ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2385/2022

Ședința publică din data de 06 decembrie 2022

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 22 august 2016, sub nr. x/2016, reclamantul Ministerul Fondurilor Europene, denumit în continuare M.F.E., a chemat în judecată pe pârâții Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea București Ilfov - OIRPOSDRU BI și Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic - Organism Intermediar POSDRU - CNDIPT, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța:

- să fie obligat pârâtul OIRPOSDRU - BI la restituirea către M.F.E. a sumei totale de 412.176,49 RON, reprezentând chiria aferentă spațiului utilizat de către pârâtul OIRPOSTRU - BI, de la 04.03.2016 până la data preluării efective a OIRPOSDRU – BI de către M.F.E., conform prevederilor O.U.G. nr. 23/2016, respectiv până la data de 15.07.2016, spațiu care face obiectul contractului de închiriere nr. x/04.03.2016, chirie plătită de către reclamant pentru pârât;

- să fie obligat pârâtul CNDIPT la restituirea către M.F.E. a sumei totale de 338.212,51 RON, reprezentând chiria aferentă spațiului utilizat de către CNDIPT, de la data de 04.03.2016 - pe toată perioada ocupării efective a spațiului închiriat, respectiv până la data de 21.06.2016, spațiu ce face obiectul contractului de închiriere nr. x/04.03.2016, chirie plătită de către reclamant pentru pârât;

- să fie obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat prevederile art. 1330 și urm. C. civ.

La 17 octombrie 2016, pârâtul OIRPOSDRU - BI a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, solicitând ca, în ipoteza admiterii cererii principale, să fie obligat chematul în garanție la restituirea sumei de 412.176,49 RON, reprezentând chiria aferentă spațiului utilizat de către pârât de la data de 04.03.2016 până la data preluării efective a OIRPOSTRU - BI de către Ministerul Fondurilor Europene, conform prevederilor O.U.G. nr. 23/2016, respectiv până la data de 15.07.2016, spațiu ce face obiectul contractului de închiriere nr. x/4.03.2016.

Prin încheierea de ședință din 02 februarie 2017, Tribunalul București, secția contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției civile a Tribunalului București, reținând că obiectul cauzei îl reprezintă o cerere în pretenții întemeiată pe dispozițiile C. civ. referitoare la gestiunea de afaceri. Totodată a luat act de modificarea denumirii chematului în garanție, din Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice în Ministerul Muncii și Justiției Sociale și a reclamantului, din Ministerul Fondurilor Europene în Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, dispunând efectuarea modificărilor necesare în acest sens atât în concepta de citare, cât și în aplicația Ecris.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secției a IV-a civile a Tribunalului București sub nr. x/2016*.

La 24 martie 2017, reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene a formulat precizări și modificări la cererea de chemare în judecată, arătând, în primul rând faptul, că Ministerul Fondurilor Europene s-a desființat, activitatea acestuia fiind preluată de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene.

Prin cererea modificatoare a precizat că obiectul acțiunii constă în obligarea pârâtului OIRPOSDRU - BI la restituirea către instituția reclamantă a sumei totale de 412.176,49 RON, reprezentând chiria aferentă spațiului utilizat de către pârât, în baza contractului de închiriere nr. x/4.03.2016, la care se adaugă suma în valoare de 12.159,24 RON, reprezentând utilități, respectiv energie electrică consumată de reclamant.

La 15 iunie 2017, reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene a depus cerere modificatoare a cuantumului sumei care face obiectul cererii de chemare în judecată, solicitând obligarea pârâtei CNDIPT la restituirea sumei de 346.913,22 RON, reprezentând chiria aferentă spațiului utilizat de pârâtă (338.212,51 RON) și utilități în cuantum de 8700,71 RON, constând în costul energiei electrice.

Prin încheierea de ședință din 19 septembrie 2017, tribunalul a constatat transmiterea calității procesuale de la pârâtul Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic la Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman - Ministerul Educației Naționale, denumit în continuare OIPOCU - MEN.

Prin încheierea de ședință din 07 noiembrie 2017, tribunalul a respins excepția lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice pentru reclamant, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului OIPOCU - MEN, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului OIRPOSDRU - BI, excepția inadmisibilității cererii principale și excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, iar excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție Ministerul Muncii și Justiției Sociale a fost unită cu fondul cererii de chemare în garanție.

La 06 decembrie 2017, pârâtul OIPOCU - MEN a formulat cerere de chemare în garanție a Centrului Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic (fostul pârât).

I.2. Sentința pronunțată de Tribunalul București, în primă instanță:

Prin sentința civilă nr. 1152/11.05.2018, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis cererea principală formulată de reclamantul M.F.E. în contradictoriu cu pârâții OIRPOSDRU - BI și OIPOCU – MEN; a obligat pârâtul OIRPOSDRU - BI la plata către reclamant a sumei de 412.176,49 RON, cu titlu de chirie aferentă părții din imobilul folosit în perioada 04.03.2016 - 15.07.2016, în baza contractului de închiriere nr. x/4.03.2016, precum și la plata sumei de 12.159,24 RON, cu titlu de utilități pentru acest spațiu; a obligat pârâtul OIPOCU - MEN la plata către reclamant a sumei de 338.212,51 RON, cu titlu de chirie aferentă părții din imobilul folosit în perioada 04.03.2016 - 21.06.2016, în baza contractului de închiriere nr. x/4.03.2016, precum și la plata sumei de 8700,71 RON, cu titlu de utilități pentru acest spațiu; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție Ministerul Muncii și Justiției Sociale, ca neîntemeiată; a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul OIRPOSDRU - BI în contradictoriu cu chematul în garanție Ministerul Muncii și Justiției Sociale și a obligat chematul în garanție la plata către pârât a sumei de 412.176,49 RON, cu titlu de chirie aferentă părții din imobilul folosit în perioada 4.03.2016 - 15.07.2016, în baza contractului de închiriere nr. x/4.03.2016, precum și la plata sumei de 12.159,24 RON, cu titlu de utilități pentru acest spațiu.

