ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2426/2022

Obiectul cauzei Este reprezentat de recursul declarat de A., în calitate de reprezentant al reclamantei B. împotriva încheierii de ședință din 09.11.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă în dosar nr. x/2018.

Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel București Prin încheierea de ședință din 09.11.2021, Curtea de Apel București, secția a IV a civilă a respins cererea de recuzare formulată de petenta B., ca nefondată.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva acestei decizii a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 6 CEDO art. 53 alin. (1) și (3) C. proc. civ., art. 52 din Constituția României, art. 117 alin. (1), art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 modificată, recurenta B., prin reprezentant A.. Recurenta a arătat că încheierea atacată este netemeinică și nelegală, nu a ținut cont de dispozițiile art. 132 alin. (1) C. proc. civ., a încălcat dreptul la un proces echitabil astfel cum este reglementat de art. 6 CEDO, iar prin actul procedural cererea de recuzare a fost respinsă într-un mod cu totul nejustificat. S-a mai arătat că litigiul pe fond a fost soluționat de o instanță necompetentă, iar pârâta a fost favorizată la toate instanțele. Încălcarea drepturilor procesuale ale petentei prin soluția dată cererii de recuzare a continuat cu pronunțarea deciziei nr. 1810/A/10.12.2021 a aceleiași instanțe, hotărâre de asemenea nelegală și abuzivă. Prin memoriul de recurs s-au făcut ample referiri la situația de fapt a litigiului, etapele procesuale anterioare, precum și la pretinsul caracter nelegal și abuziv al deciziei nr. 1810/A/10.12.2021, prin care Curtea de Apel București, secția a IV a civilă a soluționat cauza în apel, decizie definitivă raportat la obiectul pe fond al cauzei, respectiv contestație întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, Legii nr. 165/2013. Ca efect al admiterii prezentului recurs, s-a solicitat: refacerea actelor de procedură și a dovezilor administrate la prima instanță; să se constate că Tribunalul Botoșani a avut dintotdeauna competența teritorială și materială să judece cauza; să se constate că sentința civilă nr. 800/14.09.2018, prin care Tribunalul Botoșani a declinat competența, este nelegală; să se caseze hotărârea civilă nr. 1810/10.12.2021, întrucât a fost pronunțată cu încălcarea principiului continuității completului de judecată. S-a mai arătat că, în conformitate cu dispozițiile art. 117 alin. (1) C. proc. civ., cererile privind drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul, iar acțiunile reclamantei B. au fost introduse cu respectarea acestor dispoziții legale, respectiv la Tribunalul Botoșani. În condițiile în care decizia de invalidare contestată (decizia nr. 20272/23.05.2018) a fost comunicată reclamantei în afara cadrului legal, respectiv a termenului prevăzut de lege, cauza cu acest obiect nu poate fi judecată de Tribunalul București. În raport de momentul intrării în vigoare a Legii nr. 111/24.05.2019, la dosarul cauzei în apel nu există încheierea interlocutorie de verificare a competenței conform art. 131 C. proc. civ. Curtea de Apel București a încălcat dispozițiile art. 214 alin. (1) și art. 19 C. proc. civ. prin faptul că a permanentizat un judecător desemnat în complet doar pentru vacanța judecătorească, judecător care a făcut ulterior parte din completul recuzat de către reclamantă și care figurează în completul care a pronunțat decizia nr. 1810/2021, deși nu a participat la deliberări. De asemenea, hotărârea judecătorească arătată trebuia semnată doar de membrii completului de judecată inițial învestit cărora le-a fost încredințată cauza spre soluționare, astfel cum au fost consemnați prin încheierea de ședință din 16.07.2021 și care au participat la dezbaterile pe fond. Concluzionând, recurenta a solicitat anularea hotărârii instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța pe care Înalta Curte o va aprecia competentă teritorial, material și general să soluționeze pricina, întrucât atât tribunalul cât și curtea de apel au încălcat dreptul la un proces echitabil al reclamantei, nu au admis niciuna dintre probele propuse de către aceasta și au refuzat să răspundă la o serie de cereri și excepții formulate în cauză.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin rezoluție a fost stabilit termen de soluționare în cameră de consiliu, fără citare părți, la data de 07.12.2022. Recurenta a formulat punct de vedere la raport prin care a solicitat să fie anulate toate actele de procedură întocmite în cauză de către Tribunalul Botoșani, Tribunalul Bucureși și Curtea de Apel București cu încălcarea deciziei nr. 31/2019 în interesul legii, singura instanță competentă material, teritorial și general să soluționeze prezenta cauză fiind Tribunalul Botoșani. A învederat recurenta că raportul de admisibilitate nu îndeplinește condițiile legale, respectiv; nu este datat; nu cuprinde numele, prenumele și calitatea membrilor completului de filtru; nu este semnat de către membrii completului de filtru; este tardiv, nefiind întocmit în termenul prevăzut de art. 493 alin. (1) C. proc. civ. nu este motivat; este