ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2419/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 29 noiembrie 2016, pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, reclamanții A., B., C., D., E. și F. au chemat în judecată pe pârâții G. - decedat, H., I., J., K., G., L., Comisia Locală de Fond Funciar Florești și Comisia Județeană de Fond Funciar Cluj, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună: - rectificarea titlului de proprietate nr. x/21.10.1998, emis pe numele și în favoarea lui M. în sensul menționării terenului ca fiind identificat în tarlaua x, parcela x; - anularea proceselor-verbale de punere în posesie aferente titlurilor de proprietate, respectiv: procesul-verbal de punere în posesie nr. x/28.07.2008, aferent titlului de proprietate nr. x, pentru tarlaua x, parcela x; procesul-verbal de punere în posesie nr. x/28.07.2008, aferent titlului de proprietate nr. x/2008, pentru tarlaua x, parcela x și procesul-verbal de punere în posesie nr. x/18.03.2008, aferent titlului de proprietate nr. x/2008, parțial, pentru tarlaua x, parcela x; - să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. x/2008 emis pe numele lui G., pentru tarlaua x, parcela x; - să se constate nulitatea absolută parțială a actului notarial nr. x/26.09.2013 (certificat de moștenitor), emis de notar public N. pentru terenul în suprafață de 5.862 mp; - să se constate nulitatea absolută parțială a actului notarial nr. 136126.09.2013 (contract de partaj voluntar) emis de notar public N. pentru terenul în suprafață de 5.862 mp înscris sub B6, în CF x Florești, nr. cadastral x; - să se dispună restabilirea situației anterioare de CF, prin radierea tuturor înscrierilor succesive, respectiv radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâților și sistarea CF nr. x Florești și CF inițial x Florești, pentru numărul cadastral x; - să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. x/2008, emis pe numele J. pentru tarlaua x, parcela x, titlu de proprietate înscris inițial sub B I în CF x Florești, teren suprapus peste terenul identificat prin tarlaua x, parcela x, din titlul de proprietate nr. x/17.01.2000 – E.; - să se constate nulitatea absolută parțială a actului notarial nr. x/19.11.2008 contract de vânzare-cumpărare emis de notar public N., raportat la terenul în suprafață de 5.862 mp, înscris sub B1-B2, în CF x Florești, nr. cadastral x; - să se constate nulitatea absolută parțială a actului notarial nr. x/30.06.2011, contract de vânzare-cumpărare, emis de notar public O., raportat la terenul în suprafață de 5.862 mp, înscris sub B3, în CF x Florești, nr. cadastral x; - să se dispună restabilirea situației anterioare de CF, prin radierea tuturor înscrierilor succesive, respectiv radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâților și sistarea CF nr. x Florești, pentru numărul cadastral x; - să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. x/2008, emis pe numele P., pentru tarlaua x, parcela x, TP înscris inițial sub B1, în CF x Florești, teren suprapus peste terenul identificat prin tarlaua x, parcela x, din titlul de proprietate nr. x/29.01.1997 – Q.; - să se dispună restabilirea situației anterioare de CF, prin radierea tuturor înscrierilor succesive, respectiv radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâților și sistarea CF nr. x Florești și CF inițial x Florești, pentru numărul cadastral x; - să se dispună obligarea pârâților, în solidar, să elibereze terenurile pentru care dețin dreptul de proprietate, respectiv să le predea în deplină proprietate și posesie și să le readucă la situația anterioară; - să se dispună obligarea pârâților la plata despăgubirilor pentru lipsă de folosință asupra terenurilor ocupate, începând cu luna iulie 2015 și până la predarea acestora, cu cheltuieli de judecată. Prin cererea precizatoare depusă la data de 03.01.2017, au mai solicitat reclamanții a se ridica și plantațiile de arbori Paulownia sădiți pe teren și a se ridica gardul edificat pe proprietatea lor. Prin sentința civilă nr. 6140/2017 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca la data de 14 septembrie 2017, în dosarul nr. x/2016, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Cluj-Napoca și s-a dispus declinarea competenței soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Cluj. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 27.11.2017, sub nr. x/2017, reclamanții A., B., C., D., E., F. au solicitat în contradictoriu cu pârâții R., moștenitor al defunctului G., S., H., I., G., Comisia Locală de Fond Funciar Florești, Comisia Județeană de Fond Funciar Cluj au solicitat instanței să dispună rectificarea titlului de proprietate nr. x/21.10.1998, emis pe numele și în favoarea lui M., raportat la terenul în suprafață de 5755 mp, actualmente identificat în tarlaua x, parcela x, în sensul menționării terenului ca fiind identificat în tarlaua x, parcela x, să se dispună anularea procesului-verbal de punere în posesie nr. x/03.08.2007, aferent titlului de proprietate nr. x/2007, pentru tarlaua x, parcela x, să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. x/2008 emis pe numele lui G., pentru tarlaua x, parcela x, TP înscris inițial sub B1, în CF x Florești, teren suprapus peste terenul identificat prin tarlaua x (corectat 49), parcela x, din titlu de proprietate nr. x/1081 din 21.10.1998 – A., să se constate nulitatea parțială absolută a actului notarial nr. x/26.09.2013 (certificat de moștenitor), emis de notar public N., raportat la terenul în suprafață de 5862 mp, înscris sub B2-B5, în CF x Florești, nr. cadastral x, să se constate nulitatea parțială absolută a actului notarial nr. x/26.09.2013 (contract de partaj voluntar), emis de notar public N., raportat la terenul în suprafață de 5862 mp, înscris sub B6, în CF x Floresti, nr. cadastral x, să se dispună restabilirea situației anterioare de CF, prin radierea tuturor înscrierilor succesive, respectiv radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâților și sistarea CF x Florești și CF inițial x Florești, pentru numărul cadastral x, să se dispună obligarea pârâților, în solidar, să elibereze terenurile pentru care reclamanții dețin dreptul de proprietate, respectiv să le predea în deplină proprietate și posesie și să le readucă la situația anterioară, să se dispună obligarea pârâților la plata despăgubirilor pentru lipsa de folosință asupra terenurilor ocupate, aflate în proprietatea reclamanților, începând cu luna iulie 2015 și până la predarea acestora. Prin încheierea nr. 3080/2018 din 25 aprilie 2018, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția de litispendență și a dispus trimiterea dosarului nr. x/2017 al Judecătoriei Cluj-Napoca la dosarul nr. x/2016 aflat pe rolul Tribunalului Cluj-Napoca. Prin încheierea din 03 noiembrie 2017, Tribunalul Cluj a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâtului G., decedat la data de 12.10.2014, anterior introducerii acțiunii, a respins cererea de modificarea a acțiunii formulată de reclamanți privind introducerea în cauză a moștenitorilor, ca tardivă, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și a unit cu fondul excepția lipsei de interes a reclamanților.

