ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 215/2022

Ședința publică din data de 3 februarie 2022

asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal, la 22 august 2016, reclamantul Ministerul Fondurilor Europene, denumit în continuare M.F.E., a chemat în judecată pe pârâții Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea București Ilfov - OIRPOSDRU BI și Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic - Organism Intermediar POSDRU - CNDIPT, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța:

- să fie obligat pârâtul OIRPOSDRU - BI la restituirea către M.F.E. a sumei totale de 412.176,49 RON, reprezentând chiria aferentă spațiului utilizat de către pârâtul OIRPOSTRU - BI, de la 04.03.2016 până la data preluării efective a OIRPOSDRU - BI de către M.F.E., conform prevederilor O.U.G. nr. 23/2016, respectiv până la data de 15.07.2016, spațiu care face obiectul contractului de închiriere nr. x/04.03.2016, chirie plătită de către reclamant pentru pârât;

- să fie obligat pârâtul CNDIPT la restituirea către M.F.E. a sumei totale de 338.212,51 RON, reprezentând chiria aferentă spațiului utilizat de către CNDIPT, de la data de 04.03.2016 - pe toată perioada ocupării efective a spațiului închiriat, respectiv până la data de 21.06.2016, spațiu ce face obiectul contractului de închiriere nr. x/04.03.2016, chirie plătită de către reclamant pentru pârât;

- să fie obligați pârâții la plata cheltuielilor de judecată.

În drept a invocat prevederile art. 1330 și următoarele C. civ.

La 17 octombrie 2016, pârâtul OIRPOSDRU - BI a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, solicitând ca, în ipoteza admiterii cererii principale, să fie obligat chematul în garanție la restituirea sumei de 412.176,49 RON, reprezentând chiria aferentă spațiului utilizat de către pârât de la data de 04.03.2016 până la data preluării efective a OIRPOSTRU - BI de către Ministerul Fondurilor Europene, conform prevederilor O.U.G. nr. 23/2016, respectiv până la data de 15.07.2016, spațiu ce face obiectul contractului de închiriere nr. x/4.03.2016.

Prin încheierea de ședință din 2 februarie 2017, tribunalul a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției civile a Tribunalului București, reținând că obiectul cauzei îl reprezintă o cerere în pretenții întemeiată pe dispozițiile C. civ. referitoare la gestiunea de afaceri. Totodată a luat act de modificarea denumirii chematului în garanție, din Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice în Ministerul Muncii și Justiției Sociale și a reclamantului, din Ministerul Fondurilor Europene în Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, dispunând efectuarea modificărilor necesare în acest sens atât în concepta de citare, cât și în aplicația Ecris.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secției a IV-a civile a Tribunalului București sub nr. x/2016*.

La 24 martie 2017, reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene a formulat precizări și modificări la cererea de chemare în judecată, arătând, în primul rând faptul, că Ministerul Fondurilor Europene s-a desființat, activitatea acestuia fiind preluată de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene. Prin cererea modificatoare a precizat că obiectul acțiunii constă în obligarea pârâtului OIRPOSDRU - BI la restituirea către instituția reclamantă a sumei totale de 412.176,49 RON, reprezentând chiria aferentă spațiului utilizat de către pârât, în baza contractului de închiriere nr. x/4.03.2016, la care se adaugă suma în valoare de 12.159,24 RON, reprezentând utilități, respectiv energie electrică consumată de reclamant.

La 15 iunie 2017, reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene a depus cerere modificatoare a cuantumului sumei care face obiectul cererii de chemare în judecată, solicitând obligarea pârâtei CNDIPT la restituirea sumei de 346.913,22 RON, reprezentând chiria aferentă spațiului utilizat de pârâtă (338.212,51 RON) și utilități în cuantum de 8700,71 RON, constând în costul energiei electrice.

Prin încheierea de ședință din 19 septembrie 2017, tribunalul a constatat transmiterea calității procesuale de la pârâtul Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic la Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman - Ministerul Educației Naționale, denumit în continuare OIPOCU - MEN.

Prin încheierea de ședință din 07 noiembrie 2017, tribunalul a respins excepția lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice pentru reclamant, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului OIPOCU - MEN, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului OIRPOSDRU - BI, excepția inadmisibilității cererii principale și excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, iar excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție Ministerul Muncii și Justiției Sociale a fost unită cu fondul cererii de chemare în garanție.

La 06 decembrie 2017, pârâtul OIPOCU - MEN a formulat cerere de chemare în garanție a Centrului Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic (fostul pârât).