lipsit de logică juridică, întrucât pe de o parte, se reține că recursul este admisibil, iar pe de altă parte se reține că este lovit de nulitate; conține contradicții flagrante, în sensul că deși se reține că în cauză este incidentă sancțiunea nulității prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se apreciază că recursul este lovit de nulitate conform art. 493 alin. (5) din același cod și totodată, deși se reține că recursul este admisibil, se arată că nu este susceptibil de încadrare; din conținutul său lipsesc onestitatea, corectitudinea și rolul activ al completului de filtru în aflarea și stabilirea adevărului în cauza dedusă judecății; reprezintă o antepronunțare nepermisă de lege; prin neîntocmirea raportului în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 493 C. proc. civ., completul de filtru a acceptat în mod tacit cererea de recuzare; un raport nelegal, netemeinic și lovit de nulitate absolută nu poate să bareze dreptul recurentei la o cale de atac și, implicit, la un proces echitabil. Recurenta a solicitat anularea raportului de admisibilitate, întrucât este nelegal și netemeinic și stabilirea unui termen de judecată cu citarea părților, termen până la care să i se comunice dovezile de comunicare către CNCI a raportului, conținutul punctului de vedere la raport formulat de către această parte pentru a fi puse în discuția părților în condiții de legalitate și contradictorialitate. În temeiul art. 238 alin. (1) C. proc. civ., recurenta a solicitat ca la primul termen de judecată să se estimeze, de către instanță, durata procesului, astfel încât acesta să fie soluționat într-un termen optim și previzibil.

Apărările formulate în cauză La data de 05.08.2022 (data înregistrării), în termen legal, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului La data de 23.08.2022, în termen legal, recurenta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat înlăturarea apărărilor formulate în cadrul actului procedural și a reluat aspecte deduse judecății prin memoriul de recurs. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488". Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate. În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate. În cauză, recursul nu este susceptibil de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., întrucât prin intermediul căii de atac nu se deduc judecății, în mod punctual, aspecte de nelegalitate ale încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare formulată de către reclamantă, astfel cum a fost indicată ca obiect al recursului. Prin memoriul de recurs se realizează un amplu istoric al pricinii având ca obiect contestarea unei decizii de invalidare emisă de CNCI și sunt exprimate nemulțumiri legate de decizia nr. 1810/A/10.12.2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă în dosar nr. x/2018 cu acest obiect. Deși se arată că încheierea de ședință prin care a fost respinsă cererea de recuzare este nelegală, că nu a ținut cont de dispozițiile art. 132 alin. (1) C. proc. civ. referitoare la competența instanțelor din București în soluționarea pricinii, că a încălcat dreptul la un proces echitabil al petentei B. astfel cum este reglementat de art. 6 CEDO, cererea de recuzare fiind respinsă într-un mod cu totul nejustificat, aceste susțineri sunt de ordin general și nu demonstrează pretinsul caracter nelegal al încheierii recurate (prin care s-a reținut că nu s-a expus ori dovedit nicio situație de incompatibilitate), nefiind critici punctuale împotriva soluției atacate și a motivelor justificative ale acesteia. În susținerea recursului sunt aduse exclusiv argumente legate de competența de soluționare a litigiului, de modalitatea de administrare și evaluare a probatoriilor, adică aspecte de fond ale pricinii ce nu pot fi avute în vedere cu prilejul analizei legalității sau nelegalității încheierii prin care a fost respinsă cererea de recuzare. Astfel, întrucât din memoriul de recurs nu pot fi extrase critici subsumabile dispozițiilor art. 488 C. proc. civ., în cauză este incidentă sancțiunea nulității prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. În ceea ce privește apărările deduse judecății prin punctul de vedere la raportul de admisibilitate, Înalta Curte reține următoarele: - Aspectele privind competența materială, teritorială și generală la care face referire recurenta sunt străine de prezentul recurs, ce are ca obiect o încheiere prin care s-a respins o cerere de recuzare, astfel încât nu au relevanță în dezlegarea dată de către instanță în raport cu obiectul învestirii; - Dispozițiile legale în materie nu instituie obligativitatea datării raportului de admisibilitate, iar câtă vreme în cauză întocmirea acestuia s-a făcut cu respectarea termenelor procedurale privind comunicarea motivelor de recurs, formularea întâmpinării și răspunsului la întâmpinare, o asemenea mențiune nici nu are vreo relevanță; - Conform art. 493 alin. (2) C. proc. civ., "...președintele completului va întocmi un raport asupra admisibilității în principiu a recursului sau va desemna un alt membru al completului ori magistratul-asistent în acest scop...". În speță, raportul de admisibilitate a fost semnat de magistratul-asistent desemnat