ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2405/2022

Ședința publică din data de 7 decembrie 2022

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția civilă la data de 19.06.2020, reclamanții A., B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Comuna Florești, Consiliul Local al comunei Florești, obligarea pârâtei să întreprindă, prin reprezentanții săi, Comisia de verificare a dreptului de proprietate sau a altui drept real asupra imobilelor supuse exproprierii, la emiterea unei hotărâri de expropriere a terenului identificat în CF nr. x Florești, nr. cad. x, cu consecința emiterii Hotărârii de stabilire și comunicare a valorilor actuale de circulație ce li se cuvin pentru terenul folosit la construirea "Drumului de legătură varianta SUD-Comuna Florești, județul Cluj", cât și a valorii de circulație a terenului rămas nefolosibil în urma lucrărilor efectuate în afara cadrului legal, cu dobânda penalizatoare de la data la care Comisia trebuia să emită hotărârea de expropriere și până la data când se va efectua plata, cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 255/2010, art. 6 CEDO, art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, art. 21 și art. 44 din Constituție.

Prin întâmpinare, pârâții au invocat excepțiile de inadmisibilitate și de prematuritate, iar în subsidiar au solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Prin încheierea din 08.10.2020, instanța a respins excepția prematurității și inadmisibilității acțiunii și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul local Florești, invocată din oficiu.

Prin sentința nr. 694/21.10.2021, Tribunalul Cluj, secția civilă a respins acțiunea împotriva pârâtului Consiliul Local Florești ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis în parte acțiunea în contradictoriu cu pârâta Comuna Florești; a obligat pârâta să emită decizie de expropriere și decizie de stabilire a despăgubirilor privind suprafața de 148 mp din terenul înscris în CF x Florești, cu nr. cadastral x, astfel cum a fost identificată prin raportul de expertiză efectuat și completat de expert C.; a respins capătul de cerere din acțiune având ca obiect obligarea pârâtei la plata dobânzii legale; a obligat pârâta să achite reclamanților suma de 4100 RON, cheltuieli de judecată parțiale.

Prin decizia nr. 167/A/08.04.2022, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a admis excepția lipsei calității procesuale active a apelantului Consiliul local al comunei Florești și a respins cererea de apel formulată de către acesta ca fiind formulată de către o persoană care nu justifică calitate procesuală activă; a admis în parte apelul pârâtei Comuna Florești, prin primar împotriva sentinței; a schimbat în parte sentința în sensul că a respins și capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei Comuna Florești să emită decizie de expropriere și decizie de stabilire a despăgubirilor pentru suprafața de 148 mp din terenul înscris în CF nr. x Florești, nr. cadastral x, identificat prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de către experta C.; a obligat pârâta să stabilească și să achite reclamanților despăgubiri pentru suprafața de teren identificată mai sus; a menținut restul dispozițiilor sentinței; a respins apelul reclamanților împotriva aceleiași sentințe; a respins cererea reclamanților apelanți de acordare a cheltuielilor de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. reclamanții A., B..

Recurenții arată că cererea de apel a fost formulată doar în contradictoriu cu intimata Comuna Floresti, prin primar, întrucât la primul termen de judecată în fond, aceștia au renunțat la judecata față de pârâtul Consiliul Local al Comunei Floresti, astfel încât considerentele instanței de apel în sensul că apelul reclamanților ar fi fost formulat și împotriva acestei părți sunt nelegale.

Mai arată recurenții că instanța de apel a obligat intimata la stabilirea și achitarea despăgubirilor pentru suprafața de teren de 148 mp, fără a indica destinația, conform PUG, respectiv intravilanul sau extravilanul localității Floresti, criteriu funcție de care depinde cuantumul despăgubirilor. Mai mult, instanța nu a avut în vedere solicitarea recurenților privind plata despăgubirilor pentru această suprafață de teren, stabilită la valoarea actuală de circulație.

De asemenea, cu privire la diferența de teren rămasă și care nu mai poate fi utilizată urmare a taluzului format, accesul la teren fiind inexistent, instanța nu a avut în vedere și această solicitare, respingând și cercetarea la fața locului care să argumenteze acest petit, neglijând prevederile art. 44 din Constituție.

În cauză, terenul proprietate privată situat pe str. x, FN, a trecut în proprietatea publică în mod fortat, încălcându-se procedura Legii speciale nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării drumului de legătură între comuna Floresti și Municipiul Cluj-Napoca.

Nu au fost depuse la dosar, deși recurenții au solicitat acest lucru, documentele privind etapa declarării utilității publice a terenului în litigiu, iar privarea în fapt, de proprietatea privată a recurenților, nu este diferită de exproprierea pentru cauză de utilitate publică, astfel încât derularea ori nederularea procedurii administrative nu are un regim juridic diferit.

