ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 327/2024

HOTĂRÂRE

13.02.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 327/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 13 februarie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal la 22 februarie 2023, sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună următoarele:

să se constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017;

obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea și actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 si art. 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017 privind salarizarea din fonduri publice, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017 și H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în M.O. nr. 41/13.01.2023;

obligarea pârâților să restituie sumele reținute din pensie rezultate din indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea din fonduri publice, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 si art. 60 din Legea nr. 223/2015 și H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în M.O. nr. 41/13.01.2023, art. 1 și art. 2, conform gradului de agent șef principal de poliție deținut, sume actualizate cu indicele de inflație și a plații dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Reclamantul a înțeles să invoce și excepția de neconstituționalitate extrinsecă a dispozițiilor art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 79 alin. (1) din Constituție, care afectează O.U.G. nr. 59/2017 în ansamblul său.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 7 alin. (5) și art. 9 alin. (1), (2), (4) și (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale și funcționale a Curții de Apel Iași – secția de contencios administrativ și fiscal, excepțiile inadmisibilității și tardivității, precum și excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței funcționale, excepția nulității cererii de chemare în judecată, excepția inadmisibilității primului petit al acțiunii, excepția lipsei capacității juridice civile a Guvernului României, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Prin sentința nr. 178/2023 din 08 iunie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, la un complet specializat în litigii de muncă și asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel, instanța de trimitere a reținut faptul că, în speță, nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 554/2004, astfel că, în raport de dispozițiile art. 100-104 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, coroborate cu cele ale art. 36 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, competența materială de soluționare a cauzei revine tribunalului, secție/complet specializat în conflicte de muncă și asigurări sociale, iar din punct de vedere teritorial, competența revine instanței de la domiciliul reclamantului.

A învederat că invocarea formală a dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 nu poate atrage competența instanței de contencios administrativ, atât timp cât reclamanul tinde, în realitate, să obțină restituirea părții din pensie ce i s-ar fi cuvenit dacă nu interveneau modificările referitoare la modalitatea de actualizare a pensiei prin O.U.G. nr. 59/2017. În susținere, a evocat prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Totodată, a precizat că nimic nu îl împiedică pe reclamant să invoce excepția de neconstituționalitate și în fața instanței de litigii de muncă și asigurări sociale, în conformitate cu prevederile Legii nr. 47/1992.

Ca urmare a declinării competenței, cauza a fost înregistrată la 13 iunie 2023 pe rolul Tribunalului Iași – secția I Civilă, sub nr. x/2023.

Învestit prin declinare, Tribunalul Iași – secția I Civilă, la termenul de judecată din 15 noiembrie 2023 a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Tribunalului și a rămas în pronunțare asupra acesteia.

Prin sentința civilă nr. 2195/2023 din 15 noiembrie 2023, Tribunalul Iași – secția I Civilă a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași – secția de contencios administrativ, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de conflict a reținut că, de vreme ce prin acțiune se invocă o culpă a Guvernului României pentru emiterea unei ordonanțe neconstituționale, autoritate centrală, în raport de dispozițiile art. 9 coroborate cu cele ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, aceasta este de competența unei instanțe de contencios administrativ și nu a unui complet specializat pe litigii de muncă.

În considerarea prevederilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a conchis că este competentă să soluționeze cauza, în întregime, Curtea de Apel Iași – secția de contencios administrativ, întrucât reclamantul are domiciliul în municipiul Iași.

În fine, a precizat că, spre deosebire de unele dosare anterioare ale completului, similare sub anumite aspecte, soluționarea cauzei în întregime se impune a fi efectuată de secția de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de apel în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul reclamantul, schimbarea de jurisprudență datorându-se punctului de vedere emis de către Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal prin minuta ședinței din 16 octombrie 2023, prin care s-a statuat că, "raportat la scopul urmărit de reclamanți prin introducerea acestor acțiuni pe rolul instanțelor de judecată, respectiv la obiectul acțiunii, constând în obligarea autorității centrale la plata de despăgubiri și la emiterea unui act administrativ de încetare a discriminării, competența materială și teritorială aparține, în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (5) coroborate cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de apel în a cărei circumscripție teritorială își au domiciliul reclamanții.".

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă la 22 decembrie 2023, sub numărul x/2023.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Curții de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe – Curtea de Apel Iași și Tribunalul Iași – s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanță imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict, va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

În speță, reclamantul, pensionar, fost angajat al Ministerului Afacerilor Interne, se consideră vătămat de aplicarea prevederilor art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, care au blocat indexarea pensiei sale și pe care le consideră neconstituționale, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Așadar, cererea privește atragerea răspunderii pentru reținerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituțional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritățile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.

Prin urmare, în raport de dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca și temei juridic al cererii de chemare în judecată, potrivit cărora, "persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță", coroborate cu prevederile art. 10 alin. (1) din același act normativ, care stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ, respectiv pozitionarea autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) și valoarea impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ, Înalta Curtea constată că, în cauză, este determinant criteriul rangului central al autorităților pârâte față de care reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri în situația în care prevederile ordonanței de urgență vor fi declarate neconstituționale.

Totodată, Înalta Curte reține existența unei legături directe între vătămarea pretinsă și adoptarea ordonanței de urgență a cărei neconstituționalitate se invocă, instanța competentă să soluționeze cauza fiind tot cea de contencios administrativ și fiscal, chiar dacă raportul juridic litigios vizează un drept de asigurări sociale, respectiv dreptul la pensie, de vreme ce în art. 9 din Legea nr. 554/2004 legiuitorul nu face nicio distincție în funcție de natura raportului juridic dedus judecății, or unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă.

În ce privește capetele accesorii și subsidiare de cerere, care au ca obiect recalcularea pensiei și restituirea diferențelor rezultate, caracterul lor accesorie rezultă cu evidență din faptul că modul lor de soluționare depinde de soluția ce se va da asupra capătului principal de cerere, astfel că instanța supremă va conferi aplicabilitate prevederilor art. 123 alin. (2) C. proc. civ. conform cărora cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești.

Cum, în cauză, competentă material a soluționa capătul principal de cerere este instanța de contencios administrativ – secția de contencios administrativ a curții de apel, în temeiul dispozițiilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ., aceasta instanță este competentă material să soluționeze și capetele accesorii de cerere.

Pe cale de consencință, reținând și dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că instanța competentă material și teritorial să soluționeze cauza, în prima instanță, este curtea de apel în a cărei circumscripție teritorială se află domiciliul reclamantului (municipiul Iași, județul Iași).

Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal.