Decizia nr. 2427/2022 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secția civilă la data de 06.06.2017, reclamanta Compania Națională de Transporturi Aeriene Române Tarom S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., obligarea acestuia la plata sumei de 251.706,07 RON, reprezentând prejudiciu moral, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezenta cauză. În drept, au fost invocate prevederile art. 194 C. proc. civ., art. 998 C. civ. de la 1864.

Sentința pronunțată de Tribunalul Ilfov Prin sentința nr. 3089/12.11.2018, Tribunalul Ilfov, secția civilă a admis acțiunea; a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 251.706,07 RON reprezentând prejudiciu material; a obligat pârâtul la plata sumei de 779,09 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant constând în onorariu de avocat.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București Prin decizia nr. 866/A/26.05.2021, Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârât împotriva sentinței. Prin decizia nr. 940/A/15.06.2022, Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis cererea de completare formulată de către intimata-pârât și a completat decizia nr. 866/A/26.05.2021 în sensul că a obligat apelantul la plata, către intimată, a sumei de 707,57 RON, cheltuieli de judecată.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul A.. Recurentul a arătat că instanța de apel a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 998-999 C. civ. vechi, întrucât în cauză nu a fost îndeplinită condiția caracterului cert al prejudiciului. Astfel, instanța de apel și-a întemeiat decizia pe motive contradictorii, pe de o parte reținând faptul că experții din cadrul urmării penale (primele două rapoarte de expertiză) nu s-au putut pronunța cu privire la cuantumul prejudiciului, iar pe de altă parte reține că expertiza efectuată în apel confirmă concluziile efectuate în dosarul de urmărire penală (al treilea raport). Mai arată recurentul că în mod greșit instanța de apel nu a aplicat art. 337 C. proc. civ., deși față de circumstanțele cauzei se impunea aplicarea acestuia, întrucât se impunea completarea sau lămurire celui de-al treilea raport de expertiză. În vederea întocmirii raportului de expertiză contabilă, expertul contabil trebuie să studieze materialul documentar adecvat. Studierea materialului documentar adecvat constituie premisa și condiția necesară întocmirii unui raport de expertiză contabilă temeinic fundamentat, bazat pe documente justificative și evidențieri contabile, și nu pe prezumții, declarații ale părților și/sau ale martorilor. Or, al treilea raport se bazează, în fapt, pe niște mandate poștale neconfirmate prin semnătură de Oficiul Poștal Aeroport Otopeni. Învederează recurentul că simpla prezentare a chitanțelor aflate la dosarul cauzei, care în mod practic nu au fost declarate ca fiind false de vreo instanță de judecată, fără a fi corelate cu procesele-verbale de despăgubire sau punctate cu plățile făcute de TAROM S.A. către recurent, nu poate conduce la stabilirea certă și neechivocă a presupusului prejudiciu. În acest sens, în practica instanțelor de iudecată s-a arătat că expertiza nu va fi luată în considerare dacă expertul nu aiunge la concluzii pe bază de date și raționamente precise, ci face o simplă apreciere subiectivă. Din niciunul din rapoartele de expertiză întocmite nu rezultă cu exactitate care este cuantumul prejudiciului suportat efectiv de către intimată. În ce privește concluziile primului raport, acestea nu au fost considerate satisfăcătoare de către organul de urmărire penală de la acel moment, solicitându-se, în vederea clarificării lor, un supliment care însă nu s-a putut realiza întrucât ștampilele CN Poșta Română S.A. ale căror impresiuni ar fi constituit model de comparație fuseseră casate, astfel cum se arată și în Ordonanță. Potrivit celui de-al doilea raport, expertul nu a putut stabili cuantumul prejudiciului suportat de către reclamantă în lipsa chitanțelor originale eliberate de CN Poșta Română S.A. și a registrului