I.3. Decizia pronunțată Curtea de Apel București, în apel:

Prin decizia civilă nr. 394A din 09 iunie 2020, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca nefondate, apelurile pârâților OIPOCU - MEN și OIRPOSDRU - BI; a admis apelul chematului în garanție Ministerul Muncii și Justiției Sociale și, pe cale de consecință, a schimbat, în parte, sentința atacată în sensul că a respins cererea de chemare în garanție, ca nefondată; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței; a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

I.4. Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs:

Prin decizia nr. 215 din 03 februarie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Direcția Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerului Educației Naționale, precum și recursul declarat de pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea București Ilfov împotriva deciziei civile nr. 394A din 9 iunie 2020 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei nr. 213 din 03 februarie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, pârâta Direcția Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerului Educației Naționale a declarat contestație în anulare.

Calea extraordinară de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 26 octombrie 2022, sub nr. x/2022, fiind repartizată computerizat aleatoriu, spre soluționare, completului nr. 2.

II.1. Motivele contestației în anulare:

Prin contestația în anulare declarată la data de 24 octombrie 2022, prin poștă, contestatoarea Direcția Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerului Educației Naționale a solicitat anularea deciziei nr. 213 din 03 februarie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016, cu consecința judecării cauzei.

În susținerea demersului judiciar, în prealabil, a reiterat excepția necompetenței instanței de soluționare a cauzei, prin prisma prevederilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, susținând că în ceea ce privește contractele de închiriere, de comodat, precum și cel de finanțare, ca izvor al celorlalte contracte încheiate în îndeplinirea contractului de finanțare, sunt contracte administrative, astfel că litigiile izvorâte din îndeplinirea acestora sunt de natura contenciosului administrativ, în condițiile în care reclamanta, deși, și-a întemeiat pretențiile pe prevederile art. 1330 C. civ., izvorul obligațiilor pretinse de reclamantă este contractul de închiriere nr. x/04.03.2016 încheiat între M.F.E. și S.C. A. S.R.L. încheiat în procesul de implementare a proiectului POSDR U/7/7.1/AT/39 intitulat "Închiriere imobil (clădire existentă și terenul aferent) necesar funcționării DG AM POSDRU, organismul intermediar centrul național pentru dezvoltarea învățământului profesional și tehnic (OI CNDIPT) și organismul intermediar regional regiunea București Ilfov (OIRBI)".

Cu toate că art. 8 alin. (2) coroborat cu art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 reglementează inclusiv calea legală pentru repararea pagubei în litigiile legate de aplicarea și executarea contractului administrativ, unde, la cererea părții, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, pretinsa pagubă fiind un aspect ce decurge din executarea contractului administrativ, deci accesoriu acestuia, a apreciat că, prin hotărârile pronunțate în cauză, s-au încălcat prevederile art. 20 C. proc. civ.

Raportându-se la prevederile art. 10 alin. (1

1

)

din Legea nr. 554/2004, a considerat contractul de închiriere ca un contract accesoriu contractului de finanțare al proiectului x, încheiat în scopul implementării proiectului, conform principiului accesorium sequitur principale, și, pe cale de consecință, competența de judecată a cauzei ar trebui să revină instanței de contencios administrativ.

În ceea ce privește aplicarea prevederilor Legii nr. 554/2004, redând din conținutul art. 28 alin. (1) din același act normativ, a precizat că instanțele de contencios administrativ nu pot, prin hotărârile care le pronunță, să dispună atribute/obligații care nu concordă cu capacitatea instituțională a subiectului pasiv al litigiului, arătând că OI POCU ME este constituită la nivel de Direcție în cadrul M.E. - neavând atribut de ordonator de credite, în îndeplinirea Acordului de delegare a anumitor atribuții privind implementarea Programului Operațional Capital Uman încheiat în data de 20.04.2017, acord care a stabilit atribuțiile funcționale ale OI POCU ME, iar Direcția Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerului Educației (OI POCU ME), conform Acordului menționat anterior, are funcții de monitorizare, AM POSDRU/DGPECU, având atribut exclusiv de a aproba, dispune și efectua plăți.

Totodată, a evidențiat că în cadrul Direcției Generale AMPOSDRU funcționează Unitatea de Plată FSE (UP FSE), cu responsabilitățile prevăzute în legislația națională, și anume transferarea către beneficiari a sumelor de prefinanțare, cofinanțare locate de la bugetul de stat, a sumelor din asistența financiară nerambursabilă de la Uniunea Europeană și a sumelor pentru acoperirea plății taxei pe valoare adăugată aferentă cheltuielilor eligibile efectuate în cadrul proiectelor finanțate din FSE, precum și către contractori a sumelor aferente finanțării proiectelor de asistență tehnică, după caz, raportându-se și la prevederiler art. 15 alin. 1I pct. O din Acordul de delegare a anumitor atribuții privind implementarea Programului Operațional Capital Uman încheiat în data de 20.04.2017, astfel că OI POCU ME în lipsa unei prerogative/unui atribut legal în sensul efectuării de plăți, nu poate da curs unei solicitări în sensul menționat, fiind doar organism de monitorizare.

