ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 17/2024

HOTĂRÂRE

16.01.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 17/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 16 ianuarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 21.02.2023, sub nr. x/2023, reclamanții A., B., C. și D. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, ca prin hotărâre judecătorească: I. să se constate vătămarea drepturilor și intereselor lor legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017; II. obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea și actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017 și H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în Monitorul Oficial nr. 41 din 13.01.2023; III. obligarea pârâților să restituie sumele reținute din pensie rezultate din indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015 și H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în Monitorul Oficial nr. 41 din 13.01.2023, art. 1 și art. 2, conform gradului de comisar-șef deținut, sume actualizate cu indicele de inflație, dacă este cazul, și a plății dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

În drept, reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 7 alin. (5) și art. 9 alin. (1), alin. (2), alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, Legea nr. 554/2004 și pe considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 95/2018.

De asemenea, a fost invocată excepția de neconstituționalitate extrinsecă a prevederilor art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportate la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 79 alin. (1) din Constituție.

Prin sentința civilă nr. 70 din 10 mai 2023, Curtea de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei, la care a fost conexat dosarul nr. x/2023, în favoarea Tribunalului Botoșani – secția I Civilă.

În motivarea soluției, instanța a reținut că solicitările reclamanților nu se circumscriu ipotezelor vizate de procedura specială reglementată de dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 care să atragă competența materială de primă instanță a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

În raport cu modul de redactare a cererii de chemare în judecată, prima instanță sesizată a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 100 și 102 din Legea nr. 223/2015, potrivit cu care jurisdicția în materia pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale și curți de apel, iar cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul/sediul reclamantul.

Faptul că reclamanții au invocat neconstituționalitatea – extrinsecă – a dispozițiilor art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017 prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 79 alin. (1) din Constituție, care afectează O.U.G. nr. 59/2017 în întregul său, a apreciat instanța că excepția urmează a fi soluționată în contextul dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată și nu ale art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani – secția I Civilă la data de 04.07.2023, sub același număr de dosar, care prin sentința civilă nr. 813 pronunțată la data de 12 octombrie 2023, a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei, la care a fost conexat dosarul nr. x/2023, în favoarea Curții de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și, în consecință, a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență, sens în care a dispus suspendarea cauzei.

În argumentarea soluției, instanța a constatat că, față de obiectul cererii deduse judecății, aceasta nu poate fi supusă jurisdicției de asigurări sociale, fiind vorba de o acțiune în contencios administrativ, prin care se contestă un act administrativ cu caracter normativ emis de o autoritate publică centrală.

A mai reținut instanța că în cauză se solicită, în primul rând, să se constate că actualizarea pensiei prin aplicarea dispozițiilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, a cărei neconstituționalitate se invocă, reprezintă o măsură care a condus la vătămarea drepturilor și intereselor legitime ale reclamanților, precum și, în mod accesoriu, restituirea eventualelor diferențe dintre drepturile de asigurări sociale cuvenite ca urmare constatării neconstituționalității ordonanței de urgență de modificare a legii pensiilor militare de stat, O.U.G. nr. 59/2017, și cele deja încasate, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 7 alin. (5) și art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, a statuat instanța că în speță este vorba despre despăgubiri pentru pretinsul prejudiciu cauzat reclamanților prin O.U.G. nr. 59/2017, iar nu de o cerere ce vizează strict drepturi de asigurări sociale, reglementate de legea pensiilor militare de stat, fundamentul obligației de reparare a vătămării invocate de către reclamanți fiind reprezentat de adoptarea ordonanței considerate neconstituționale.

Astfel, potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță. Potrivit alin. (5) al aceluiași articol, acțiunea poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative.

În ceea ce privește competența materială în soluționarea cauzei, dat fiind că O.U.G. nr. 59/2017 este un act normativ adoptat de Guvernul României, Tribunalul Botoșani a reținut că, în temeiul dispozițiilor art. 96 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., coroborate cu art. 10 din Legea nr. 554/2004, aceasta revine curții de apel.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 25 octombrie 2023, sub numărul x/2023.

Constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

Normele de competență materială sunt stabilite în funcție de obiectul, valoarea sau natura cererii, determinând astfel categoria cauzelor care se soluționează de o anumită categorie de instanțe judecătorești.

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate de reclamanți, Înalta Curte constată că prin acțiunea dedusă judecății aceștia se consideră vătămați de aplicarea prevederilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, pe care o consideră neconstituțională, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit au solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță", iar conform alin. (4) a aceluiași articol "În situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmare a unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I".

Așadar, capătul de cerere prin care reclamanții au solicitat și restituirea contribuțiilor ce le-au fost reținute din pensie urmare a ordonanței de urgență criticate pentru neconstituționalitate, reprezintă un capăt accesoriu de cerere aflat tot în competența instanței de contencios administrativ, în conformitate cu art. 123 C. proc. civ.: "(1) Cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120", situație în care nu se încadrează solicitările reclamanților.

Prin urmare, această cerere accesorie se încadrează și în prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 care stipulează că "Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative" astfel că, cererea prin care se solicită restituirea contribuțiilor reținute în baza ordonanței de guvern criticate pentru neconstituționalitate, precum și dobânda legală penalizatoare și actualizarea cu rata inflației a sumelor, reprezintă o cerere de acordare a unor despăgubiri.

În acest context, se constată că prezentul litigiu nu poate fi calificat ca fiind unul de asigurări sociale, întrucât într-un astfel de litigiu nu se poate pretinde decât restituirea sumelor în conformitate cu dispozițiile art. 107 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv, art. 65 din Legea nr. 223/2015, privind pensiile militare de stat, prin decizie de revizuire.

Astfel, art. 107 din Legea nr. 263/2010 prevede că "(1) În situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa teritorială de pensii operează, din oficiu sau la solicitarea pensionarului, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire", iar art. 65 din Legea nr. 223/2015 are o formulare similară "(1) În situația în care, ulterior stabilirii și/sau plății drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și/sau plătite și cele legal cuvenite, casa de pensii sectorială operează, din oficiu ori la cererea persoanelor îndreptățite, modificările ce se impun, prin decizie de revizuire". Din această perspectivă, competența de soluționare a prezentei cauze revine instanței de contencios administrativ.

În ceea ce privește competența materială, se constată că potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 - Legea contenciosului administrativ, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, astfel că, fiind vorba de contestarea unei ordonanțe de urgență emise de Guvern, competența aparține Curții de Apel Suceava în conformitate cu art. 10 alin. (3) din lege, în a cărei circumscripție teritorială se află domiciliul reclamanților.

Așa fiind, în raport cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.