de încasări al acesteia. În ce privește concluziile celui de-al treilea raport, concluziile acestuia sunt echivoce și furnizate împreună cu o serie de rezerve, iar expertul nu a răspuns clar obiectivului stabilit de către instanță, expunând cu titlu de concluzii niște calcule tabelare, fără a preciza expres ce reprezintă sumele incluse în tabel și care este prejudiciul suportat de către intimat. O condiție esențială pentru angajarea răspunderii civile delictuale este caracterul direct și personal al prejudiciului, condiție pe care instanța de apel a analizat-o în mod greșit. În cauză, faptele imputate recurentului nu au generat un prejudiciu în patrimoniul intimatei, ci exclusiv în patrimoniul pasagerilor săi care nu au mai încasat de la aceasta sumele cuvenite pentru rătăcirea/întârzierea bagajelor. Pentru ca prejudiciul intimatei să fi fost personal, direct și deci, supus reparației, ar fi fost necesar ca intimata-reclamantă să achite sumele datorate către proprii pasageri păgubiți după declanșarea urmării penale împotriva recurentului, urmând ca, pe cale de regres, să se constituie parte civilă în dosarul penal pentru a recupera sumele respective. Or, există un singur pasager căruia intimata i-a plătit despăgubirea după declanșarea urmării penale împotriva recurentului, respectiv numitul B.. În plus, în situația în care, victima faptei ilicite a fost despăgubită, raportul obligațional delictual se stinge și, pe cale de consecință, și dreptul la acțiune al acesteia s-a stins, prin executare. Dreptul victimei de a pretinde despăgubiri, se poate stinge și în situația în care acoperirea prejudiciului s-a făcut de un terț, printr-un act cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. În cazul terțului care a făcut plata prejudiciului cu titlu oneros, acesta se va subroga în drepturile creditorului-victimă, și va avea o acțiune în regres împotriva debitorul ui-autor al faptei ilicite. Astfel, prejudiciul intimatei a fost acoperit indirect de către terții-pasageri, care nu au pretins de la intimată sumele de bani iar intimata nu a procedat la plata acestor sume de bani. Prin urmare, prejudiciul pretins de către intimată a fost reparat în totalitate de către terții-pasageri, aceștia din urmă având un drept, de regres împotriva recurentului pentru plata acestor sume-despăgubiri. Recursul nu a fost încadrat în drept. Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin rezoluție, completul de filtru a fixat termen pentru soluționare în cameră de consiliu, fără citare părți la data de 07.12.2022. Recurentul a formulat punct de vedere la raport, prin care a invocat nulitatea actelor de procedură emise în legătură cu citarea sa, arătând că hotărârea recurată, rezoluția de primire din 07.07.2022, adresa prin care i s-a pus în vedere să plătească taxa de timbru, întâmpinarea și raportul de admisibilitate, nu i-au fost comunicate potrivit legii. Actele procedurale au fost comunicate la adresa din Otopeni, județul Ilfov,Calea x, adresă care nu mai există, urmare a faptului că Primăria Orașului Otopeni a procedat recent la renumerotarea adresei din Calea x conform HCL nr. 42/23.12.1994. Astfel, adresa Calea x a devenit Calea x, bl. 7. 1, situație față de care factorul poștal era în imposibilitate să comunice actele procedurale conform dispozițiilor legale. Recurentul a mai arătat că a luat cunoștință de această situație la data de 08.07.2022, prin înștiințarea cu nr. x emisă de Primăria Orașului Otopeni. Consecința necomunicării în conformitate cu dispozițiile procedurale este desființarea actului de la data îndeplinirii lui, iar instanța trebuie să dispună refacerea, potrivit art. 179 C. proc. civ.. Prin urmare, termenele procedurale nu au început să curgă, nici termenul de declarare a recursului și nici cel pentru plata taxei de timbru, sancțiunea decăderii neputând fi aplicată. Solicită refacerea procedurii de citare la noua adresă, în vederea acordării posibilității de exercitare a drepturilor procesuale, respectiv de a plăti taxa de timbru ori de a formula cerere de reexaminare.

