ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2508/2020

Ședința publică din data de 19 noiembrie 2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului B. la plata sumei de 8.754 Euro (39.393 RON), actualizată cu dobânda legală și cu indicele de inflație de la data înregistrării acțiunii și până la plata efectivă, din care suma de 6.000 Euro (27.000 RON), reprezentând 1/2 din valoarea contractului de împrumut nr. x/30.09.2010 și suma de 2754 Euro (12.393 RON) reprezentând cheltuieli de executare și cheltuieli efectuate în dosarul Tribunalului Tulcea nr. 7611/327/20122.

Prin sentința nr. 693/27.01.2016, pronunțată de Judecătoria Timișoara a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârât, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul A., a fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâtul B., fără cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 188/9.02.2017, Tribunalul Timiș, secția I civilă a admis apelul formulat de apelantul A. împotriva sentinței civile nr. 693/27.01.2016, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimatul B..

A schimbat în parte sentința apelată în sensul că a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B. și, pe cale de consecință, a obligat pârâtul B. să plătească reclamantului A., suma de 6.000 Euro, reprezentând 1/2 din valoarea contractului de împrumut autentificat sub nr. x/30.09.2010, de către Biroul Notarilor Publici Asociați C. și D. și suma de 2.857,15 RON, reprezentând 1/2 parte din cheltuielile de executare silită din dosarul nr. x/2011 al Biroului Executorului Judecătoresc E., cu dobânda legală și indicele de inflație aferent, de la data introducerii acțiunii, respectiv 08.12.2014 și până la data plății efective.

A obligat pârâtul B. să plătească reclamantului A. suma de 3.500,71 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată în primă instanță, menținând în rest dispozițiile sentinței apelate.

Prin decizia nr. 10 din 29 ianuarie 2018 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 188/A/9.02.2017 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă.

Împotriva deciziei pronunțate de curtea de apel, pârâtul B. a declarat recurs.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților la data de 16 septembrie 2020.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. "Sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.", iar art. 483 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "Hotărârile date în apel, cele date fără drept de apel precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Coroborând prevederile legale mai sus citate, rezultă că hotărârile judecătorești pronunțate în recurs sunt definitive și nu sunt supuse căii de atac a recursului.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Față de dispozițiile legale anterior menționate, precum și față de împrejurarea că hotărârea atacată este definitivă, fiind pronunțată în recurs, se constată că decizia recurată nu mai este supusă căii de atac recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei nr. 10 din 29 ianuarie 2018 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 noiembrie 2020.