ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 117/2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 21 februarie 2023 pe rolul Curții de Apel Suceava – Secția de Contencios Administrativ și Fiscal sub nr. x/39/2023, reclamantul A, în contradictoriu cu pârâții Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne și Guvernul României, a solicitat să se constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017; să fie obligat pârâtul Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea si actualizarea pensiei, daca nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 și art. 60, din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 20.08.2016 și H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în M. Of. nr. 41 din 13.01.2023; să fie obligată pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne să restituie sumele reținute din pensie rezultate din indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 și art. 60, din Legea nr. 223/2015, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 20.08.2016, și H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în M. Of. nr. 41 din 13.01.2023, art. 1 și art. 2, conform gradului de colonel deținut, sume actualizate cu indicele de inflație, daca este cazul, precum și plata dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. 13/2011.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 7 alin. (5), art. 9 alin. (1), (2), (4) și (5) din Legea nr. 554/2004.

S-a invocat și excepția de neconstituționalitate extrinsecă a dispozițiilor art. VII, pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și ale art.79 alin. (l) din Constituție, care afectează Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 în ansamblul său.

Prin sentința nr. 83 din 16 mai 2023 pronunțată de Curtea de Apel Suceava – Secția de Contencios Administrativ și Fiscal a fost admisă excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava – Secția Civilă.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut, în esență, că litigiul dedus judecății privește dreptul la pensie, reclamantul vizând actualizarea pensiei potrivit dispozițiilor art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015 și în care în care invocă, pe cale incidentală, excepția de neconstituționalitate a unei dispoziții legale aplicabile, fiind, astfel, de competența instanței civile de jurisdicția muncii și asigurărilor sociale.

S-a argumentat, în acest sens, că invocarea formală a art. 9 din Legea nr. 554/2004 sau invocarea neconstituționalității unui act normativ nu atrage competența instanței de contencios administrativ, în absența unei conduite administrative vătămătoare, având în vedere și posibilitatea formulării unei acțiuni de drept comun.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secția I Civilă la data de 12.06.2023 sub același număr.

Prin sentința nr. 538 din 13 mai 2024 pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția I Civilă a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut incidența dispozițiilor art. 102 din Legea nr. 223/2015, în raport cu care competența de soluționare a cauzei revine instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul, respectiv Tribunalului Botoșani.

Prin sentința civilă nr. 877/2024 din 29 octombrie 2024 pronunțată de Tribunalul Botoșani – Secția I Civilă a fost admisă excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava – Secția de Contencios Administrativ și Fiscal.

De asemenea, constatându-se ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Botoșani – Secția I Civilă și Curtea de Apel Suceava – Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, s-a dispus suspendarea cauzei și sesizarea Înaltei Curți, în vederea soluționării.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut, în esență, că reclamantul a dedus judecății o cerere în contencios administrativ, întemeiată pe dispozițiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, prin care se contestă un act administrativ cu caracter normativ emis o autoritate publică centrală.

S-a arătat, în acest sens, că fundamentul obligației de reparare a vătămării invocate îl reprezintă adoptarea ordonanței considerate neconstituționale, partea neînvestind instanța competentă în materia asigurărilor sociale cu o contestație împotriva unei decizii de pensionare.

Or, dat fiind că O.U.G. nr. 59/2017 reprezintă un act normativ adoptat de Guvernul României, s-a reținut că, în temeiul art. 96 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. coroborat cu prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, competența materială de soluționare a cererii revine Curții de Apel Suceava.

Înalta Curte, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. (2) C. proc. civ., ivit între Curtea de Apel Suceava – Secția de Contencios Administrativ și Fiscal și Tribunalul Botoșani – Secția I Civilă, care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava – Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, pentru următoarele considerente:

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

Normele de competență materială sunt stabilite în funcție de obiectul, valoarea sau natura cererii, determinând, astfel, cauzele care se soluționează de o anumită categorie de instanțe judecătorești.

Astfel, din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate de reclamantul A în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, Înalta Curte constată că prin acțiunea dedusă judecății reclamantul se consideră vătămat în drepturile sale prin modificările legislative aduse de O.U.G. nr. 59/2017, criticată de acesta ca fiind neconstituțională, motiv pentru care a solicitat să fie asigurate fondurile necesare pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea și actualizarea pensiilor dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 și obligarea pârâților la restituirea sumelor reținute din pensie, temeiurile de drept ale cererii fiind dispozițiile art. 7 și art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Împrejurarea că prin O.U.G. nr. 59/2017, privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, a cărei neconstituționalitate se invocă, s-a modificat dreptul la actualizarea pensiei, astfel cum era reglementat de dispozițiile art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, situație în care se află și reclamantul, nu schimbă natura litigiului în sensul că acesta ar aparține jurisdicției asigurărilor sociale.

Acțiunea fiind formulată în temeiul dispozițiilor art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit cărora persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, rezultă că litigiul dedus judecății aparține materiei contenciosului administrativ.

De asemenea, capătul de cerere privind restituirea contribuțiilor ce i-au fost reținute reclamantului din pensie urmare a ordonanței de urgență criticate pentru neconstituționalitate, precum și acordarea dobânzii legale penalizatoare și actualizarea cu rata inflației a sumelor solicitate vizează, în esență, acordarea de despăgubiri, încadrându-se, astfel, în dispozițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, care stipulează că „Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative”.

Prin urmare, în ceea ce privește instanța de contencios administrativ competentă, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că litigiul vizează o ordonanță emisă de o autoritate centrală, Guvernul României, rezultă că acesta se soluționează în primă instanță de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel. De asemenea, competența teritorială revine, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanței de la domiciliul reclamantului.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava – Secția de Contencios Administrativ și Fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava – Secția de Contencios Administrativ și Fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 ianuarie 2025.