ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2359/2022

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2022

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 18 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2021, a fost suspendată judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 314R din 20 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în raport de lipsa nejustificată a părților și de faptul că părțile nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatoarea A..

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 10 februarie 2022 și repartizat aleatoriu spre soluționare completului nr. 10.

Prin cererea de recurs, recurenta a solicitat admiterea recursului, întrucât absența sa de la termenul din 18 ianuarie 2022 s-a datorat faptului că a fost bolnavă de COVID-19, fără medicamente și fără telefon.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei care nu a depus întâmpinare, în termen legal.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, după efectuarea procedurilor de comunicare, a stabilit termen la data de 08 iunie 2022, în ședință publică și cu citarea părților, în vederea soluționării cererii de recurs formulate de recurenta-contestatoare A..

Prin încheierea din 08 iunie 2022, instanța de recurs a suspendat judecata recursului în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar în data de 05 iulie 2022, recurenta a solicitat repunerea pe rol a cauzei, invocând aspecte cu privire la situația de fapt a litigiului.

Examinând recursul, în raport cu excepția nulității recursului, invocată din oficiu, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., se constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "Se taxează cu 20 RON cererile pentru exercitarea apelului, sau după caz, a recursului împotriva următoarelor hotărâri judecătorești:

b) încheierea de suspendare a judecării cauzei."

De asemenea, art. 33 alin. (1) din același act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează că instanța va pune în vedere reclamantului, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

În același timp, dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa mențiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și neîndeplinirea cerințelor prevăzute de alin. (2) sunt sancționate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea.

În speță, prin adresa emisă de instanță la data de 24 februarie 2022 și comunicată recurentei la data de 03 martie 2022 (potrivit procesului-verbal de înmânare de la fila x), acesteia i s-a pus în vedere ca, în termen de 10 zile de la comunicare, să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 RON.

Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, recurenta nu a formulat cerere de reexaminare.

În aceste condiții, cum recurenta-contestatoare nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul stabilit de către instanță, în raport cu prevederile art. 25 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și cu art. 486 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este timbrat, astfel încât devine incidentă sancțiunea anulării recursului declarat de contestatoarea A. împotriva încheierii din data de 18 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

De altfel, se constată că recursul dedus judecății nu cuprinde critici care să poată fi circumscrise cazurilor de casare expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În cauză, prin încheierea din 18 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2021, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanța a dispus suspendarea judecării cauzei, întrucât, din verificările dosarului, nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar părțile, legal citate, nu s-au prezentat în cauză.

Prin motivele de recurs, recurenta nu a arătat în ce constă nelegalitatea încheierii atacate, prin raportare la soluția pronunțată de Curtea de Apel București, ci doar s-a limitat la a preciza că la termenul respectiv de judecată a fost bolnavă, singură, fără medicamente și fără telefon, fără a depune dovezi în susținerea argumentelor prezentate.

Astfel, prin cererea de recurs, recurenta nu a dedus judecății vertitabile critici de nelegalitate susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., prin care să demonstreze, în concret, nelegalitatea măsurii dispuse prin încheierea recurată și să combată cele reținute de instanță, în sensul că la strigarea cauzei nu s-a prezentat niciuna dintre părți și nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar prin precizările depuse în data de 05 iulie 2022, recurenta a prezentat exclusiv aspecte care vizează fondul raportului juridic litigios, neputând face obiectul controlului de legalitate în prezenta cale extraordinară de atac, care nu poate viza decât exclusiv legalitatea măsurii suspendării dispuse în cauză.

Având în vedere că recurenta nu a formulat critici de nelegalitate care să privească încheierea atacată, și că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din același act normativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de contestatoarea A. împotriva încheierii din data de 18 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de contestatoarea A. împotriva încheierii din data de 18 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 24 noiembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.