Recurenții sunt lipsiți de proprietatea asupra terenului lor fără o justă și prealabilă despăgubire, fiind evidentă ingerința în dreptul de proprietate și nerespectarea dispozițiilor art. 1 din Primul Protocol la Convenție.

Referitor la argumentia că aceștia ar fi renunțat la o expertiză evaluatorie, recurenții arată că instanțele anterioare nu au verificat, deși aveau competența legală, dacă există utilitate publică, dacă s-a făcut o cercetare prealabilă de către comisia specializată, dacă s-a realizat măsurarea terenului și dacă există actul de declarare a utilității publice.

Prin întâmpinare,intimata-pârâtă Comuna Florești, prin primar a solicitat respingerea recursului, arătând că hotărârea instanței de apel a fost dată cu respectarea dispozițiilor legale. În mod corect a reținut instanța de apel că decizia de a expropria un imobil fiind una caracterizată de oportunitatea acestei măsuri raportat la interesul public, expropriatorul nu poate fi obligat în nicio situație să procedeze la expropriere, instanța de judecată neputându-se substitui comisie de expropriere pentru a emite o hotărâre care să țină loc de decizie de expropriere.

Referitor la stabilirea despăgubirilor pentru suprafața de 148 mp, intimata a arătat că reclamanții au renunțat la proba cu expertiza evaluatorie, astfel încât instanța nu avea cum să stabilească acest cuantum, din conduita lor procesuală rezultând că sunt de acord ca despăgubirile să fie stabilite de către intimată, respectiv au solicitat ca intimata să emită o hotărâre de expropriere și să comunice valorile actuale de circulație ale terenului în suprafață de 500 mp aflat în proprietatea lor.

În ce privește suprafața de 352 mp, contrar susținerilor recurenților, din probe rezultă că nu mai poate fi folosită de aceștia, neavând acces la ea și neputând fi cultivată din cauza presupuselor lucrări efectuate de intimați.

Recurenții-reclamanți au formulat răspuns la întâmpinare, prin care au arătat că intimatul-pârât Consiliul Local al comunei Florești nu are calitate procesuală pasivă, întrucât față de acesta s-a renunțat la judecată la primul termen de la judecata în fond. Au solicitat înlăturarea apărărilor formulate în actul procedural, admiterea recursului astfel cum a fost formulat și judecata în lipsă.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate.

În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Înalta Curte constată că în prima parte a memoriului de recurs este prezentat un scurt istoric al stării de fapt, recurenții prezentând solicitările formulate de aceștia cu prilejul judecării în fond și apel a litigiului, precum și soluțiile pronunțate de către instanțe în etapele procesuale anterioare.

Apoi, în cadrul așa-ziselor motive de nelegalitate, recurenții se arată nemulțumiți de faptul că instanța nu a ținut cont de certificatul de urbanism nr. x/31.12.2019 emis de Primăria comunei Florești, prin care se reține "Folosința actuală (conform CF): teren pădure situat pe str. x zonei (conform PUG): extravilan, parțial intravilan", iar solicitările acestora privind lămurirea categoriei de teren "parțial intravilan, extravilan" nu au fost admise, instanța stabilind achitarea despăgubirilor pentru suprafața de teren de 148 mp fără a indica clar destinația conform PUG, de această destinație depinzând cuantumul despăgubirilor.

Referitor la aceste susțineri, Înalta Curte constată că nu sunt grefate pe dezelgările deciziei recurate, potrivit căreia s-a dispus obligarea pârâtei Comuna Florești să stabilească și să achite reclamanților despăgubiri pentru suprafața de teren de 148 mp. Prin urmare, nu instanța de judecată este cea care acordă despăgubiri, ci intimata-pârâtă a fost obligată la aceasta, situație față de care categoria de folosință a terenului este lipsită de relevanță, iar critica formulată este străină cauzei și nu poate fi încadrată în vreun motiv de nelegalitate.

Au mai arătat recurenții că instanța nu a ținut cont de solicitarea acestora privind accesul la diferența de teren rămasă, respingând cercetarea la fața locului care argumenta acest petit, cu încălcarea dispozițiilor art. 44 din Constituția României, art. 555 și urm. C. civ., art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 și că în prezent sunt în situația că terenul proprietate privată situat în str. x a trecut în proprietate publică, în mod forțat, fiind încălcată procedura prevăzută de Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Se constată, în primul rând, că reclamanții fac referire la un temei juridic străin cauzei, și anume dispozițiile Legii nr. 255/2010, în condițiile în care actul normativ aplicabil, în raport de data introducerii cererii de chemare în judecată, este Legea nr. 33/1994. În al doilea rând, modalitatea în care a fost respinsă o solicitare de probatorii, respectiv în care s-a apreciat oportunitatea acesteia în cauza pendinte (în speță solicitarea privind cercetarea la fața locului) nu poate face obiect al controlului de legalitate în etapa procesuală a recursului, întrucât reprezintă o chestiune de netemeinicie specifică exclusiv cercetării judecătorești în fond. Cu atât mai mult, o asemenea chestiune nu poate fi una care să încalce dispozițiile legale indicate de către recurenți (art. 44 din Constituția României, art. 555 și urm. C. civ., art. 1 din Protocolul adițional nr. 1).