Sentința pronunțată de Tribunalul Cluj Prin sentința civilă nr. 534/2019 din 01 noiembrie 2019, Tribunalul Cluj, secția civilă a hotărât astfel: A respins excepția lipsei de interes a reclamanților. A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanta F., în contradictoriu cu pârâtii L., Comisia Locală de Fond Funciar Florești și Comisia Județeană de Fond Funciar Cluj și, în consecință: a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. x/2008, emis pe numele P., în privința suprafeței de 4602 m.p. ce face parte din parcela x, tarlaua x, precum și a procesului-verbal de punere în posesie nr. x/18.03.2008, aferent TP nr. x/2008, în aceleași limite; a dispus radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâtei L. în CF nr. x Florești, CF vechi x, nr. cad. x și sistarea cărții funciare; a obligat pârâta L. să elibereze terenul în suprafață de 4602 m.p. din parcela x, tarlaua x, respectiv să-l predea reclamantei F. în deplină proprietate și posesie și să-l readucă la situația anterioară, în sensul ridicării plantațiilor de arbori Paulownia sădiți pe teren, precum și a gardului edificat pe proprietatea reclamantei. A respins cererea reclamantei F. privind plata despăgubirilor pentru lipsa de folosință a terenului ocupat. A obligat pârâta L. să plătească reclamantei F. cheltuieli de judecata parțiale în suma de 2.000 RON. A respins acțiunea reclamantei F. față de ceilalți pârâți. A respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanții A., B., C., D., E., în contradictoriu cu pârâții R., moștenitor al defunctului G., S., H., I., G., Comisia Locală de Fond Funciar Florești, Comisia Județeană de Fond Funciar Cluj. A respins acțiunea față de pârâtul G., ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință. A obligat reclamanții A., B., C., D., E. și F. să plătească pârâtei K. cheltuieli de judecată reduse în suma de 8.000 RON.

Decizia pronunțată în apel de Curtea de Apel Cluj Prin decizia civilă nr. 105/A/2022 din 03 martie 2022, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a hotărât astfel: A admis în parte apelul declarat de pârâții K., H., I., J., G., L. împotriva încheierii civile din 03.11.2017 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr. x/2016, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis în parte excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților pentru petitul principal de revendicare și petitele accesorii având ca obiect plata despăgubirilor pentru lipsa de folosință a terenurilor, ridicarea plantațiilor de arbori și ridicarea gardului. A păstrat restul dispozițiilor încheierii apelate. A admis în parte apelul declarat de pârâții K., H., I., J., G., L. împotriva sentinței civile nr. 534 din 01.11.2019 a Tribunalului Cluj, pe care a schimbat-o în parte în sensul că a respins cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanta F. în contradictoriu cu pârâții L., Comisia Locală de Fond Funciar Florești și Comisia Județeană de Fond Funciar Cluj. A păstrat restul dispozițiilor sentinței apelate. A respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții A., B., C., D., E. și F. împotriva sentinței civile nr. 534 din 01.11.2019 a Tribunalului Cluj. A obligat intimații A., B., C., D., E. și F. să plătească apelanților K., H., I., J., G., L. suma de 23.985 RON cheltuieli de judecată parțiale în apel.