cu întocmirea lui, potrivit dispozițiilor legale menționate; - Potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ. "După analiza raportului în complet de filtru, acesta se comunică deîndată părților, care pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare...". În cauză, prin rezoluția de comunicare a raportului de admisibilitate semnată de toți membrii completului de filtru s-a luat act de conținutul acestuia, care a fost însușit de complet urmare a analizei efectuate potrivit textului legal menționat; - În conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) C. proc. civ., raportul de admisibilitate a fost întocmit pe baza recursului, întâmpinării și răspunsului la întâmpinare, acte procedurale pentru efectuarea cărora a fost necesară respectarea termenelor procedurale corespunzătoare, astfel încât nu poate fi primită afirmația recurentului privind o eventuală tardivitate a raportului. Pe de altă parte, termenul de 30 de zile la care face referire recurentul este unul de recomandare, iar nu unul care să atragă vreo sancțiune procesuală; - Dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. statuează că "În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 sau că recursul este vădit nefondat, anulează, sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac. Decizia se comunică părților.". Contrar susținerilor recurentului, care afirmă că raportul nu este motivat și că nu subt indicate "...nici măcar unul din cele 3 motive de anulare prevăzute de art. 493 alin. (5)… ", prin raportul de admisibilitate s-a concluzionat că aspectele deduse judecății prin intermediul recursului nu sunt încadrabile în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., arătându-se și de ce nu este posibilă atare încadrare; - Contrar susținerilor recurentului, care afirmă că raportul este lipsit de logică juridică și conține contradicții flagrante, se reține că prin actul procedural s-a constatat că recursul este admisibil, însă este nul pentru neîncadrare. Admisibilitatea vizează posibilitatea exercitării căii de atac recunoscută de lege, iar sancțiunea nulității pentru neîncadrare vizează faptul că susținerile din cadrul memoriului de recurs nu se raportează la considerentele hotărârii atacate ori nu se circumscriu ipotezele expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel încât cele două noțiuni nu sunt în contradicție, cum greșit pretinde recurentul, ci reprezintă aspecte procedurale care trebuie verificate în cadrul procedurii de filtru și consemnate ca atare în raportul de admisibilitate. Prin raport nu s-a reținut că cererea de recurs este lovită de nulitate în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cum greșit susține recurentul, ci s-a reținut că recursul este lovit de nulitate potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmare a verificărilor efectuate conform art. 493 alin. (5) din același cod; - Rolul activ al completului de filtru s-a manifestat prin aceea că a identificat aspectele procedurale care au determinat soluționarea recursului în cameră de consiliu, fără citare părți, așa cum prevăd dispoozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. - Potrivit art. 493 alin. (3) C. proc. civ. "Raportul va verifica dacă recursul îndeplinește cerințele de formă prevăzute sub sancțiunea nulității, dacă motivele invocate se încadrează în cele prevăzute de art. 488, dacă există motive de ordine publică ce pot fi invocate în condițiile art. 489 alin. (3) ori dacă este vădit nefondat...". Prin raportul de admisibilitate întocmit în cauză aceste aspecte au fost analizate, concluzia fiind aceea că recursul nu se încadrează în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.. Contrar susținerilor recurentului, aceasta nu semnifică o antepronunțare, ci realizarea unei verificări impusă de lege, întrucât scopul procedurii de filtru a fost acela de a simplifica modalitatea de soluționare a acelor recursuri care nu îndeplineau condițiile necesare dezbaterii în ședință publică, cu citare părți (așa cum este situația recursului de față); - Contrar susținerilor recurentului, prin raportul de admisibilitate nu s-au făcut aprecieri cu privire la cererea de recuzare, ci la faptul că aspectele deduse judecății nu se raportează la considerentele încheierii prin care a fost respinsă cererea de recuzare, fapt ce determină incidența sancțiunii nulității prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. - Partea adversă nu a formulat punct de vedere la raport, iar modalitatea în care s-a stabilit soluționarea cauzei, în cameră de consiliu și fără citare părți, exclude orice dezbatere contradictorie; - Urmare a concluziilor raportului de admisibilitate, termenul de soluționare a cauzei a fost stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., respectiv în cameră de consiliu, fără citare părți, astfel încât solicitarea recurentului de stabilire a unui termen de judecată în ședință publică, cu citare părți și realizarea unei estimări a duratei procesului este lipsită de obiect. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursul formulat de recurenta B., prin mandatar A. împotriva încheierii de ședință din 9 noiembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă.