ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1679/2022

Ședința publică din data de 29 septembrie 2022

După deliberare, asupra recursului dedus judecății, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din data de 10 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2021, au fost respinse cererile formulate de petentul A. privind recuzarea domnului judecător B., respectiv a doamnei judecător C., ca inadmisibile.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petentul A., cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție.

În cuprinsul cererii de recurs, încadrată în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a a învederat că în perioada 20.11.2021-03.12.2021 a fost în carantină forțată instituită de Direcția de Sănătate Publică, ca urmare a infectării cu virusul SARS COV-2, sens în care termenul de recurs curge de la data de 06 decembrie 2021.

Cu privire la reținerea din cuprinsul încheierii atacate în sensul că cererile de recuzare au fost depuse la 08 noiembrie 2021, după închiderea dezbaterilor și soluționarea dosarului, recurentul a învederat că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., dat fiind conținutul prevederilor art. 41 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care judecătorii recuzați nu au voie să judece aceeași pricină, respectiv în dosarele nr. x/2017 și nr. y/2019, incompatibilitatea fiind absolută.

Recurentul a mai arătat că, ținând cont de art. 41 alin. (1), art. 45 și art. 47 C. proc. civ., nu are relevanță faptul că cererile de recuzare au fost formulate la 08 noiembrie 2021, după închiderea dezbaterilor, deoarece au fost respectate dispozițiilor anterior evocate.

La data de 07 decembrie 2021, recurentul a depus completări la cererea de recurs depusă inițial, arătând că, la data de 06 decembrie 2021, a formulat cerere de studiere a dosarului, la Curtea de Apel București, și a observat încheierea din 18 octombrie 2021, în care s-a menționat componența completului: Președinte D., judecător E. și judecător C. și grefier F., precum și decizia nr. 739/R/2021 din 02 noiembrie 2021, completul fiind constituit din Președinte B., judecător G. și judecător C. și grefier F..

Astfel, recurentul a susținut că doamna judecător C. a pronunțat două hotărâri, prin care a soluționat aceeași pricină, respectiv contestația în anulare ce face obiectul dosarului nr. x/2021, fiind incidente dispozițiile art. 41 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, doamna judecător C. nu trebuia să participe la judecarea cauzei la termenul din 02 noiembrie 2021, decizia civilă nr. 739/R din 02 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, fiind lovită de nulitate.

Cererea de recurs a fost comunicată intimaților Municipiul București, prin primar general și H., care nu au depus întâmpinare.

Prin încheierea din 18 mai 2022, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din 10 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2021 și a fixat termen în ședință publică, cu citarea părților, pentru soluționarea acestuia.

II. Soluția și considerentele instanței de recurs

Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Prin cererea de recurs întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a criticat soluția de respingere, ca inadmisibile, a cererilor de recuzare formulate în cauză, invocând încălcarea dispozițiilor art. 41 și art. 45 C. proc. civ. și susținând că cererile de recuzare puteau fi formulate oricând întrucât vizează un motiv de incompatibilitate absolută.

Critica recurentului, deși se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nu este fondată.

Se observă că prin încheierea atacată au fost respinse cererile de recuzare formulate de petent la data de 8 noiembrie 2021, pe considerentul că au fost formulate ulterior închiderii dezbaterilor și soluționării dosarului prin decizia nr. 739R/02.11.2021, fiind astfel nerespectate dispozițiile legale incidente.

Analizând cererile de recuzare se constată că petentul a invocat dispozițiile art. 41 C. proc. civ., potrivit cu care "Judecătorul care a pronunțat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluționat cauza nu poate judeca aceeași pricină în apel, recurs, contestație în anulare sau revizuire și nici după trimiterea spre rejudecare, cu excepția cazului în care este chemat să se pronunțe asupra altor chestiuni decât cele dezlegate de instanța de apel sau, după caz, de recurs."

Dispozițiile legale anterior evocate reglementează cazurile de incompatibilitate absolută, iar pentru a putea fi reținute trebuie să fie incidentă una dintre ipotezele reglementate de textul legal.

Or, în cuprinsul cererilor de recuzare, petentul a susținut că cei doi judecători au pronunțat hotărâri în alte dosare, iar nu că ar fi pronunțat decizia nr. 221R din 18 martie 2021 a Curții de Apel București în dosarul nr. x/2020, atacată cu contestație în anulare ce a format obiectul dosarului nr. x/2021 în cadrul căruia au fost invocate incidentele procedurale.

Așadar, prin cererile formulate, petentul a invocat un caz de incompatibilitate relativă, în sensul că judecătorii recuzați și-au spus anterior părerea, incident care trebuia invocat în condițiile art. 44 C. proc. civ., respectiv înaintea de începerea oricărei dezbateri, iar pentru împrejurările ivite în cursul procesului, conform art. 44 alin. (2) din același cod, de îndată ce partea a luat la cunoștință de motivele de recuzare.

În aceste condiții, criticile recurentului în sensul că în cauză este vorba despre un caz de incompatibilitate absolută, care poate invocat oricând în condițiile art. 45 C. proc. civ., sunt nefondate.

Dispozițiile art. 45 C. proc. civ. prevăd că incompatibilitatea absolută poate fi invocată în orice stare a pricinii, însă aceasta nu însemnă că incidentul procedural poate fi invocat și după finalizarea procesului, prin epuizarea căilor extraordinare de atac și după luarea la cunoștință a soluției pronunțate în cauză.

Prin urmare, dat fiind faptul că recurentul a formulat cererile de recuzare după închiderea dezbaterilor și soluționarea dosarului, contrar susținerilor acestuia, este deplin legal raționamentul instanței învestite cu soluționarea incidentului procedural, care a apreciat că cererile au fost formulate cu nerespectarea dispozițiilor legale și, în consecință, le-a respins ca inadmisibile.

Referitor la susținerea recurentului că instanțele anterioare au respins recursul cu încălcarea dispozițiilor art. 460 alin. (3) din C. proc. civ., se constată că aceste aspecte nu vizează încheierea prin care au fost respinse cererile de recuzare, ci fondul raportului juridic, sens în care nu pot fi primite și analizate de către prezenta instanță.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că încheierea recurată a fost pronunțată cu respectarea prevederilor legale, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 pct. 5 din C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) din același cod, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din 10 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 septembrie 2022.