ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2315/2021

Obiectul cauzei: Prin cererea înregistrată la 23 decembrie 2014 pe rolul Judecătoriei Tulcea sub dosar nr. x/2014, reclamanta A. a formulat acțiune în pretenții în contradictoriu cu pârâtul B., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligat la plata sumei de 45.000 RON acordată cu titlu de împrumut în baza contractului de împrumut autentificat de Biroul Notarului Public " C." sub nr. x din 20 decembrie 2007. La 19 august 2015 reclamanta a depus la dosarul cauzei cerere modificatoare solicitând să se constate rezoluțiunea de plin drept a contractului de împrumut autentificat de Biroul Notarului Public "C." sub nr. x din 20 decembrie 2007 și obligarea pârâtului la restituirea sumei de 45.000 RON, urmând a fi calculată dobânda legală și penalizatoare, actualizată la indicele mediu de inflație începând cu 28 decembrie 2011 la zi. Reclamanta a depus la dosar acordul de mediere din 16 iulie 2012 încheiat la Biroul de mediator "D.".

Sentința pronunțată de Judecătoria Tulcea: Prin sentința civilă nr. 24 din 6 ianuarie 2017, Judecătoria Tulcea a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârât și, în consecință, a respins, ca prescrisă, acțiunea având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B.. A respins cererea pârâtului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Decizia pronunțată de Tribunalul Tulcea: Prin decizia civilă nr. 283 din 23 martie 2018, Tribunalul Tulcea a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 24 din 6 ianuarie 2017 pronunțată de Judecătoria Tulcea.

Căile de atac exercitate în cauză: Împotriva deciziei nr. 283 din 23 martie 2018 pronunțată de Tribunalul Tulcea, reclamanta A. a declarat recurs. Prin decizia nr. 224/C din 26 iunie 2019, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a constatat nul recursul. De asemenea, împotriva deciziei nr. 283 din 23 martie 2018 pronunțată de Tribunalul Tulcea, reclamanta A. a formulat și cerere de revizuire. Prin decizia civilă nr. 10 din 26 noiembrie 2019 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. x/2019, a fost constatată nulă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 283 din 23 martie 2018 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosar nr. x/2014, având ca obiect pretenții, în contradictoriu cu intimatul B.. Prin decizia civilă nr. 129/C din 7 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă în dosarul nr. x/2019, a fost constatat nul recursul declarat de recurenta-revizuentă A. împotriva deciziei civile nr. 10 din 26 noiembrie 2019 pronunțată de Tribunalul Tulcea. Prin decizia civilă nr. 124/C din 7 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă în dosarul nr. x/2020, a fost anulată, ca netimbrată, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 129/C din 7 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța. Împotriva acestei decizii, contestatoarea A. a formulat calea de atac intitulată "apel".

Înregistrarea căii de atac pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție: Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți la 7 iunie 2021 drept recurs, având în vedere competența instanței supreme stabilită prin dispozițiile art. 97 C. proc. civ. La 20 septembrie 2021 a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, analizat în completul de filtru, dispunându-se comunicarea raportului către părțile din cauză. Raportul a fost comunicat părților la 28-29 septembrie 2021 (dovezi aflate la dosar). La 8 octombrie 2021, recurenta-contestatoare a depus punct de vedere la raport, solicitând admiterea recursului. Constatându-se încheiată procedura prealabilă, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la 28 octombrie 2021, în complet de filtru, fără citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: În conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) și (2) C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele: În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului. Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii. Prin decizia civilă nr. 224/C din 26 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă a fost constatat nul recursul declarat reclamanta A. împotriva deciziei nr. 283 din 23 martie 2018 pronunțată de Tribunalul Tulcea, hotărârea instanței fiind definitivă. Împotriva acestei decizii definitive, reclamanta a formulat cerere de revizuire - soluționată prin decizia civilă nr. 10 din 26 noiembrie 2019 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. x/2019 - în sensul că a fost constatată nulitatea cererii de revizuire pentru nemotivare. Potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită. Împotriva deciziei pronunțate în soluționarea cererii de revizuire, revizuenta A. a declarat recurs, soluționat prin decizia civilă nr. 129/C din 7 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă în dosarul nr. x/2019, prin care s-a constatat nulitatea recursului. De asemenea, împotriva deciziei pronunțate în soluționarea cererii de recurs, recurenta-revizuentă a formulat contestație în anulare - soluționată prin decizia civilă nr. 124/C din 7 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă în dosarul nr. x/2020 (ce fac obiectul prezentului recurs). Contestația în anulare a fost anulată, ca netimbrată, hotărârea pronunțată fiind definitivă. În speță, calea de atac a recursului este declarată împotriva unei decizii pronunțate în soluționarea unei contestații în anulare - cale extraordinară de atac formulată împotriva unei hotărâri definitive pronunțate în recurs, decizie ce nu este supusă, prin lege, căii de atac a recursului. Potrivit dispozițiilor art. 508 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată. Astfel, coroborând prevederile art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cu dispozițiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ., cum hotărârea ce a făcut obiectul contestației în anulare este definitivă, reiese că decizia civilă nr. 124/C din 7 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă în dosarul nr. x/2020, prin care a fost soluționată contestația în anulare este definitivă, nefiind supusă prin lege căii de atac a recursului. Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta. Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. Revine, așadar, persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit și a căilor de atac. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Pentru considerentele expuse, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă prin lege cenzurii acestei căi de atac, având în vedere dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la cele ale art. 457 alin. (1), Înalta Curte urmează să respingă recursul, ca inadmisibil.