatoare, câtă vreme cererea de intervenție avea un caracter accesoriu apărării sale și nu principal. Recurentele au susținut, pe fondul cauzei, că instanțele devolutive au încălcat dispozițiile art. 966 și 967 C. civ. 1864 considerând că înscrisurile a căror nulitate au constatat-o sunt fondate pe o cauză ilicită. Apreciază că prezumția legală a cauzei ilicite nu a fost răsturnată, dat fiind faptul că respectivele înscrisuri sunt, în realitate, copii ale unor copii de pe înscrisuri, deci fără putere doveditoare. Critica, întemeiată pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., este, de asemenea, nefondată. În mod corect instanța de apel a statuat că actele juridice au fost constatate nule pentru cauză ilicită în condițiile în care părțile s-au folosit de aceste înscrisuri contrafăcute (potrivit raportului de constatare tehnico – științifică efectuat în dosarul penal), prezentate ca originale, respectiv așezământul și statutul Obștei Gemenea, în scopul validării unui drept de proprietate asupra a 582,6 ha teren pădure din fondul forestier de stat. Împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale nu împiedică cercetarea valabilității actului juridic de către instanța civilă. În plus, instanța de apel a stabilit că nu există alte documente referitoare la Obștea de pădure Gemenea, astfel că prezumția de valabilitate a cauzei celor două acte juridice a fost răsturnată. Față de aceste dezlegări ale instanței de apel care a statuat în mod corect asupra aspectului de nelegalitate invocat, recurentele nu au adus argumente care să combată raționamentul juridic conținut în considerente. Mai susțin recurentele că au fost încălcate și dispozițiile art. 286 și următ. C. proc. civ., care reglementează regimul copiilor, astfel că cererea reclamantului, de anulare a unor înscrisuri fără putere probatorie, este nu numai nelegală, dar și lipsită de interes, respectiv inadmisibilă, motiv pentru care au înțeles să invoce excepția inadmisibilității cererii, condiția interesului putând fi verificată de instanță pe tot parcursul procesului. Apreciază că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 247 și art. 248 C. proc. civ., prin faptul că a nesocotit invocarea de către apelantă a excepției de inadmisibilitate a cererii introductive, reținând, în schimb, incidența dispozițiilor art. 470 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și a art. 185 alin. (1) teza 1 din același cod, în baza cărora a calificat excepția ca simplu motiv de apel, invocat în afara termenului procedural. Reiterează în recurs excepția inadmisibilității, considerând că nu este justificat interesul actual al declanșării unui demers juridic pentru desființarea unor înscrisuri care nu au valoare și nu pot fi considerate acte juridice în sensul legii civile, chiar dacă o autoritate administrativă sau judiciară, nesocotind prevederile art. 286 alin. (5) C. proc. civ. și alte dispoziții privitoare la evaluarea probelor, le-au conferit o astfel de putere. Critica este nefondată. Astfel, excepția inadmisibilității acțiunii întemeiate pe inexistența unui interes actual și juridic protejat de a solicita anularea unor înscrisuri care, în opinia recurentelor, nu au valoare și nu pot fi considerate acte juridice în sensul legii civile, nu reprezintă o excepție absolută în sensul art. 246-247 C. proc. civ. și un motiv de ordine publică ce poate fi invocat în orice fază procesuală, întrucât nu tind la demonstra un fine de neprimire pentru acțiunea introductivă de instanță, ci reprezintă apărări de fond întrucât vizează neîndeplinirea unei condiții de fond a acțiunii, dedusă din calificarea actului juridic a cărui valabilitate se contestă. Prin urmare, excepția nu poate fi invocată ca motiv de ordine publică direct în calea de atac, ci în cadrul apărărilor formulate care tind să paralizeze pe fond demersul procesual al reclamantului. Susținerea constantă a pârâtelor în sensul că nu pot fi anulate copii, ci doar originalele actelor juridice, este determinată de ignorarea efectelor juridice distincte pe care le produce un act juridic privit în sensul de negotium iuris, ca manifestare de voință a părților, raportat la suportul material pe care este redat, respectiv în sens de instrumentum probationis. Astfel, potrivit situației de fapt reținute de instanțele devolutive, ce nu poate face obiect al controlului judiciar în recurs, pârâtele s-au prevalat de înscrisurile privite ca instrumentum probationis pe care le-au falsificat prin suprascrierea unei copii pe care au recopiat-o, pentru a crea aparența existenței unei persoane juridice numite Obștea Gemenea, cu vocație la reconstituirea dreptui de proprietate asupra unui teren forestier. Or, actele juridice privite ca negotium iuris au produs efecte juridice, în sensul că au introdus în raporturile juridice de drept civil și administrativ, ca titular de drepturi și obligații, o persoană juridică ce nu a existat anterior și care nu avea vocație la redobândirea unui patrimoniu de natura celui pretins de pârâte. Prin urmare nu prezintă relevanță, din acest punct de vedere, pentru ca manifestarea de voință a persoanei interesate să producă efectele juridice urmărite, faptul că s-a solicitat anularea unor copii și nu a unor înscrisuri originale, din perspectiva suportului material, câtă vreme nici nu au existat înscrisuri originale, ci doar cele contrafăcute și prezentate sub formă de copii. Se mai critică și faptul că instanța de apel ar fi preluat, fără a motiva, mențiunea instanței de fond referitoare la numele propriu "E." care apare în extrasele de carte funciară, conferindu-i sensul greșit de comună și nu cel de obște, în sensul de asociere de persoane, așa cum s-a intenționat de către recurente. Susțin recurentele că în fața instanței de fond nu a fost pus în discuție acest aspect legat de cuprinsul și traducerile înscrise în extrasele de carte funciară, la rubrica numelui proprietarului, în baza cărora s-a făcut reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea Obștii Gemenea, motiv pentru care li s-a încălcat dreptul de a se apăra și de a depune și înscrisuri din care rezultă că termenul de E. este corect tradus în extrasele de carte funciară ca obște în devălmășie cu cote egale pentru fiecare membru deposedat. Această susținere nu poate fi calificată drept o critică de nelegalitate a hotărârii pronunțate, din perspectiva dispozițiilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ., nefiind un considerent decisiv în pronunțarea soluției de anulare a înscrisurilor falsificate, ci a fost preluat și valorificat de către instanța de apel din considerentele hotărârii de fond, ca un argument factual suplimentar în ceea ce privește concluzia acesteia cu privire la faptul că Obștea Gemenea nu a existat ca persoană juridică, referirile din arhivele instituțiilor statului pentru perioada 1938-1945 fiind la Comuna Gemenea, ca unitate administrativ teritorială. Prin urmare, nu se poate aprecia că părțile nu au avut cunoștință de atare aserțiune pentru a-și construi apărări relative la acest considerent, neputând fi nici reținută, în acest context, în aplicarea art. 488 pct. 5 C. proc. civ., încălcarea dreptului la apărare. Pentru toate aceste considerente, reținând legalitatea deciziei atacate, Înalta Curte va respinge, în baza art. 496 C. proc. civ., recursul ca nefondat.