Recursul declarat în cauză Împotriva deciziei civile nr. 105/A/2022 din 03 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă au declarat recurs reclamanții A., B., C., D., E. și F.. În cuprinsul cererii de recurs, recurenții au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 5 și 8 din C. proc. civ., în sensul schimbării în tot a deciziei atacate și admiterii cererii de chemare în judecată. După expunerea situației de fapt, recurenții au susținut că hotărârea atacată este nelegală, întrucât a fost pronunțată atât cu încălcarea normelor de procedură, cât și cu aplicarea greșită a normelor de drept material. Printr-un prim motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurenții au arătat că o probă extrem de concludentă nu a fost luată în considerare la pronunțarea hotărârii, deși a fost încuviințată de instanța de apel la momentul discutării cererilor în probațiune, respectiv documentația tehnică de identificare teren. În dezvoltarea acestui motiv de casare, recurenții au susținut că a fost încălcat principiul contradictorialității, instanța de apel reținând că documentația tehnică nu poate fi valorificată ca probă, cât timp nu a fost administrată nemijlocit, fără ca această chestiune să fie pusă în discuția contradictorie a părților, deși proba fusese deja încuviințată de instanță. Totodată, a fost încălcat principiul disponibilității, prin înlăturarea acestei probe, atâta vreme cât niciuna dintre părți nu s-a opus administrării ei și nici nu s-a invocat necesitatea înlăturării. Prin cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenții au susținut că instanța de apel și-a fundamentat soluția pe un raționament eronat și a respins în mod neîntemeiat acțiunea, din două motive principale: (i) aplicarea eronată a dispozițiilor C. civ., în detrimentul Legii 18/1991 și al Legii 169/1997, care a condus la admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților și (ii) considerarea faptului ca reclamanții nu dețin calitatea de moștenitori, fapt care a condus la respingerea pretențiilor. Potrivit considerentelor instanței de apel, pentru a putea fi comparate titlurile de proprietate ale părților, situația litigioasă trebuie analizată în funcție de principiul tempus regit actum prin raportare la legea aplicabilă la momentul încheierii actului juridic, în anul 1934 și în anii care au urmat, deși ar fi trebuit ca instanța să se raporteze la prevederile legii speciale nr. 18/1991, inclusiv sub aspectul modalității de dovedire a dreptului de proprietate și al forței doveditoare a probelor în materie. Astfel, au susținut recurenții, din dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, rezultă fără dubiu că legiuitorul a înțeles să nu confere un rang preferențial drepturilor de proprietate dovedite prin extrasele de carte funciară față de cele a căror dovadă a fost efectuată prin acte de proprietate. Așadar, recurenții au considerat că, în niciun caz, extrasele de carte funciară nu pot cântări mai mult decât alte dovezi și acte de proprietate în aprecierea justificării cererilor de reconstituire, acestea având rang egal stabilit prin lege. Or, actul de proprietate cu care s-a dovedit apartenența terenurilor din litigiu este un contract de vânzare-cumpărare încheiat în fața notarului public, a cărui validitate nu a fost contestată în niciun punct în cadrul litigiului, toate condițiile de fond și de formă pentru încheierea sa valabilă fiind îndeplinite. În continuare, recurenții au arătat că, în ceea ce privește obligația de realizare a formalităților de publicitate a contractului de vânzare-cumpărare anterior menționat, nu li se poate imputa o eventuală culpă, cât timp obligația de înscriere în cartea funciară aparține funcționarului public în fața căruia actul a fost semnat și autentificat, iar nu semnatarilor contractului. Așadar, au apreciat că instanța de apel s-a raportat în mod greșit la prevederile în materie de publicitate imobiliară de la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, întrucât prezentul litigiu are ca premisă reconstituirea drepturilor de proprietate asupra acelorași terenuri atât în favoarea reclamanților, cât și a pârâților, în temeiul Legii nr. 18/1991. Astfel, instanța de apel a aplicat cu prioritate legea generală unei situații expres reglementate de legea specială, în baza căreia au și fost emise titlurile de proprietate ale căror comparare și anulare au fost solicitate instanței. În ceea ce privește posesia exercitată asupra terenului în litigiu, recurenții au susținut că instanțele de fond au interpretat eronat și fracționat depoziția martorului T., considerând că posesia acestora este mai bine caracterizată. Totodată, instanța de apel a făcut o aplicare greșită a prevederilor Legii nr. 169/1997, Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 1/2000, deoarece câtă vreme la data emiterii titlurilor de proprietate ale intimaților, terenurile nu erau libere, fiind deținute în proprietate de recurenți, era evident că intimaților nu li se mai putea reconstitui drept de proprietate pe aceleași terenuri, fiind astfel justificată anularea titlurilor de proprietate. Referitor la calitatea de moștenitori a recurenților, aceștia au invocat o interpretare greșită de către instanța de apel a dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 18/1991, arătând că raționamentul instanței a fost unul greșit în analizarea hotărârii judecătorești pronunțate în dosarul nr. x/1996, în care a fost dezbătută succesiunea defuncților U. și V.. Sub acest aspect, recurenții au susținut că deși exista o hotărâre judecătorească care atesta că singurii care au acceptat succesiunea acestora au fost ceilalți succesibili ai defuncților, iar nu autorii lor, totuși instanța de apel a ignorat împrejurarea că autorii recurenților nu au fost părți în litigiul respectiv, iar succesiunea dezbătută în acel dosar nu a vizat și terenurile ce fac obiectul prezentului litigiu. Pe de altă parte, recurenții au arătat că, potrivit art. 13 din Legea nr. 18/1991, calitatea de moștenitor poate fi dovedită prin orice mijloc de probă din care rezultă acceptarea moștenirii, astfel că, autorii recurenților nefigurând ca părți în litigiul în care a fost dezbătută succesiunea și nedeținând certificat de moștenitor, calitatea acestora putea fi dovedită prin orice mijloc de probă. Astfel, potrivit dispozițiilor Legii nr. 18/1991, singura condiție pentru a fi dovedită calitatea de moștenitor este reprezentată de formularea cererii de reconstituire către comisie, legea instituind o prezumție legală privind acceptarea moștenirii. Ca atare, autorii recurenților au fost repuși de drept în termenul de acceptare a moștenirii cu privire la cota ce li se cuvine, prin simpla depunere a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, iar motivul pentru care cererea a fost formulată de soții succesibililor, și nu de autori, se datorează faptului că cererea de reconstituire era formulată de capul gospodăriei, și nu de soțiile care aveau vocație la moștenire. Concluzionând, recurenții au arătat că atâta timp cât erau îndeplinite toate condițiile impuse de lege, fiind eliberate titlurile de proprietate în favoarea autorilor lor, este ilogic și injust ca ulterior să fie eliberate titluri de proprietate în favoarea autorilor intimaților pentru aceleași terenuri.