În continuare, a arătat că Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman (OI POCU) funcționează la nivel de direcție în cadrul Ministerului Educației și nu are atribut de ordonator de plăți, obiectul său de activitate fiind limitat la Acordul de delegare a anumitor atribuții privind implementarea Programului Operațional Capital Uman, încheiat în data de 20.04.2017, în virtutea căruia DG PECU fost AM POSDRU are în mod exclusiv atributul de aprobare și efectuare plăți.

Întrucât OI POCU nu a avut delegată niciodată efectuarea de plăți pe POSDRU sau POCU, obligația efectuării plăților nu îi poate fi atribuită, în considerarea art. 1 din H.G. nr. 907/2017 și art. 1 din H.G. nr. 518/2017, arătând că toate activitățile administrative aferente OI CNDIPT, rămân în sarcina CNDIPT, iar instanța a reținut o altă stare de drept și de fapt.

De asemenea, prin raportare la art. 1 din H.G. nr. 518/2017, art. 10 din H.G. nr. 369/2021, precum și la Acordul de delegare a anumitor atribuții privind implementarea Programului Operațional Capital Uman 2014 - 2020, semnat la 11.04.2017, a precizat că proiectul x nu a fost niciodată gestionat de Ol MEN și OI CNDIPT, ci de reclamantă.

Așadar, efectuarea plăților privind sumele angajate în proiectele cu finanțare FES (POSDRU; POCU etc), nefiind delegate altor organisme cu rol de control/evaluare/monitorizare a proiectelor, sunt atribute EXCLUSIVE ale AM și DG PECU, constituite ca structuri în cadrul MIPE; finanțatorul/reprezentantul finanțatorului, conform contractului de finanțare, este AM POCU, cel care își asumă calitatea pasivă în ceea ce privește efectuarea plăților conform contract de finanțare, pentru proiectul POCU/90/6.13/6.14/107884.

În consecință, a apreciat că în ceea ce privește litigiile în care este pusă în discuție vreo pretenție a beneficiarului finanțării, cu privire la plăți aferente proiectului POSDRU, fiind vorba de pretenții cu izvorul în raportul juridic de finanțare - conform contract de finanțare semnat între reclamantă și MIPE, calitate procesuală pasivă nu poate avea decât MIPE, fapt argumentat și de art. 9 din H.G. nr. 26/2017, actualizată, art. 10 din H.G. nr. 369/2021, OI POCU ME nefiind deținător de conturi, neavând nici atributul legal de ordonanțare și efectuare plăți.

Conform art. III alin. (3) din Acord de delegare a anumitor atribuții privind implementarea Programului Operațional Capital Uman 2014 - 2020, intervenit la data de 20.04.2017, se află în imposibilitate instituțională de a da curs pretențiilor reclamantei, întrucât nu are delegate decât activități de monitorizare, iar în ceea ce privește activitățile juridice în cadrul POCU nu a primit delegare în acest sens, astfel, neputând sta în instanță în ceea ce privește plângerile formulate împotriva actelor administrative emise în POCU fără un mandat expres în acest sens, cu atât mai puțin în ceea ce privește actele administrative emise de MIPE prin AM POCU sau BG PECU; AM POCU ca și AM POSDRU sunt structuri în cadrul MIPE - DGPECU, nu au fost niciodată reprezentată în instanță de către OI POCU ME sau OI POSDRU.

A precizat că Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane de la data constiturii sale, indiferent de denumirea purtată sau de ministerul în cadrul căruia s-a organizat, nu a delegat niciodată către Organismele Intermediare funcția de reprezentare în instanță și, pe cale de consecință, Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea resurselor Umane - Direcția OIPOCU AMPOSDRU, în cauză, nu poate fi reprezentată prin Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea resurselor Umane - MEN - OIPOSDRU.

Din punct de vedere al atributelor date de legiuitor, Direcția OI POCU din cadrul Ministerului Educației nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauză; în cazul în care instanța nu va da eficiență celor învederate, a solicitat a se constata că cererea de chemare în judecată este greșit îndreptată, fiind formulată împotriva unei părți care este în imposibilitate instituțională de a da curs pretențiilor reclamantei cu privire la efectuarea de plați.

Instanța de recurs, deși a făcut referire la proiectul x, nu a ținut cont de faptul că acesta nu a fost niciodată gestionat de OI MEN și OI CNDIPT, ci de reclamantă, excedând astfel Acordului de delegare a anumitor atribuții privind implementarea Programului Operațional Capital Uman 2014 - 2020 și încălcând art. 9 din H.G. nr. 26/2017, art. 10 din H.G. nr. 369/2021.

Raportat la obiectul cauzei și la temeiul de drept al pretențiilor reclamantei, contestatoarea a arătat că nu a utilizat spațiul care a făcut obiectul contractului de folosință gratuită - comodat nr. CNDIPT-OIPOSDRJJ/22/05.01.2015, fiind terț față de acesta, prin raportare la art. 1270 C. civ. raportul juridic obligațional contractual dedus judecății are ca părți Ministerul Fondurilor Europene, reprezentat prin secretar general B. în calitate de locatar și S.C. A. S.R..L în calitate de locator, contractul de închiriere neavând prevederi care să includă în raportul juridic de închiriere Centrul Național de Dezvoltare a învățământului Profesional și Tehnic Organism Intermediar POSDRU (CNDIPT-OI POSDRU), cesionarea contractului sau a unor părți din acesta fiind interzisă.