Se mai susține, prin memoriul de recurs că, deși recurenții au solicitat intimatei să depună documentele privind etapa declarării utilității publice, măsurarea terenului, trecerea terenului din categoria extravilan în intravilanul comunei Florești, din considerentele și dispozitivul deciziei recurate nu rezultă "...tratarea acestei proceduri importante care să conducă la soluția instanței...", însă și acest argument este străin de considerentele instanței de apel.

Prin decizia recurată a fost admis în parte apelul pârâtei și respins capătul de cerere având ca obiect obligarea acesteia la emiterea deciziei de expropriere și a deciziei de stabilire a despăgubirilor pentru suprafața de 148 mp, fiind obligată pârâta să stabilească și să achite reclamanților despăgubiri pentru respectiva suprafață de teren. Considerentul pentru care a fost admis apelul pârâtei a fost acela că instanța de judecată nu poate, conform legii, să dispună exproprierea unui imobil, câtă vreme în cauză nu a fost declarată utilitatea publică conform legii. În ce privește apelul reclamanților, care a fost respins, ca nefondat, acesta a vizat faptul că pârâta nu a fost obligată să achite despăgubiri pentru întreaga suprafață de teren (500 mp) și nu s-a calculat cuantumul despăgubirilor.

Față de cele arătate, critica privind nedepunerea documentelor aferente declarării utilității publice, respectiv neevidențierea unei astfel de proceduri în considerentele și dispozitivul hotărârii, este străină considerentelor instanței de apel și, ca atare, nu poate fi subsumată niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În partea a doua a memoriului de recurs, recurenții expun considerații teoretice generale referitoare la etapa judiciară a procedurii exproprierii, cu trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, concluzionând că au fost privați de proprietatea asupra terenului fără justă și prealabilă despăgubire, cu încălcarea dispozițiilor art. 1 din primul Protocol la Convenție.

De asemenea, aceste apărări nu se circumscriu motivelor prevăzute de art. 488 C. proc. civ., întrucât pe de o parte, considerațiile teoretice de ordin general specifice cauzelor de gen nu reprezintă argumente subsumabile niciunui caz de casare, iar pe de altă parte, simpla susținere a încălcării dreptului de proprietate (de altfel necontestată de către pârâtă), nu este suficientă, prin ea însăși, să contureze un aspect de nelegalitate, câtă vreme soluția de obligare a pârâtei la stabilirea și plata despăgubirilor a avut în vedere tocmai afectarea dreptului de proprietate al reclamanților.

În finalul memoriului de recurs, cu privire la cele reținute de către instanțe în sensul că recurenții au renunțat la expertiza evaluatorie, se arată că instanțele anterioare nu au verificat existența unei utilități publice care afectează terenul, că trebuia efectuată o cercetare prealabilă de către comisia specializată, care analiza existența interesului local al Primăriei Florești, care să confere lucrării caracter de utilitate publică, iar lucrarea trebuia încadrată în planurile urbanistice de amenajarea teritoriului, precum și măsurarea terenului, susținându-se că fără aceste elemente esențiale nu se putea efectua o evaluare a terenului expropriat în fapt și că până la urmă nu se știe cu exactitate categoria precisă a terenului, respectiv dacă este vorba de teren intravilan sau extravilan.

Nici aceste afirmații nu sunt încadrabile în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., întrucât fac referire la pretinse verificări privind existența unei utilități publice la care instanța de judecată nu era obligată în prezentul cadru procesual, întrucât, așa cum s-a arătat, nu instanța este cea care poate dispune exproprierea dar, în virtutea plenitudinii ei jurisdicționale, poate pune în sarcina instituției care are abilitatea, recunoscută legal, de a expropria, stabilirea și plata despăgubirilor, ceea ce corespunde soluției adoptate în cauză.

De asemenea, toate celelalte elemente, referitoare la cercetarea locală, la stabilirea categoriei de folosință a terenului, pe lângă împrejurarea că vizează elemente de fapt, necenzurabile în recurs, sunt și lipsite de pertinență, raportat la soluția din speță, care nu determină un cuantum al despăgubirilor, pentru a fi relevante, în această fază, criteriile de evaluare a acestora, ci pune în sarcina expropriatorului, stabilirea și plata despăgubirilor (evident, cu posibilitatea contestării judiciare).

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata nul recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva deciziei nr. 167/A din 8 aprilie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva deciziei nr. 167/A din 8 aprilie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 decembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.