Apărările formulate în cauză Intimații au depus întâmpinare, prin care au invocat excepția inadmisibilității căii de atac, iar în subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat. În ceea ce privește excepția inadmisibilității căii de atac, intimații au arătat că, raportat la obiectul principal al cererii de chemare în judecată, prin care se contestă titluri de proprietate emise în baza Legii nr. 18/1991, prezenta cauză are ca obiect fond funciar, iar în litigiile având acest obiect calea de atac este numai cea a apelului, conform art. 5 din Legea nr. 247/2005 coroborat cu art. 7 din Legea nr. 76/2012. Pe fondul cauzei, intimații au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii atacate. Cu referire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., au solicitat înlăturarea acestuia, având în vedere, deși apelul provoacă o a doua judecată de fond, reclamanții nu au solicitat probe noi în calea de atac a apelului, astfel că aspectele invocate cu privire la încuviințarea probelor și la rolul activ al judecătorului nu sunt fondate. Cu referire la transferul dreptului de proprietate și la comparația de titluri, intimații au arătat că situația litigioasă trebuie analizată în funcție de principiul tempus regit actum. Până la intrarea în vigoare a Decretului-Lege nr. 115/1938, chestiunile legate de proprietatea imobiliară erau reglementate de prevederile § 431 din C. civ. general austriac, iar în acest sistem de transfer al proprietății, titlul dă naștere doar obligației de transfer al proprietății, prin urmare, când s-a încheiat contractul de vânzare s-a transferat doar "titlul" de proprietate, iar pentru a dobândi însăși proprietatea este necesară și înscrierea în cartea funciară. Or, din actele depuse de reclamanți, reiese doar că între părți a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare, care din motive necunoscute nu a fost operat în cartea funciară. În privința motivului de recurs prin care se invocă aplicarea greșită a principiului specialia generalibus derogant, intimații au arătat că silogismul logic alegat este bazat pe premise false, plasând Legea nr. 18/1991 într-un regim de superioritate față de legea generală. Or, legile de restituire a proprietăților sunt indiscutabil norme speciale cu privire la obiectul lor de reglementare, dar ele se aplică numai celor care dovedesc că au/aveau un drept de proprietate. Însă, de vreme ce reclamanți nu pot face dovada că dreptul s-a transferat valabil în epoca încheierii actului juridic, este evident că nu pot să revendice ceva ce ei sau pretinșii lor autori nu aveau în patrimoniu la momentul preluării de către stat. Ca atare, în mod corect instanța de apel a aplicat legea generală pentru a verifica transferul dreptului și, mai apoi, a aplicat legea specială pentru a verifica probele mai caracterizate ale titlului existent. În opinia intimaților, expertiză tehnică topografică ori documentația cadastrală nu constituie o dovadă pertinentă în acest sens, iar raportat la situația tabulară veche, care este în favoarea autorilor lor, nu se poate invoca posesia de fapt ca fiind o stare de fapt generatoare de efecte juridice. Referitor la calitatea de moștenitori a recurenților, au susținut că, și în situația în care aceștia au calitatea de succesibili ai defuncților Bâlc, totuși nu au și calitatea de succesori, or, Legea nr. 18/1991 a repus în termenul de acceptare a succesiunii doar pe moștenitorii foștilor proprietari. Sub acest aspect, intimații au arătat că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile cooperativizare care au aparținut defunctei V. a fost formulată doar de cei doi moștenitori W. și U., iar titlurile de proprietate invocate de reclamanți sunt eliberate pe seama soților succesibilelor celor doi defuncți, iar nu pe seama succesibilelor defuncților,

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 25 mai 2023, a fost respinsă excepția inadmisibilității căii de atac și admis în principiu recursul declarat de reclamanții A., B., C., D., E. și F. împotriva deciziei nr. 105/A/2022 din 03 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă și a fost fixat termen de judecată la data de 29 noiembrie 2023 în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Recursul reclamanților a fost întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ. În esență, prin criticile concrete de nelegalitate subsumabile primului motiv de casare, recurenții au invocat greșita înlăturare a probei cu înscrisurile reprezentând documentație tehnică de identificare teren, rezultat al încălcării principiilor contradictorialității și disponibilității reglementate de art. 14 alin. (4) și (5), art. 9 alin. (2) și art. 397 alin. (1) din C. proc. civ. Din perspectiva celui de-al doilea motiv de casare, recurenții au criticat, pe de o parte, soluția de admitere a excepției lipsei calității lor procesuale active în cererea principală de revendicare și în cererile accesorii, invocând greșita rezolvare a conflictului de legi (material și în timp), întrucât instanța de apel a aplicat cu prioritate legea generală (C. civ. general austriac) unei situații expres reglementate de legea specială (Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 169/1997) și a încălcat dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 în partea ce statuează asupra rangului egal al mijloacelor de probă în justificarea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului litigios. Pe de altă parte, recurenții au criticat reținerea lipsei calității lor de moștenitori, în baza unei greșite interpretări a dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 18/1991, întrucât instanța de apel a ignorat atât inopozabilitatea sentinței de partaj succesoral nr. x/1996 a Judecătoriei Cluj-Napoca (în care nu au fost părți și care nu a vizat și terenurile litigioase), cât și faptul, suficient, că au fost depuse în termen cereri de reconstituire a dreptului de proprietate de către soții succesibililor (mai exact de "capul gospodăriei", iar nu, într-adevăr, de către soțiile acestora care aveau vocație la moștenirea defuncților U. și V.). Preliminar, Înalta Curte are în vedere