ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2418/2022

Ședința publică din data de 7 decembrie 2022

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 20.06.2022, executorul judecătoresc A., din cadrul BEJ A. a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința comercială nr. 16/03.02.2010, pronunțată de Curtea de Apel Bucuresti-Sectia a V a comercială în dosarul nr. x/2009, la cererea creditoarei B. S.A. (fosta C.), împotriva debitoarei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, pentru recuperarea sumei de 467.778,29 RON.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința nr. 7721/05.07.2022, Judecătoria Iași a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 București.

A reținut instanța că judecătoriei în circumscripția căreia se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, îi revine competența să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite.

Cum în prezenta cauză, la data sesizării organului de executare silită, domiciliul debitoarei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului era în București, revine Judecătoriei Sectorului 1 București competența de soluționare a cauzei.

Prin sentința nr. 7126/26.07.2022, Judecătoria Sector 1 București a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Iași, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că din cererea creditoarei de executare silită imobiliară nr. 154/2019 rezultă că aceasta a fost formulată în cadrul dosarului de executare nr. 46/2011, care, în prezent, are număr nou de dosar x/2019. Totodată, petentul BEJ A. a menționat că cererea de încuviințare a executării silite a fost formulată în baza cererii de executare silită nr. x/28.02.2011 și cererii de executare silită imobiliară nr. 154/10.06.2022, formulate de către creditoare, indicând drept temei de drept al cererii dispozițiile art. 371

1

alin. (3), art. 373

1

și art. 373

3

alin. (1) din vechiul C. proc. civ.

Față de aceste aspecte, rezultă că cererea creditoarei de executare silită imobiliară nr. 154/10.06.2022 a fost formulată în cadrul unui dosar de executare deschis în anul 2011, fiind aplicabile, prin urmare, dispozițiile din vechiul C. proc. civ., conform art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit căruia, "Dispozițiile C. proc. civ. se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare.".

Astfel, fiind aplicabile dispozițiile art. 373 din vechiul C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea și, având în vedere că prin cererea formulată s-a solicitat, în mod expres, încuviințarea executării silite imobiliare asupra bunurilor imobile deținute de debitoare situate în circumscripția Judecătoriei Iași, rezultă că revine Judecătoriei Iași competența să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 22 alin. (5) C. proc. civ. stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, pentru următoarele argumente:

Obiectul cauzei este reprezentat de cererea de încuviințare a executării silite formulată de executorul judecătoresc în baza cererilor de executare silită nr. x/28.02.2011 și nr. y/10.06.2022 ale creditoarei B. S.A. (fostă C.), în temeiul dispozițiilor art. 371

1

alin. (3), art. 373

1

și art. 373

3

alin. (1) din vechiul C. proc. civ. astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, dispoziții legale aplicabile în cauză raportat la data formulării cererii de executare silită.

Potrivit art. 373 din vechiul C. proc. civ., "(1) Dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în care urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în care se află acestea. Dacă bunurile urmăribile, mobile sau imobile, se află în circumscripțiile mai multor curți de apel, este competent oricare dintre executorii judecătorești care funcționează pe lângă una dintre acestea. (2) Instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. (3) Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, judecă contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Coroborând aceste dispoziții legale, rezultă că instanța competentă a soluționa cererea de încuviințare a executării silite a unui titlu executoriu este instanța de executare, respectiv, instanța de la sediul/domiciliul debitorului.

Regula de mai sus se fundamentează pe o prezumție simplă, în sensul că la sediul sau domiciliul debitorului se află bunurile acestuia care vor fi sau nu susceptibile de a fi supuse executării silite.

Această prezumție este însă una juris tantum, care poate fi răsturnată prin dovedirea împrejurării că debitorul deține bunuri ce pot fi supuse executării silite în circumscripția altei judecătorii decât cea de la domiciliul/sediul acestuia, cum este situația din cauza pendinte.

Astfel, este adevărat că sediul debitoarei se află pe raza teritorială a Judecătoriei Sector 1 București, însă prin cererea de executare silită înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, executorul judecătoresc A., din cadrul BEJ A., a indicat expres că solicită ca executarea silită să se facă asupra bunurilor imobile deținute de către debitoarea Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (fostă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului) situate în circumscripția Judecătoriei Iași, conform cererii creditorului.

Astfel, în cauză au fost indicate nu numai titlul executoriu (sentința comercială nr. 16/03.02.2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V a comercială în dosar nr. x/2009) și forma de executare (executare silită imobiliară), ci și locul unde se găsesc bunurile urmăribile ale debitoarei, respectiv pe raza teritorială a Judecătoriei Iași, situație față de care competența de soluționare aparține acestei instanțe, potrivit dispozițiilor legale incidente în materie anterior menționate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 decembrie 2022.