În această privință, a făcut trimitere la contractul de închiriere x/17.12.2012, contractul de comodat încheiat la data de 05.01.2015, în baza constractului de închiriere menționat, la faptul că pârâții au fost beneficiari direcți ai spațiului ce face obiectul contractului de închiriere nr. x/04.03.2016, încheiat între MFE și S.C. A. S.R.L., la programul x, gestionat de MFE actual MTPF, care are în componenta sa și DG AM POSDRU, la contractul de închiriere nr. x/04.03.2016 încheiat între MFE și S.C. A. S.R.L., pentru o bună desfășurare a activităților curente a celor două organisme intermediare, respectiv OI POSDRU Regiunea București și OI POSDRU CNDIPT, OI POCU MEC, având ca obiect servicii de închiriere imobil- clădire de birouri, spațiu arhivare/depozitare, utilități și spații de parcare (după caz) cu destinație de sediu necesare funcționării MFE, Organismele Intermediare București Ilfov și CNDIPT, aflate în coordonarea DGPCU.

În consecință, susținerea reclamantei și a instanțelor, care au judecat anterior cauza, precum că aceasta nu avea nicio obligație legală de identificare a unei soluții pentru asigurarea unui spațiu de funcționare pentru OIPOSDRU București Ilfov și OIR POSDRU CNDIPT este contrazisă de obiectul contractului de închiriere nr. x/04.03.2016 încheiat între MFE și S.C. A. S.R.L., obligația de asigurare a spațiului în cauză fiind astfel una contractuală.

Cum aplicarea răspunderii contractuale primează celei delictuale în cazul concursului celor două, a susținut că instanța de fond a judecat fără a ține cont de prevederile contractului de închiriere menționat și de Nota semnată de Ministerul Fondurilor Europene și de către Ministerul Educației Naționale, potrivit căreia AMPOSDRU a încheiat în data de 17 decembrie 2012 contractul de închiriere în programul x a cărui beneficiar este MFE, pe o durată de3 ani, respectiv până la data de 31 decembrie 2015.

A susținut că instanța de recurs a omis să cerceteze faptul că invocarea contractului de închiriere nr. x/04.03.2016 nu reprezintă dovada că reclamanta în ceea ce privește contractul menționat ar fi emis facturi în suma de pretenție de plată.

Prin hotărârile pronunțate în cauză, s-a stabilit ca relația contractuală dintre reclamanata MFE și pârâți se întemeiază pe gestiunea de afaceri, fără a se reține că reclamantul a acționat în mod voluntar prin încheierea Contractului de închiriere nr. x/04.03.2016 cu scopul de a asigura funcționarea optimă a organismelor intermediare coordonate de către DG PECU pentru activitățile specifice privind închiderea POSDRU, cele două pârâte nefiind în măsură să se îngrijească în alt fel de situația existentă la acel moment, argumentat de faptul că gestiunea a fost oportună, deoarece a evitat o posibilă întrerupere a activității celor două organisme intermediare cauzată de lipsa unui spațiu necesar desfășurării activităților specifice, cât și a infrastructurii aferente (comunicații IT, SMIS), care ar fi condus la blocarea verificării și aprobării cererilor de rambursare a fondurilor alocate de Comisia Europeană, cu impact negativ asupra bugetului statului prin nerambursarea cheltuielilor efectuate corespunzătoare finanțării alocate României de Comisia Europeană.

Admițând aceste aspecte, precum și că gerantul reclamant nu avea obligația legală de asigurare a spațiului necesar desfășurării activității celor doi pârâți pentru perioada 4.03.2016 - 15.07.2016, respectiv 4.03.2016-21.06.2016 și că cei doi gerați au avut cunoștință despre gestiunea afacerii, însă nu au fost în măsură să se îngrijească în alt fel de obligația asigurării unui spațiu corespunzător desfășurării activității proprii pentru buna desfășurare a programelor aflate în coordonarea DG PCU din cadrul Ministerului Fondurilor Europene, aspecte stabilite definitiv prin hotărâri judecătorești, rezultă cu caracter de evidență că OI POCU ME nu are calitate procesuală în prezenta cauza, deoarece conform Contractului de închiriere nr. x/04.03.2016, înregistrat la Administrația Financiară sub nr. x/2017, rezultă că debitorul obligației de plată este MFE, care nu și-a îndeplinit obligația de plată a debitelor rezultate din contract.

A precizat că aceste plăți, conform contractului de închiriere nr. x/MN/04. Q3.2016, se întemeiază pe raporturi contractuale și sunt consecința delictului MFE, care nu a făcut dovada lipsei de fonduri și nici dovada că a solicitat ordonatorilor principali de credite bugetare, în condițiile legii, asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creanțelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor contractului menționt, deși a fost somat în acest sens.

Așadar, reclamanta nu poate solicita o suma de plată de la OI POCU ME în temeiul unor obligații care nu au nicio legătură cu aceasta și pe care MFE le avea de îndeplinit în exclusivitate, conform unui contract de închiriere din care au izvorât pretențiile reclamantei, și față de care Organismul Intermediar Program Operațional Capital Uman din cadrul Ministerului Educației este un terț, ca fiind promovată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, mai ales că în cauză, reclamanta nu a făcut dovada plății sumelor pe care le solicită de la OI POCU ME.