că obiectul litigiului pendinte, astfel cum a fost supus judecății, prin elementele cererilor introductivă și adițională, și analizat de către instanțele de fond, îl reprezintă: (i) cererile principale având ca obiect constatarea, în baza art. III alin. (1) lit. a) paragraf (ii) din Legea nr. 169/1997, a nulității absolute parțiale a titlurilor de proprietate ale pârâților, precum și revendicarea suprafețelor de teren reconstituite în proprietate prin titlurile emise în baza Legii nr. 18/1991 în beneficiul autorilor reclamanților, și (ii) capetele de cerere accesorii având ca obiect nulitatea absolută a proceselor-verbale de punere în posesie, nulitatea absolută a actelor juridice subsecvente, rectificarea cărților funciare prin radierea drepturilor de proprietate ale pârâților și restabilirea situației anterioare de carte funciară, plata despăgubirilor pentru lipsa de folosință a terenurilor, precum și ridicarea plantațiilor de arbori și a gardului. Instanța de apel, restabilind situația de fapt pe baza evaluării întregului probatoriu administrat în cele două faze procesuale și aplicând normele juridice incidente circumstanțelor factuale concrete, astfel stabilite, a reformat în parte sentința judecătorului fondului, în sensul că, în urma controlului judiciar devolutiv, demersul reclamanților a fost respins în tot, anume pentru lipsa calității procesuale active în privința acțiunii în revendicare imobiliară și a capetelor de cerere accesorii privind plata despăgubirilor civile și ridicarea plantațiilor și a gardului, respectiv pentru netemeinicie în privința cererii principale în constatarea nulității absolute parțiale a titlurilor de proprietate, precum și a celorlalte capete de cerere accesorii. Devine utilă prezentului control de legalitate prezentarea principalelor chestiuni de fapt reținute de instanța devolutivă, ce ies din sfera verificărilor jurisdicționale îngăduite instanței de recurs și care relevă că: În favoarea antecesorilor reclamanților, au fost emise următoarele trei titluri: 1) titlul de proprietate nr. x/29.01.1997, pentru terenul extravilan în suprafață de 5800 mp, tarlaua x, parcela x, pe numele lui Q., autorul reclamantei F., conform certificatului de moștenitor nr. x/11.12.2002; 2) titlul de proprietate nr. x/21.10.1998, pentru terenul extravilan în suprafață de 5755 mp, tarlaua x, parcela x, pe numele lui M., autorul reclamanților A., B. și C., conform certificatului de calitate de moștenitor nr. 138/06.10.2015; 3) titlul de proprietate nr. x/17.01.2000, pentru terenul extravilan în suprafață de 5750 mp, tarlaua x, parcela x, pe numele lui E. (moștenitoarea defunctului D.), autoarea reclamanților D. și E., conform certificatului de moștenitor nr. x/03.07.2015. Pe de altă parte, în favoarea antecesorilor pârâților, au fost emise următoarele trei titluri: 1) titlul de proprietate nr. x/31.03.2008, pentru terenul extravilan în suprafață de 5862 mp, tarlaua x, parcela x, pe numele lui G., în calitate de moștenitor al defunctului X.; 2) titlul de proprietate nr. x/18.08.2008, pentru terenul extravilan în suprafață de 5872 mp, tarla x, parcela x, pe numele lui J., în calitate de moștenitor al defunctului Y., teren înstrăinat ulterior pârâților K. și G., în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. x/19.11.2008; 3) titlul de proprietate nr. x/18.08.2008, pentru terenul extravilan în suprafață de 5863 mp, tarla x, parcela x, în favoarea lui P., în calitate de moștenitor al defunctului Z., terenul fiind ulterior transmis prin succesiune către pârâta AA., înscrisă în cartea funciară în baza sentinței civile nr. 9723/2014 a Judecătoriei Cluj-Napoca. Acțiunea reclamanților a avut la bază contractul de vânzare-cumpărare din anul 1934, încheiat între autorii acestora, bunicii comuni U. și Floare, și autorii pârâților, BB., CC. și DD., cu privire la terenurile situate în Florești, înscrise în CF nr. x Florești, A+l, nr. top. x arătură în Holtmart, în suprafață de 3 jugh, și A+2, nr. top. x, pentru a le ajuta pe cele trei fiice (mamele reclamanților) la momentul la care ele decideau să se căsătorească, urmând ca fiecare să primească cu titlu de zestre o treime din suprafața cumpărată. Din cuprinsul procesului-verbal încheiat în 12.11.1934 cu privire la dezbaterea succesorală de pe urma defunctului X., rezultă că imobilele cuprinse în CF nr. x, A+1, A+16, nr. top. x și nr. top. x, au revenit, în urma partajului succesoral, în proprietatea descendenților Z., X., BB., CC. și DD.. Prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 28.11.1934 BB., CC. și DD. au vândut cumpărătorilor U. și soția născută EE. imobilele cuprinse în CF nr. x, A+1, A+16, nr. top. x și nr. top. x, moștenite de la X., arător în întindere de 3 jugh, pentu prețul de 6000 RON. Din copia CF nr. x Florești rezultă că asupra imobilelor de sub A+l, nr. top. x, arătură în Holtmart, în suprafață de 3 jugh, și A+2, nr. top. x, arătura în Holtmart, în suprafață de 2 jugh. și 150 stjp, transcrise din CF nr. x, prin incheierea nr. 17165 din 28.10.1936, în baza deciziunii de predare a moștenirii nr. 3481/1928 a Jud. Cluj rurală, s-a intabulat dreptul de proprietate, cu titlu de drept moștenire, în părți egale, în favoarea lui Z., X., BB., CC. și DD.. A mai reținut instanța de apel că succesiunea defuncților U. și Floare a fost dezbătută contencios prin sentința civilă nr. 12340/01.11.1996 a Judecătoriei Cluj-Napoca, în al cărei dispozitiv s-a stabilit că "reclamantul U. și pârâtul W. sunt moștenitorii defunctei V., decedată în data de 16 martie 1982, în calitate de fii, în cotă de 1/2 parte fiecare" și s-a constatat că "moștenitorii defunctului U. senior sunt reclamantul U. și pârâtul W., în calitate de fii, în cotă de 1/2 parte fiecare". Așadar, singurii care au acceptat succesiunea au fost ceilalți succesibili ai defuncților, iar nu autorii direcți ai reclamanților. Cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile cooperativizate care au aparținut defunctei V. a fost formulată doar de cei doi moștenitori, W. și U., astfel cum rezultă din Anexa nr. 3 2 poz. 196 eliberată de Comisia Locală Florești. Titlurile de proprietate