Apărările formulate în cauză La data de 03.08.2022 (data poștei), în termen legal, intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de tardivitate a recursului pentru nedeclararea căii de atac în termenul prevăzut de lege, excepția de nulitate pentru nesemnarea cererii de recurs și pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și a arătat că hotărârea instanței de apel este motivată conform legii, au fost indicate temeiurile de drept în baza cărora s-a pronunțat hotărârea, au fost avute în vedere toate aspectele de fapt și probele administrate, au fost respectate dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. Criticile privind interpretarea celor trei rapoarte de expertiză nu pot fi primite în prezenta cale de atac, întrucât instanța de recurs nu este îndrituită să procedeze la o reinterpretare a probelor. În cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, fiind incidente dispozițiile art. 998-999 C. civ., în vigoare la data săvârșirii faptei (2001-2004). Referitor la neaplicarea dispozițiilor art. 337 C. proc. civ., arată că recurentul nu indică în ce constă vătămarea produsă de către instanța de apel prin neanalizarea textului legal menționat. Recurentul nu a formulat răspuns la întâmpinare. La data de 28.11.2022, intimata-reclamantă a depus cerere de solicitare a cheltuielilor de judecată în cuantum de 617,13 RON, reprezentând onorariu de avocat aferent fazei procesuale a recursului, depunând și acte doveditoare în acest sens . II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Recursul este declarat în afara termenului legal prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ., întrucât hotărârea instanței de apel a fost comunicată recurentului la data de 06.05.2022, termenul de recurs s-a împlinit la data de 06.06.2022 (zi lucrătoare de luni), iar recursul a fost declarat la data de 07.06.2022, prin poșta electronică. Față de această împrejurare, devine incidentă în cauză excepția de tardivitate invocată prin întâmpinare, aspectele de nelegalitate reținute prin prisma motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. nemaiputând fi analizate, întrucât aspectul procedural menționat este prioritar. Deși prin raportul de admisibilitate recurentul a învederat că adresa la care s-a comunicat atât hotărârea atacată, dar și actele procedurale efectuate în etapa recursului nu este cea reală (primăria orașului Otopeni procedând, recent, la o renumerotare, adusă la cunoștința recurentului în cursul lunii iulie 2022), o asemenea susținere nu poate fi primită și nu este de natură să înlăture tardivitatea căii de atac formulate. Astfel, în calea de atac a apelului, procedura de citare s-a realizat conform legii, respectiv la adresa din Otopeni, Calea x, județul Ilfov, așa cum a fost indicată de către apelantul-pârât prin cererea de apel, cu mențiunea că actele procedurale au fost depuse la cutia poștală. La aceeași adresă, în aceleași condiții de legalitate, s-a realizat și comunicarea hotărârii. De altfel prin faptul că apelantul-pârât a formulat răspuns la întâmpinare, a depus la dosar dovada achitării onorariului provizoriu de expert, a formulat cerere prin care a învederat că nu se poate prezenta la unul din termenele de judecată acordate, a depus obiecțiuni la raportul de expertiză, rezultă că acesta a avut cunoștință de stadiul procesului, prezumția creată fiind aceea că i-au fost înmânate citațiile/comunicările. Față de cele arătate, rezultă că pe tot parcursul cercetării judecătorești a apelului, la dosarul cauzei nu a fost depusă, de către recurent (căruia îi revenea atare obligație procesuală), nicio dovadă cu privire la vreo modificare a adresei sale de domiciliu, de natură să justifice vreo neregulă procedurală sub acest aspect. Aceeași adresă, menționată mai sus, a fost indicată de către parte și prin memoriul de recurs, adresă la care s-au efectuat toate citațiile și comunicările specifice acestei etape procesuale, iar faptul că recurentul a formulat punct de vedere la raport este un argument în plus că, așa cum rezultă din dovezile aflate la dosar (care poartă mențiunea că actele