În drept, a invocat dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 C. proc. civ.

II.2. Apărările formulate în cauză:

La data de 07 noiembrie 2022, în termen legal, intimatul Ministerul Muncii și Solidarității Sociale a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare, ca nefondată.

În susținerea poziției sale procesuale, a arătat că prin cererea formulată, contestatoarea a reiterat și excepția necompetenței instanțelor, inclusiv a instanței de recurs în soluționarea cauzei, excepție ce nu a făcut obiectul criticilor în recurs, iar contestația în anulare a fost formulată în contradictoriu cu Ministerul Fondurilor Europene, actual Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, deși prin deciza civilă nr. 394A/2020, pronunțată în cadrul dosarului nr. x/2016, Curtea de Apel București a admis apelul chematului în garanție Ministerul Muncii și Justiției Sociale, a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a respins cererea de chemare în garanție, ca nefondată, soluție rămasă definitivă prin decizia nr. 215/2022 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul dosarului nr. x/2016

La data de 11 noiembrie 2022, în termen legal, intimatul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, respingerea contestației în anulare, ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca neîntemeiată.

Prealabil analizei contestației în anulare formulată de contestatoarea Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional "Capital Uman" din cadrul Ministerului Educației, în temeiul art. 82 C. proc. civ., a invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentat a semnatarului contestației Direcția Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerului Educației, cu consecința anulării actului de procedură întocmit, arătând că în partea introductivă se menționează denumirea Direcția Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerul Educației, cu sediul în str. x, București, în calitate de contestatoare, iar adresa de înaintare a contestației în anulare semnată de consilierul juridic care a întocmit acest înscris, este semnat electronic doar de directorul OI-POCU-ME.

În aceste condiții, a apreciat necesar a fi depuse la dosarul cauzei și comunicate către celelalte părți, a dovezilor calității de reprezentant, precum și justificarea legală a semnatarilor actelor procedurale întocmite în cauză pentru evitarea confuziei cu privire la persoana căreia îi revine calitatea de reprezentant legal al Direcției Organismul Intermediar Programul Operațional Capital- Ministerului Educației.

În absența unor dovezi pertinente în acest sens, a solicitat să se constate nulitatea contestației în anulare formulate de contestatoarea Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional "Capital Uman" din cadrul Ministerului Educației împotriva deciziei nr. 215/03.02.20122, pronunțate de înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2016.

Cu referire la excepția inadmisibilității contestației în anulare, a arătat că motivele invocate de către contestatoare nu se circumscriu condițiilor de admisibilitate reglementate de art. 503 alin. (2) pct. 2 și pct. 3 C. proc. civ.

Referitor la motivul de anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., promovând contestația în anulare, contestatoarea nu a dezvoltat argumente care să arate în ce măsură sunt incidente aceste prevederi, nu arată care ar fi eroarea materială care să fi condus la dezlegarea greșită a pricinii.

Interpretarea dată de către instanță față de susținerile intimatului și apărările formulate în cauza nr. 3x/2016** și, ulterior, soluția dată de instanță, nu poate fi considerată o eroare materială doar pentru faptul că partea interesată nu este de acord cu modul de soluționare a cauzei și cu soluția pronunțată.

Poate fi invocată numai o eroare materială esențială, respectiv o eroare care a determinat pronunțarea de către instanța de control judiciar a unei soluții greșite față de actele existente în dosar, eroare care să privească totodată greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale.

Dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. vizează erorile materiale evidente, în legătură cu aspecte formale ale căii de atac, care au avut drept consecință soluționarea greșită a căii de atac.

A da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea, de modul în care a apreciat probele sau a stabilit raporturile dintre părți, ar însemna să se recunoască acestora dreptul de a deschide rejudecarea căii de atac, ceea ce ar transforma contestația în anulare într-o cale ordinară de atac și ar afecta major efectele specifice caracterului definitiv al hotărârii pronunțate de instanța de recurs.

Invocând o pretinsă incidență a dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., contestatoarea critică decizia nr. 215/03.02.2022, pronunțată de către Înalta Curtea de Casație și Justiție în dosarul civil nr. x/2016, fără să dezvolte în vreun fel modul în care soluția instanței de recurs ar fi fost viciată impunându-se uzitarea căii extraordinare de atac.

Pe de altă parte, raționamentul contestatoarei este unul deficitar având în vedere faptul că și în situația în care instanța de recurs ar fi făcut o interpretare eronată a susținerilor contestatoarei, această situație echivalează cu o eroare de judecată și nu o eroare materială care să atragă incidența contestației în anulare pe temeiul de drept de care se prevalează contestatoarea.

Precizează că Direcția Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerului Educației, în formularea contestației în anulare, se prevalează și de prevederile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. fără a argumenta în vreun fel care ar fi aspectele pe care aceasta le-ar fi invocat iar instanța de recurs la pronunțarea soluției sale în dosarul nr. x/2016, ar fi omis să le cerceteze.

Contestatoarea reia aceleași susțineri, care deja au făcut obiectul judecății instanței, mai întâi în ceea ce privește competența instanței, apoi calitatea procesuală a Ol POCU ME, ca mai apoi să se prevaleze de anumite acte și fapte care nu au legătură cu obiectul cauzei.