de care se prevalează reclamanții au fost eliberate pe seama soților succesibililor celor doi defuncți, iar nu pe seama succesibililor defuncților (mamele reclamanților), după cum urmează: pentru titlul nr. 28049/691/1997, cererea de reconstituire a fost formulată de Q. în calitate de membru cooperator, înscris în Anexa 2a3, poz. 168; pentru titlul nr. 27614/1081/1998, cererea de reconstituire a fost formulată de M. în calitate de membru cooperator, înscris în Anexa 2a, poz. 175; pentru titlul nr. 28373/1330/2000, cererea de reconstituire a fost formulată de E., în calitate de moștenitoare a defunctului soț D. (nu în calitate de moștenitoare a defunctei V.), înscrisă în Anexa 3, poz. 378. Ca atare, cererile de reconstituire nu au fost formulate de autorii reclamanților în calitatea lor de succesori ai defuncților U. și Floare. Pe de altă parte, autorii pârâților au formulat cereri de reconstituire a dreptului lor de proprietate în baza Legii nr. 247/2005, asupra terenurilor din CF nr. x cu nr. top. x și y, fânaț Hotmar. Ttitlurile de proprietate nr. x/2008, nr. y/2008 și nr. 11077/2008 au fost emise pe numele autorilor pârâților, după proprietarii tabulari Z., X. și FF. înscriși în CF nr. x, fiind repusi de drept in termenul de acceptare a moștenirii, în baza art. 13 alin. (2) din Legea nr. 18/1991. Ca atare, aceste titluri nu au fost emise în favoarea unor persoane care nu sunt îndreptățite potrivit legilor fondului funciar, respectiv în favoarea altor persoane decât fosții propietari. Mai departe, autorii pârâților au fost puși în posesie prin procesele-verbale subsecvente, pe vechile amplasamente, și și-au intabulat în cartea funciară dreptul lor de proprietate astfel dobândit. Pentru verificarea amplasamentului terenurilor părților și a pretinsei suprapuneri, au fost administrate expertize tehnice topografice, atât la judecata în primă instanță (raport expert GG.), cât și în apel (raport expert HH.). În aprecierea forței doveditoare a probei științifice, instanța de apel a reținut că, în prima lucrare, constatările și propunerile expertului s-au raportat exclusiv la cele indicate de reclamanți, iar nu la elemente obiective din care să rezulte că ar fi o suprapunere de titluri, iar, în cel de-al doilea raport, s-a menționat că, în lipsa planului parcelar la nivelul UAT Florești, nu există certitudine că terenurile din titlurile de proprietate ale reclamanților sunt amplasate în zona indicată de ei. Totodată, s-a reținut că nu s-a probat faptul că reclamanții au folosit terenurile litigioase în perioada începând cu 1997, 1998, 2000, când au fost eliberate titlurile antecesorilor lor, și până în anul 2008, când au fost eliberate cele ale pârâților. A concluzionat instanța de apel în sensul că nu s-a dovedit îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. III alin. (1) lit. a) parag.(ii) din Legea nr. 169/1997 pentru constatarea nulității absolute a titlurilor pârâților, aceștia probând că sunt îndreptățiți la reconstituitrea dreptului de proprietate, în calitate de moștenitori ai foștilor proprietari tabulari, și că au fost puși în posesie pe vechile amplasamente, libere la data cererilor de reconstituire. De asemenea, a reținut instanța de apel că actul juridic de care se prevalează reclamanții nu a avut ca efect transmiterea dreptului de proprietate de la vânzători la cumpărători, întrucât, din motive necunoscute, contractul de vânzare-cumpărare încheiat în 1934 nu a fost operat în CF inițială nr. 1661 Florești A+l și A+16, fără ca reclamanții să probeze susținerea cum că lipsa înscrierii ar fi fost cauzată de o eroare de conversie și transcriere a terenurilor din CF nr. x, în CF nr. x. În niciuna din cărțile funciare indicate nu există vreo înscriere, notare ori altă mențiune despre existența contractului de vânzare-cumpărare, transferul dreptului de proprietate asupra terenului sau alte eventuale drepturi dobândite în temeiul actului juridic. Mai mult decât atât, din înscrierile ulterioare privitoare la sarcinile din Foaia C, care puteau fi înscrise doar împotriva proprietarilor, rezultă că, prin încheierea de carte funciară nr. x din 19 iunie 1943 de sub C14 din CF nr. x, s-a înscris dreptul de ipotecă în favoarea lui II., asupra imobilelor de la A+l, 2, adică cele pretins cumpărate de autorii reclamanților, în contextul în care, fiind un drept real tabular, nu putea fi înscris decât împotriva proprietarului terenului, or, ipoteca a fost înscrisă după 9 ani de la încheierea contractului de vânzare-cumpărare. II.1. Prin primul motiv de casare, întemeiat pe art. 488 pct. 5 din C. proc. civ., recurenții au invocat greșita înlăturare a documentației tehnice de identificare a terenului, atașată cererii introductive, întrucât instanța de apel a apreciat în mod eronat că nu poate fi valorificată în proces, fiind întocmită extrajudiciar, deși proba fusese încuviințată de instanță și necontestată de părți, astfel că au fost încălcate principiile contradictorialității și disponibilității reglementate de art. 14 alin. (4) și (5), art. 9 alin. (2) și art. 397 alin. (1) din C. proc. civ. Criticile sunt nefondate. Astfel, este de observat că mijlocul de probă vizat de criticile de nelegalitate îl constituie raportul de expertiză tehnică topografică extrajudiciară întocmit de expertul JJ., depus la dosar în faza judecății în primă instanță. Proba a fost propusă de reclamanți prin cererea introductivă, pârâții și-au manifestat explicit poziția procesuală prin întâmpinare (în sensul că este "profund contestabilă" și "efectuată pro causa"), iar prima instanță a încuviințat-o prin încheierea din 3.11.2017, după discutarea în condiții de contradictorialitate. Totodată, o probă științifică de același tip a fost administrată și în mod nemijlocit, la solicitarea ambelor părți, în cele două faze procesuale anterioare, fiind întocmite și depuse, astfel, raportul expertului GG., la judecata în primă instanță, și raportul expertului HH., la judecata în apel. Așadar, obiectul expertizei tehnice, respectiv, lămurirea împrejurărilor de fapt referitoare la amplasamentul terenurilor și eventuala lor suprapunere, s-a materializat, din perspectiva principiului nemijlocirii care guvernează administrarea probelor în procesul civil, în mijloace de probă atât cu caracter judiciar, cât și extrajudiciar. Procedând la evaluarea probatoriului, în scopul stabilirii situației de fapt reale și al aflării adevărului în cauză, instanța de apel a dat prevalență expertizei judiciare (pe care a corelat-o cu înscrisurile administrate, în special cu adresa nr. x/02.02.2022 a Primăriei comunei Florești din care rezultă lipsa planului parcelar) și, pe cale de consecință, a înlăturat mijlocul de probă extrajudiciar. Se cuvine remarcat, din cuprinsul considerentelor dedicate chestiunilor de fapt, că instanța de apel a evaluat individual fiecare mijloc de probă și, respectiv, global întregul probatoriu administrat în proces (înscrisuri, rapoarte de expertiză tehnică, declarații de martori). Or, ca instanță de prim control judiciar, curtea de apel era ținută a verifica, conform art. 479 din C. proc. civ., în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, obligație legală la care s-a conformat întocmai atunci când, devoluând fondul, a reevaluat întregul material probatoriu, a explicat maniera în care toate probele au fost cântărite, comparate și verificate unele prin altele și a concluzionat că documentația tehnică întocmită extrajudiciar "nu poate fi valorificată". Devine, astfel, de domeniul evidenței concluzia că, în realitate, substanța nemulțumirilor recurenților-reclamanți se constituie din aspecte care țin de împrejurările de fapt stabilite pe baza probatoriului dosarului, iar prin criticile formulate se tinde la reaprecierea probelor și la schimbarea situației de fapt, aspecte aflate în sfera controlului de temeinicie, incompatibile așadar cu scopul recursului reglementat de art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., anume verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Prin urmare, nu se poate susține cu temei că decizia instanței de apel ar fi nesocotit principii fundamentale ale procesului civil, precum contradictorialitatea și disponibilitatea, reglementate de art. 14 alin. (4) și (5), art. 9 alin. (2) și art. 397 alin. (1) din C. proc. civ. II.2. În continuare, cu referire la cel de-al doilea motiv de casare, întemeiat pe art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., sub un prim aspect, recurenții au criticat soluția de admitere a excepției lipsei calității lor procesuale active în cererea principală de revendicare și în cererile accesorii, invocând greșita rezolvare a conflictului de legi (material și în timp), întrucât instanța de apel a aplicat cu prioritate legea generală (C. civ. general austriac) unei situații expres reglementate de legea specială (Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 169/1997) și a încălcat dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 în partea ce statuează asupra rangului egal al mijloacelor de probă în justificarea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului litigios. Criticile sunt nefondate. Ambele părți își fundamentează pretențiile afirmate, pe titluri de proprietate emise în procedura legii fondului funciar (ipoteza reconstituirii), astfel că soluționarea conflictului de drepturi este supusă regimului probator binecunoscut în materie de acțiune în revendicare imobiliară, ca mijloc specific de apărare a dreptului de proprietate, și anume, regulii comparării titlurilor exhibate de părți, în înțelesul de moduri de dobândire a dreptului de proprietate, procedeu care este specific modurilor derivate de dobândire a proprietății și prin care se stabilește care dintre titluri este mai caracterizat, adică mai puternic, dându-se, pe cale de consecință, preferabilitate și câștig de cauză părții care îl deține. Cum, în cauză, titlurile provin de la autori diferiți, este necesar a se stabili care dintre aceștia a fost adevăratul proprietar, întrucât nemo plus juris ad alium transfere potest quam ipse habet. În acest punct al analizei, este util a reaminti că obiectul de reglementare al Legii nr. 18/1991 îl constituie fondul funciar al României, iar scopul declarat al acesteia este reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor preluate de cooperativele agricole de producție sau de către stat, către foștii proprietari sau moștenitorii acestora. Legea specială reglementează condițiile în care operează această reconstituire, inclusiv sub aspectul persoanelor îndreptățite, și totodată, nefiind instituită o restituite ope legis, asigură cadrul necesar pentru exercitarea dreptului de proprietate, prin aceea că îl restabilește pentru viitor, în concordanță cu caracterul reparatoriu al legii, respectându-se, astfel, dreptul de proprietate din patrimoniul succesoral ce urmează a fi dobândit de moștenitori. Potrivit art. 11 din Legea nr. 18/1991, "(1) Suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori. (2) Dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și în ceea ce privește suprafețele preluate de cooperativele agricole de producție în baza unor legi speciale sau în orice mod de la membrii cooperatori. (...)". Domeniul de reglementare al normei speciale precitate este rezervat, așadar, mijloacelor de probă a dreptului de proprietate al fostului titular, supus procedurii de reconstituire, dovezi în privința cărora legiuitorul nu a instituit, într-adevăr, un regim nici preferențial, și nici limitativ. În egală măsură, însă, această normă nu poate fi extinsă dincolo de câmpul său propriu de aplicabilitate, pentru a justifica, prin raportare la legea specială, verificarea jurisdicțională a titlului din anul 1934, înțeles ca mod de dobândire a dreptului de proprietate de către antecesorii recurenților-reclamanți. Aceasta întrucât, validitatea și efectele contractului de vânzare-cumpărare perfectat de antecesorii părților litigante rămân, în baza principiului tempus regit actum, guvernate de legea generală în vigoare la epoca încheierii lui, supraviețuirea legii vechi constituind un mijloc de asigurare a securității circuitului civil și de garantare a libertății contractuale. A fortiori, efectul translativ de proprietate, de la vânzători (autorii pârâților) la