au fost depuse la cutia poștală), actele procedurale i-au fost aduse la cunoștință conform legii. Prin urmare, faptul că la momentul formulării punctului de vedere la raport recurentul indică o nouă adresă (cea din Otopeni, Calea x, județul Ilfov), nu este de natură să-l repună pe acesta în termenul de recurs, câtă vreme o astfel de informare este ulterioară împlinirii termenului de recurs. Astfel, recurentul a depus la dosar, în copie, adresa nr. x/08.07.2022 emisă de Primăria Orașului Otopeni, din care rezultă noua numerotare a adresei de domiciliu a acestuia, însă la momentul emiterii acestei adrese (08.07.2022), termenul de recurs era deja depășit, respectiv hotărârea instanței de apel a fost comunicată la data de 06.05.2022, termenul de recurs s-a împlinit la data de 06.06.2022 (zi lucrătoare de luni), iar recursul a fost declarat la data de 07.06.2022, prin poșta electronică. În contextul arătat, rezultă că recurentul nu a administrat dovezi din care să rezulte imposibilitatea respectării termenului de declarare a recursului dintr-o cauză neimputabilă. Nu în ultimul rând, trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 172 C. proc. civ., conform cărora "Dacă în cursul procesului una dintre părți și-a schimbat locul unde a fost citată, ea este obligată să încunoștiințeze instanța, indicând locul unde va fi citată la termenele următoare, precum și partea adversă prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu cererea prin care se înștiințează instanța despre schimbarea locului citării. În cazul în care partea nu face această încunoștiințare, procedura de citare pentru aceeași instanță este valabil îndeplinită la vechiul loc de citare". Chiar dacă textul legal anterior menționat face vorbire despre schimbarea locului citării, situația învederată de către recurent cu privire la renumerotarea adresei sale de domiciliu este asimilabilă situației reglementate de dispozițiile art. 172 C. proc. civ., iar modalitatea în care recurentul a luat sau nu a luat cunoștință de renumerotarea propriei adrese nu poate fi imputată instanței, reprezentând, în realitate, invocarea propriei turpitudini, care nu poate fi primită potrivit principiului de drept nemo auditur propriam turpitudinem allegans. Prin urmare, întrucât la dosarul cauzei nu există o dovadă din care să rezulte că la momentul comunicării hotărârii instanței de apel adresa recurentului era alta decât cea indicată prin cererea de apel, sancțiunea tardivității formulării căii extraordinare de atac a recursului nu poate fi înlăturată. Recursul este afectat și de alte vicii de formă, nefiind legal timbrat, întrucât nu s-a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru stabilită de către instanță în sarcina recurentului. Astfel, recurentul-pârât datorează taxa judiciară de timbru de 3061 RON, potrivit art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, obligație ce a fost adusă la cunoștința acestuia prin adresa comunicată la data de 18.07.2022 . Totodată, recurentul a luat cunoștință de obligația procedurală și prin intermediul raportului de admisibilitate, în cadrul căruia s-a consemnat acest aspect, raport comunicat recurentului la data de 20.10.2022 și la care acesta a formulat punct de vedere. Cu toate acestea, recurentul nu s-a conformat obligației procesuale, situație față de care recursul este și netimbrat. Întrucât intimata-reclamantă a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 617,13 RON, reprezentând onorariu de avocat și a făcut dovada acestora, având în vedere soluția ce se va da asupra recursului, respectiv aceea a anulării, Înalta Curte reține că recurentul-pârât este parte căzută în pretenții conform art. 453 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât va fi obligat la plata acestor cheltuieli. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei nr. 866/A din 26 mai 2021 a Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și va obliga pe recurentul-pârât la plata sumei de 617,13 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat către intimata-reclamantă Compania Națională de Transporturi Aeriene Române Tarom S.A..