Or, potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. civ., judecătorul care a pronunțat o hotărâre (interlocutorie ori prin care a fost soluționat cauza) nu poate judeca aceeași pricina în contestația în anulare.

În cererea sa, Direcția Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerului Educației a invocat excepția necompetenței instanței în judecarea prezentei cauze, fără să aducă argumente asupra excepției invocate, iar din formularea aceasta nu se înțelege dacă, în speță, contestatoarea a apreciat că nu ar fi competentă instanța la care a introdus contestația în anulare sau instanța care a judecat cauza în care a fost pronunțată decizia supusă căii extraordinare de atac.

Cu toate acestea, este exclusă posibilitatea de a fi invocată pe calea contestației în anulare necompetența instanței care judecase cauza într-o faza procesuală anterioară.

Mai mult, art. 504 alin. (1) C. proc. civ. indică în mod expres că în situația în care motivul de contestație (obișnuită) putea fi invocat în faza procesuală a apelului ori a recursului, după caz, contestația este inadmisibilă, or, competența instanței a fost încă de la început dezbătută în cadrul dosarului nr. x/2016

În cadrul contestației în anulare, ca și pe tot parcursul judecății dosarului nr. x/2016, Direcția Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerului Educației a adus în discuție lipsa calității sale procesuale, însă a omis faptul că prin încheierea de ședința din 19 septembrie 2017, pronunțată în cauza nr. x/2016**, Tribunalul a constatat transmiterea calității procesuale de la pârâtul CNDIPT-OI POSDRU la MEN-OIPOSDRU.

Totodată, a arătat că, la termenul din 07 noiembrie 2017, Tribunalul București, secția a IV-a civilă s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului OI POCU MEN în sensul respingerii acesteia.

Deși împotriva soluției Tribunalului București, pronunțate prin sentința civilă nr. 1152 din 11 mai 2018, dar și a încheierii de ședință din 07 noiembrie 2017, a declarat apel Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerului Educației, însă fără a critica și soluția cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a sa în cauza dedusă judecății.

Parcurgând contestația în anulare formulată de către Direcția Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerului Educației, nu rezultă care ar fi motivele de casare invocate de recurent în termen și pe care instanța să fi omis să le cerceteze, făcând așadar admisibilă acțiunea sa în acord cu prevederile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Concluzionând, a arătat că sub aspectul condițiilor prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 C. proc. civ., demersul contestatoarei Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional "Capital Uman" din cadrul Ministerului Educației nu răspunde acestor exigențe, întrucât dispozițiile menționate impun ca hotărârea instanței de recurs să poată fi atacată cu contestație în anulare dacă dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, respectiv dacă instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen, ipoteze care nu sunt identificate în cauză, în privința recursului formulat de Miîăănisterul Educației-Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional "Capital Uman".

După cum a rezultat din decizia nr. 215/03.02.2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2016, instanța a analizat motivele de recurs invocate de către recurenți, inclusiv de recurentul Ministerul Educației-Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional "Capital Uman", reținând incidența Acordului de delegare de funcții privind implementarea POSDRU 2007-2013, care la art. 6 alin. (1) și alin. (2) din Actul adițional nr. x/04.03.2014 la Acordul de delegare de funcții privind implementarea POSDRU 2007-2013, stabilește că "organismul intermediar va furniza spațiil necesar, mobilierul și celelalte facilitate necesare pentru o funcționare corespunzătoare, astfel încât să fie îndeplinite în bune condiții activitățile delegate prin prezentul acord de delegare de funcții".

Mai mult, instanța de recurs a analizat pe larg și calitatea procesuală în cauză a recurentului, aplecându-se și asupra susținerilor de genul că OIPOCU ME nu ar avea personalitate juridică și buget propriu, apreciind totodată că legalitatea transmiterii calității prosuale de la OI-CNDIPT la OI POCU MEM nu poate fi pusă la îndoială, având în vedere că prin H.G. nr. 907/2017 obligațiile CNDIPT în îndeplinirea funcțiilor de organism intermediar pentru POSDRU au fost preluate de Ol POCU MEN, care a și formulat o cerere în cauză prin care a solicitat introducerea sa în dosarul nr. x/2016.

Prin aceeași decizie, instanța de recurs a apreciat că nici alegațiile recurentului cu privire la inopozabilitatea Contractului de închiriere nr. x/04.03.2016 față de părți, nu poate fi reținută în cauză, având în vedere cauza cererii deduse judecății, întemeiată pe faptul licit al gestiunii de afaceri, iar nu contractual de locație încheiat în beneficiul acestora de către autoritatea de management și care constituie actul juridic realizat în folosul persoanei gerate, instanța constatând întrunite condițiile gestiunii de afaceri, reglementată de dispozițiile art. 1330 și urm. din C. civ., pe care se întemeiază cererea de chemare în judecată care face obiectul cauzei nr. x/2016**.

La data de 25 noiembrie 2022, în termen legal, intimatul Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic a întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, aplicarea sancțiunii nulității contestației în anulare, respingerea excepției necompetenței materiale, iar în subsidiar, respingerea căii de atac, ca neîntemeiată.

