ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1163/2023

Circumstanțele cauzei Pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost înregistrat recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 3024A/17.11.2021 pronunțate de Tribunalul București – secția a V-a Civilă în contradictoriu cu intimata B. S.A., cauza având ca obiect "contestație la executare".

Încheierea pronunțată de Curtea de Apel București Prin încheierea din 24 august 2022, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat soluționarea recursului declarat de recurentul contestator A. împotriva deciziei nr. 3024A/17.11.2021 pronunțate de Tribunalul București – secția a V-a Civilă, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata B. S.A., pentru lipsa nejustificată a părților.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva încheierii din 24 august 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2019, recurentul contestator A. a declarat recurs. În cuprinsul memoriului de recurs, recurentul a solicitat repunerea pe rol a cauzei și soluționarea recursului, arătând că, din motive medicale, s-a aflat în imposibilitate de a se înfățișa în fața instanței la termenul din 24 august 2022, sens în care a atașat cererii de recurs, adeverința nr. x/22.08.2022. De asemenea, a învederat că, în cursul verii anului 2022, a fost infectat de două ori cu virusul SARS-CoV2, fapt de a impus restricții de mișcare.

Apărările formulate în cauză Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția netimbrării cererii de recurs, arătând că recurentul nu a făcut dovada achitării taxei de timbru aferentă soluționării căii de atac, excepția tardivității recursului, invocând incidența prevederilor art. 421 alin. (2) C. proc. civ. și depășirea termenului de 5 zile de la pronunțarea hotărârii, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 15 decembrie 2022. Prin rezoluția din data de 7 februarie 2023 a fost stabilit termen de judecată la data de 15 iunie 2023. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Examinând recursul, în raport cu excepția nulității recursului, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul și condițiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres și limitativ reglementate prin dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică. Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea, potrivit alin. (3) al aceluiași articol. Totodată, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede sancțiunea nulității recursului în cazul în care motivele de recurs invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat. În speță, din memoriul de recurs nu reies critici care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci în esență, recurentul solicită repunerea cauzei pe rol și continuarea judecății, cerere ce putea fi formulată, eventual, în fața instanței care a dispus suspendarea. Aspectele privind starea de sănătate a recurentului –indicate în memoriul de recurs- nu reprezintă critici care să vizeze nelegalitatea încheierii, prin care s-a dispus suspendarea cauzei, pentru lipsa părților, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. În atare situație, cererea de recurs nu permite identificarea motivelor de nelegalitate concrete ale recurentului privitoare la considerentele încheierii atacate, respectiv în ce au constat în mod efectiv greșelile instanței pentru a putea fi, eventual, încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea unei hotărâri. Întrucât obiectul recursului îl constituie încheierea de suspendare a judecării cauzei, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente, prin care să se tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea măsurii dispuse prin încheierea recurată și să combată cele reținute de instanță, în sensul că niciuna din părțile legal citate nu s-a înfățișat în instanță, iar la dosar nu a fost depus, de nici o parte, vreun înscris prin care să se fi solicitat judecata în lipsă în faza procesuală a recursului. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs formulate de recurent nu îndeplinesc condiția prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu pot fi încadrate în motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și întrucât în cauză, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului.