ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1209/2023

Ședința publică din data de 19 iunie 2023

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin decizia nr. 688 din 30 martie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantele A. și B. împotriva deciziei nr. 129/C din 14 aprilie 2021 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă.

Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare contestatoarele A. și B., arătând că recursul a fost respins în mod eronat, ca inadmisibil, fără a fi cercetate motivele de casare invocate, contrar deciziilor nr. 558/25 octombrie 2005 și nr. 369/30 martie 2017 ale Curții Constituționale, fiind astfel discriminate și obligate să suporte hotărâri nelegale și netemeinice, invocând în acest sens art. 4, art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1) și (2), art. 52 alin. (1), art. 61 alin. (1), art. 124 alin. (2) și (3), art. 126 alin. (1), art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 20 și art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (2007/C 303/01), art. 1 alin. (1) și (2), art. 2 alin. (1), art. 3 alin. (1), art. 5 alin. (83), art. 6 alin. (1), art. 7 alin. (1) și (2), art. 8, art. 14, art. 20, art. 22, art. 175, art. 483 alin. (3) și (4) C. proc. civ.

De asemenea, au precizat că nu a fost atașat la dosar punctul de vedere referitor la admisibilitatea recursului, deși a fost depus în termen de 2 ori prin e-mailul Înaltei Curți de Casație și Justiție și formularul în format electronic, și nici nu au fost înștiințate în legătură cu ședința de judecată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 29 aprilie 2022, sub nr. x/2022, și a fost repartizată aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 3, iar ca urmare a admiterii cererii de abținere a membrilor acestui complet, prin încheierea de ședință din 26 mai 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, prezentul dosar a fost repartizat, la data de 27 mai 2022, completului filtru nr. 2, potrivit dispozițiilor art. 110 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești și referatului întocmit la data de 27 mai 2022, care, prin rezoluția de primire a dosarului din data de 31 mai 2022, a stabilit termen de judecată la data de 18 octombrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

Prin încheierea de ședință din 18 octombrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecății contestației în anulare formulate de contestatoarele A. și B. împotriva deciziei nr. 688 din 30 martie 2022, pronunțate de aceeași instanță, întrucât părțile, care au fost legal citate pentru acel termen de judecată, nu s-au înfățișat la strigarea pricinii și nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În baza referatului întocmit de către grefier la data de 20 aprilie 2023, potrivit art. 420 alin. (1) C. proc. civ., prin rezoluția din 24 aprilie 2023, s-a fixat termen de judecată la data de 06 iunie 2023, în ședință publică, cu citarea părților, în vederea discutării excepției perimării contestației în anulare declarate în cauză.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Cu titlu preliminar, în ceea ce privește cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de contestatoarea A., se constată că aceasta a fost depusă la dosarul cauzei după împlinirea termenului de perimare.

Pentru a produce efectul întreruptiv al termenului de perimare, cererea de reluare a judecării cauzei trebuie formulată în interiorul termenului de 6 luni de la data suspendării judecării cauzei, conform art. 417 C. proc. civ.

În cauză, judecarea contestației în anulare a fost suspendată prin încheierea din 18 octombrie 2022, iar cererea de reluare a judecății a fost transmisă prin poștă electronică la data de 06 iunie 2023, după expirarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

În plus, chiar dacă cererea ar fi fost depusă în termen, Înalta Curte constată că, deși a formulat o cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății, contestatoarea nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Or, cererile de repunere pe rol neînsoțite de solicitarea de judecată în lipsă nu pot constitui acte de procedură cărora să li se recunoască efectul de întrerupere a termenului de perimare, în condițiile în care instanța a dispus suspendarea pentru lipsa părților și în absența unei cereri de judecată în lipsă, deoarece nu se poate păși nici ulterior la continuarea judecății în lipsa unei solicitări exprese de judecare în lipsă, care, anterior, a condus la suspendare.

Examinând, în continuare, excepția perimării contestației în anulare, invocată din oficiu, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) coroborat cu cele ale art. 416 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță", iar conform art. 420 alin. (1) din același cod "perimarea se constată din oficiu sau la cererea părții interesate".

Pornind de la dispozițiile legale redate, reiese că perimarea reprezintă o sancțiune procedurală ce operează de drept și se răsfrânge asupra întregii activități judiciare, iar nu doar asupra unui act de procedură concret, fiind determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului, având un caracter mixt, de sancțiune procedurală și de prezumție de desistare.

Perimarea se întrerupe, în conformitate cu prevederile art. 417 C. proc. civ., prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

Pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni din culpa părților.

Prin urmare, perimarea operează cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

Potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., cauza va fi suspendată "când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă."

În speță, dat fiind temeiul de drept al suspendării, respectiv art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pricina trebuia repusă pe rol în condițiile art. 415 pct. 1 C. proc. civ., în sensul că judecata putea fi reîncepută "prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părți, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părților sau din cauza lipsei lor".

Încheierea de ședință din data de 18 octombrie 2022, prin care s-a dispus suspendarea judecății contestației în anulare, reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 18 aprilie 2023.

Înalta Curte constată că nici una dintre părți nu a manifestat interes în continuarea judecății prin formularea unei cereri de redeschidere a procesului, înăuntrul termenului de perimare, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., și nu a fost făcută dovada existenței vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare.

De asemenea, nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată sau vreun motiv de suspendare a cursului perimării din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ.

În consecință, față de lipsa de diligență a părților care a dus la lăsarea cauzei în nelucrare o perioadă mai mare de 6 luni, în temeiul art. 420 alin. (1) C. proc. civ., cu aplicarea art. 416 alin. (1) din același act normativ, Înalta Curte va constata perimată contestația în anulare declarată de contestatoarele A. și B. împotriva deciziei nr. 688 din 30 martie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată contestația în anulare declarată de contestatoarele A. și B. împotriva deciziei nr. 688 din 30 martie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017.

Cu drept de recurs, în termen de 5 zile de la pronunțare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 iunie 2023.