În ceea ce privește aplicarea sancțiunii nulității contestației în anulare pentru nerespectarea de către OIPOCU-ME a dispozițiilor art. 80, art. 84, art. 82 alin. (1), art. 85 alin. (3) și art. 13 C. proc. civ. în ceea ce privește reprezentarea și calitatea de reprezentant, a arătat că cea de-a doua cale extraordinară de atac formulată de recurenta-pârâtă Ministerul Educației - Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman a fost întocmită și semnată de consilierul juridic, însă nu a fost asumată de directorul Organismului Intermediar pentru Programul Operațional Capital Uman.

De asemenea, a solicitat respingerea excepției lipsei competenței materiale, prin raportare la art. 505 alin. (1) și (2), art. 246 alin. (1) și (2), art. 247 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., arătând că prin încheierea de ședință din 02 februarie 2017 a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea secției civile a Tribunalului București, reținând că obiectul cauzei îl reprezintă o cerere în pretenții întemeiată pe dispozițiile C. civ. referitoare la gestiunea de afaceri, cauza fiind înregistrată pe rolul secției a IV-a civile a Tribunalului București sub nr. x/2016**; încheierea nu a fost atacată.

Pe fondul contestației în anulare, a solicitat respingerea acesteia, ca neîntemeiată, cu consecința menținerii deciziei civile nr. 394 din 09 iunie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, prin care s-a constatat în mod legal transmiterea calității procesuale pasive de la CNDIPT LA OIPOCU ME și tardivitatea cererii de chemare în garanție a CNDIPT formulată de OI POCU MEN, urmând ca instanța să dispună în sensul art. 508 alin. (1) C. proc. civ.

A precizat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 C. proc. civ., iar prin cea de-a doua cale extraordinară de atac, contestatoarea urmărește să obțină o nouă judecată a cauzei, ceea ce este inadmisibil, intervenind autoritatea de lucru judecat a hotărârii atacate în considerentele acesteia fiind analizate toate aspectele de fapt și de drept invocate în cadrul motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., expunând pe larg raționamentul instanțelor, în etapa procesuală a apelului și recursului, care a condus la respingerea recursului, ca nefondat.

II.3. Procedura de soluționare a contestației în anulare:

În prezenta cauză a fost parcursă procedura de regularizare a contestației în anulare și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 503 - art. 508 C. proc. civ., coroborat cu art. 194 - art. 200 și art. 201 alin. (1) și (5) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Prin rezoluția din 27 octombrie 2022, s-a fixat termen de judecată la data de 06 decembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

II.4. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând contestația în anulare, prin raportare la motivele invocate și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu preliminar, în ceea ce privește excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a semnatarului contestației în anulare, invocată de intimații Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene și Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic, se rețin următoarele considerente:

Excepția lipsei dovezii calității de reprezentant este o excepție de procedură absolută, dilatorie, dar care poate avea un efect peremptoriu dacă neregularitatea nu se acoperă în termenul acordat. Scopul instituirii acestei excepții este acela de a garanta că semnatarul unui act de procedură în numele unei alte persoane sau cel care se prezintă în calitate de reprezentant al părții în fața instanței are în mod real această calitate și a fost desemnat ca mandatar de persoana care figurează ca parte în litigiu.

În ceea ce privește forma mandatului acordat reprezentantului pentru semnarea unui act de procedură, potrivit prevederilor art. 151 alin. (1), (2) și (4) C. proc. civ., aplicabile și în calea de atac a recursului, conform art. 494 din același act normativ, când cererea este făcută prin mandatar, se va alătura procura în original sau în copie legalizată, iar când cererea este făcută prin avocat sau consilier juridic, se va alătura împuternicirea lor, potrivit legii, în timp ce reprezentanții persoanelor juridice de drept privat vor depune, în copie, un extras din registrul public în care este menționată împuternicirea lor.

De asemenea, conform prevederilor art. 80 C. proc. civ., părțile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin reprezentant. Reprezentarea poate fi legală, convențională sau judiciară.

Potrivit art. 84 alin. (1) C. proc. civ., persoanele juridice pot fi reprezentate în fața instanțelor prin consilier juridic sau avocat, în condițiile legii.

Așa cum rezultă din dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, consilierul juridic angajat în muncă are statut de salariat.

Potrivit dispozițiilor art. 4 din același act normativ, consilierul juridic în activitatea sa asigura consultanța și reprezentarea autorității sau instituției publice în serviciul căreia se afla ori a persoanei juridice cu care are raporturi de muncă, apară drepturile și interesele legitime ale acestora în raporturile lor cu autoritățile publice, instituțiile de orice natură, precum și cu orice persoană juridică sau fizică, romană sau străină, în condițiile legii și ale regulamentelor specifice unității, avizează și contrasemnează actele cu caracter juridic.

În concret, în cauza dedusă judecății, contestația în anulare formulată de contestatoarea Direcția Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerului Educației Naționale a fost semnată de domnul consilier juridic C..

Potrivit art. 209 alin. (1) C. civ., persoana juridică își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele sale de administrare, de la data constituirii lor, iar potrivit alin. (2), au calitatea de organe de administrare în sensul alin. (1) persoanele fizice sau persoanele juridice care, prin lege, actul de constituire sau statut, sunt desemnate să acționeze, în raporturile cu terții, individual sau colectiv, în numele și pe seama persoanei juridice.

Astfel, mandatul acordat domnului consilier juridic C. trebuia să provină de la persoana fizică desemnată, potrivit legii, să acționeze, în raporturile cu terții, individual sau colectiv, în numele și pe seama persoanei juridice.