cumpărători (autorii reclamanților), se cuvine a fi cercetat tot prin raportare la legea generală (C. civ. general austriac), astfel cum deplin legal a procedat și instanța de apel. Drept urmare, nu poate fi imputată instanței devolutive o rezolvare greșită a conflictului de norme concurente (material și în timp), pentru simplul motiv că nu există, în realitate, un concurs propriu-zis între Legea nr. 18/1991 și C. civ. general austriac, în chestiunea litigioasă a apartenenței terenului la patrimoniul foștilor proprietari, antecesorii părților. Altfel spus, tranșarea aspectului controversat, privitor la vechiul drept de proprietate restabilit în patrimoniul moștenitorilor, în urma parcurgerii procesului de reconstituire ce s-a finalizat prin emiterea titlurilor de proprietate în discuție, impune aplicarea concomitentă și complementară a celor două legi, întrucât este binecunoscut că pentru aspectele pe care nu le reglementează, norma specială se completează cu normele generale în materie. Iar, această constatare infirmă neîndoielnic critica recurenților referitoare la încălcarea regulii specialia generalibus derogant. Astfel fiind, este corect raționamentul juridic al instanței de apel, în cadrul căruia s-a reținut că actul primar din 1934 de care se prevalează reclamanții, nefiind înscris în cartea funciară, nu a avut ca efect transmiterea dreptului de proprietate de la vânzători la cumpărători. În sensul acestei concluzii, s-a făcut corect trimitere la efectul constitutiv de drepturi al înscrierii în cartea funciară, consacrat în sistemul de drept austriac și mai apoi preluat în sistemul de publicitate imobiliară prin cărțile funciare din România, prin Decretul-Lege nr. 115/1938. Acest principiu fundamental definește efectul de drept substanțial al înscrierii în cartea funciară, independent de actul juridic care a generat înscrierea, astfel că dreptul de proprietate există numai dacă este înscris în cartea funciară, fiind indiferent raportul obligațional dintre părți reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare. Ca atare, cum judicios a subliniat instanța de apel, compararea titlurilor de proprietate ale părților trebuia să țină seama de exigențele referitoare la efectele înscrierilor în cartea funciară. II.3. Printr-un ultim set de critici, subsumabile aceluiași motiv de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., recurenții au criticat reținerea lipsei calității lor de moștenitori, în baza unei greșite interpretări a dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 18/1991, întrucât instanța de apel a ignorat atât inopozabilitatea sentinței de partaj succesoral nr. 12340/1996 a Judecătoriei Cluj-Napoca (în care nu au fost părți și care nu a vizat și terenurile litigioase), cât și faptul, suficient, că au fost depuse în termen cereri de reconstituire a dreptului de proprietate de către soții succesibililor (mai exact de "capul gospodăriei", iar nu, într-adevăr, de către soțiile acestora care aveau vocație la moștenirea defuncților U. și V.). Criticile sunt, de asemenea, nefondate. Într-o jurisprudență consolidată, s-a reținut că art. 13 din Legea nr. 18/1991, al cărui conținut este, de altfel, unul caracterizat prin atributul clarității, reprezintă temeiul legal pentru repunerea în termenul de opțiune succesorală, căci, "(2) Moștenitorii care nu-și pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiți repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor. Ei sunt considerați că au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei." Este reală afirmația recurenților privitoare la inopozabilitatea sentinței de partaj succesoral nr. 12340/1996 a Judecătoriei Cluj-Napoca, în care nu au fost părți (ei sau autorii lor direcți) și care nu a vizat și terenurile litigioase, hotărâre prin care s-a constatat doar în persoana fiilor U. și W. calitatea de moștenitori ai defuncților U. și Floare, în cote-părți egale de câte 1/2 fiecare. Aceasta întrucât, hotărârea de partaj le este potrivnică recurenților - terți interesați -, astfel că devine operabilă derogarea de la regula generală a opozabilității efectelor hotărârii judecătorești față de terțele persoane, în acord cu statuările obligatorii din decizia HP nr. 18/2020, aplicabile mutatis mutandis, în sensul că o atare hotărâre potrivnică va putea fi ignorată de către coproprietarul terț, și ca realitate juridică, respectiv ca fapt juridic în sens restrâns. Mai mult decât atât, fiind în discuție un caz de coproprietate (izvorât din succesiune), cu regimul procesual aferent unei hotărâri judecătorești de partaj potrivnice recurenților, nu ar putea fi nicidecum trecute cu vederea regulile de drept comun consacrate atât în vechea, cât și în noua reglementare a C. civ., care impun, sub pedeapsă de nulitate absolută, efectuarea partajului cu participarea tuturor coindivizarilor și, totodată, pun la îndemâna celor interesați posibilitatea unui partaj suplimentar, în ipoteza bunului omis. Ceea ce ignoră, însă, recurenții este tocmai faptul că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, pentru terenurile cooperativizate care au aparținut defuncților bunici U. și Floare, a fost formulată doar de cei doi moștenitori, W. și U., astfel cum rezultă din Anexa nr. 3 2 poz. 196 eliberată de Comisia Locală Florești. Mai departe, recurenții omit faptul că cererile de reconstituire depuse de autorii lor nu au fost formulate în calitate de succesori ai defuncților U. și Floare, în chiar memoriul de recurs precizându-se că ele au fost formulate de soții ("capul gospodăriei") succesibililor, iar nu de către soțiile lor, care aveau vocație la moștenirea defuncților părinți. Că este așa, o demonstrează însăși înscrierea lor în tabelul nominal cu membrii cooperatori în viață care au adus teren în cooperativă (tabelul anexă 2.a.), deci, nu în tabelul nominal cu moștenitorii cooperatorilor decedați (tabelul anexă 3), împrejurare de fapt prezentată detaliat în decizia recurată. Or, potrivit dispozițiilor art. 14 din H.G. nr. 131/1991 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, în vigoare la data formulării cererilor de reconstituire și