Întrucât înscrisurile depuse la termenul de judecată din 06 decembrie 2022, atestă faptul că semnatarul contestației în anulare, domnul C., în calitate de consilier juridic superior în cadrul Serviciului Juridic, Constatare și Stabilire Nereguli, a fost mandatat să reprezinte interesele Organismului Intermediar Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerului Educației Naționale în dosarul nr. x/2022, precum și să formuleze orice act procedural necesar și util în dosar, instanța are în vedere Ordinul Ministrului Educației Naționale nr. 3332 din 22 februarie 2017, prin care domnul C. a fost numit consilier juridic superior la Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerului Educației Naționale - Serviciul Juridic, Constatare și Stabilire Nereguli, Ordinul Ministrului Educației Naționale nr. 5370 din 30 octombrie 2018 modificat prin Ordinul Ministrului Educației Naționale nr. 5642 din 07 decembrie 2018, care atestă exercitarea funcției de director al Organismului Intermediar Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerului Educației Naționale a doamnei D., împuternicirea nr. OI/7212/SJCSN din 05 decembrie 2022, precum și adresa de înaintare a contestației în anulare, ambele semnate de directorul Direcției (doamna D.).

Deoarece persoana semnatară a contestației în anulare face parte din Serviciul Juridic, Constatare și Stabilire Nereguli al Organismului Intermediar Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerului Educației Naționale, iar din actele depuse la dosarul cauzei rezultă faptul că domnul C. este împuternicit în mod legal pentru declararea contestației în anulare în numele Direcției Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerului Educației Naționale, conform art. 84 și art. 13 C. proc. civ., reținându-se în acest sens că prin semnătura aplicată pe adresa de înaintare a contestației în anulare, directorul în funcție și-a însușit calea extraordinară de atac exercitată în cauză și, implicit, Direcția pe care o reprezintă.

Față de argumentele expuse, în temeiul prevederilor art. 82 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a semnatarului contestației în anulare, invocată de intimații Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene și Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic.

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, nedevolutivă și nesuspensivă de executare, prin care se cere înseși instanței ce a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, să își anuleze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată a cauzei.

Contestatoarea Direcția Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerului Educației Naționale a formulat prezenta contestație în anulare împotriva deciziei nr. 215 din 03 februarie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2016 prevalându-se de dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 C. proc. civ., conform cărora, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: "2. Dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; (…)."

În cererea sa, în partea introductivă, partea a reiterat excepția necompetenței instanței în soluționarea cauzei, prin prisma prevederilor art. 8 alin. (2) coroborat cu cele ale art. 18 alin. (3), precum și a celor ale art. 10 alin. (1

1

) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, susținând că în ceea ce privește contractele de închiriere, de comodat, precum și cel de finanțare, ca izvor al celorlalte contracte încheiate în îndeplinirea contractului de finanțare, sunt contracte administrative, astfel că soluționarea litigiilor izvorâte din îndeplinirea acestora revine instanței de contencios administrativ, în condițiile în care reclamanta, deși, și-a întemeiat pretențiile pe prevederile art. 1330 C. civ., izvorul obligațiilor pretinse de reclamantă este contractul de închiriere nr. x/04.03.2016 încheiat între M.F.E. și S.C. A. S.R.L. în procesul de implementare a proiectului POSDR U/7/7.1/AT/39 intitulat "Închiriere imobil (clădire existentă și terenul aferent) necesar funcționării DG AM POSDRU, organismul intermediar centrul național pentru dezvoltarea învățământului profesional și tehnic (OI CNDIPT) și organismul intermediar regional regiunea București Ilfov (OIRBI)".

Or, un atare raționament ce readuce în discuție aspecte ce țin de competența instanței de contencios administrativ nu corespunde exigențelor impuse de art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 C. proc. civ. pe temeiul cărora a fost formulată contestația în anulare, confirmat de reprezentantul contestatoarei în ședința publică de la termenul de judecată din 06 decembrie 2022, în privința recursului declarat de Direcția Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerului Educației Naționale, prevederi legale care impun ca hotărârea instanței de recurs să poată fi atacată cu contestație în anulare dacă dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, respectiv dacă instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen, ipoteze care nu se identifică în argumentele expuse anterior.

În plus, contestatoarea ignoră faptul că legiuitorul a exclus posibilitatea de a fi invocată pe calea contestației în anulare necompetența instanței care judecase cauza într-o etapă procesuală anterioară, cu excepția recursului, însă doar atunci când instanța învestită cu soluționarea căii de atac a omis a se pronunța asupra excepției corespunzătoare invocate, potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., text de lege care nu a fost invocat în cauză.

Mai mult, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, prin încheierea de ședință din 02 februarie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, statuând asupra excepției necompetenței funcționale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția civilă, apreciind, prin raportare la conținutul art. 1 alin. (1) și art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, că obiectul prezentei cauze îl reprezintă o cerere în pretenții, întemeiată pe dispozițiile C. civ. referitoare la gestiunea de afaceri, care nefiind precedată de vreo acțiune în contencios administrativ pentru anularea unui act administrativ sau constatarea refuzului nejustificat al pârâților de soluționare a unei cereri în termenul legal, de competența instanței de drept comun, reținând și raportul juridic dintre părți, nu atrage competența instanțelor de contencios administrativ, potrivit art. 10 din aceeași lege.

Pârâta Direcția Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerului Educației Naționale a declarat apel doar împotriva soluției pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2016, prin sentința civilă nr. 1152 din 11 mai 2018, nu și împotriva încheierii de ședință din din 02 februarie