Prin sentința civilă nr. 1152/11.05.2018, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a hotărât următoarele: - a admis cererea principală formulată de reclamantul M.F.E. în contradictoriu cu pârâții OIRPOSDRU - BI și OIPOCU - MEN, a obligat pârâtul OIRPOSDRU - BI la plata către reclamant a sumei de 412.176,49 RON, cu titlu de chirie aferentă părții din imobilul folosit în perioada 04.03.2016 - 15.07.2016, în baza contractului de închiriere nr. x/4.03.2016, precum și la plata sumei de 12.159,24 RON, cu titlu de utilități pentru acest spațiu; - a obligat pârâtul OIPOCU - MEN la plata către reclamant a sumei de 338.212,51 RON, cu titlu de chirie aferentă părții din imobilul folosit în perioada 04.03.2016 - 21.06.2016, în baza contractului de închiriere nr. x/4.03.2016, precum și la plata sumei de 8700,71 RON, cu titlu de utilități pentru acest spațiu; - a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a chematului în garanție Ministerul Muncii și Justiției Sociale, ca neîntemeiată; - a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul OIRPOSDRU - BI în contradictoriu cu chematul în garanție Ministerul Muncii și Justiției Sociale și a obligat chematul în garanție la plata către pârât a sumei de 412.176,49 RON, cu titlu de chirie aferentă părții din imobilul folosit în perioada 4.03.2016 - 15.07.2016, în baza contractului de închiriere nr. x/4.03.2016, precum și la plata sumei de 12.159,24 RON, cu titlu de utilități pentru acest spațiu.

Împotriva acestei hotărâri și a încheierii de ședință din 07 noiembrie 2017, a declarat apel chematul în garanție Ministerul Muncii și Justiției Sociale. Pârâții OIPOCU MEN și Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea București-Ilfov - OIRPOSDRU - BI au atacat cu apel numai hotărârea pronunțată de tribunal.

Prin decizia civilă nr. 394A din 9 iunie 2020, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca nefondate, apelurile pârâților OIPOCU - MEN și OIRPOSDRU - BI. A admis apelul chematului în garanție Ministerul Muncii și Justiției Sociale și, pe cale de consecință, a schimbat, în parte, sentința atacată în sensul că a respins cererea de chemare în garanție, ca nefondată. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. A luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel au declarat recurs pârâții la Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman - Ministerul Educației și Cercetării - OIPOCU - MEN și Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea București Ilfov - OIRPOSDRU - BI.

a. În cuprinsul cererii de recurs, pârâtul OIPOCU - MEN a formulat în esență următoarele critici întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.:

- hotărârea curții de apel este netemeinică și nelegală, deoarece a stabilit în mod eronat cadrul procesual în ce privește această parte, contrar celor solicitate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată și probelor și susținerilor pârâtului;

- instanța de apel nu a ținut cont de prevederile art. 17 cap. IX, fila x din Acordul de delegare a anumitor atribuții privind implementarea Programului Operațional Capital Uman 2014 - 2020 și a încălcat principiul specialia generalibus derogant, conform căruia în cazul concursului dintre norma delictuală civilă și norma generală și norma contractuală ori norma specială, va avea întâietate norma contractuală (specială);

- instanța nu a ținut cont de cadrul procesual stabilit și precizat de reclamantă prin cererea de chemare în judecată și precizarea din 15.06.2017, făcând în mod ex lex aplicarea improprie a prevederilor art. 56 alin. (2) C. proc. civ. prin extinderea efectelor contractului de închiriere la terți;

- Organismul Intermediar Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic nu avea personalitate juridică; fiind parte din CNDIPT avea capacitate de exercițiu restrânsă la atributele acordului de delegare POSDRU și nu avea patrimoniu propriu, fiind reprezentată de CNDIPT;

- în primă-instanță, la termenul de judecată din 15 iunie 2017, reclamantul a depus o cerere de modificare a cuantumului sumei care face obiectul cererii de chemare în judecată și a solicitat obligarea pârâtului CNDIPT, entitate care avea personalitate juridică, patrimoniu propriu și capacitate de exercițiu deplină, la plata sumei de 346.913,22 RON; instanța a dispus transmiterea calității procesuale pasive de la acest pârât, la OIPOCU-MEN; s-a decis transmiterea calității procesuale pasive de la o instituție publică, cu buget propriu și personalitate juridică, cu capacitate deplină de exercițiu și reprezentare juridică proprie, respectiv CNDIPT, către o structură fără buget propriu, personalitate juridică, capacitate de exercițiu - OIPOCU-MEN;

- deși protocolul de predare-primire nu este încheiat între părțile semnatare ale acordului de delegare inițial pentru implementarea POSDRU, ci între Ministerul Educației Naționale și Ministerul Fondurilor Europene, se poate observa că este încheiat între două instituții cu personalitate juridică, buget, capacitate de exercițiu și drept de reprezentare în instanță;

- în cauză, instanța nu a ținut cont de cele învederate de această parte și nici de cadrul procesual tranșat de reclamantă, a extins efectele contractului de închiriere la terți, deși acesta are efecte stricte între locator și locatar, și, mai mult, a transformat un contract de comodat în unul de subrogare a beneficiarului gratuității în debitorul contractului de închiriere, atribuind astfel OIPOCU MEN atribute pe care nu le are;

- deși recurentul - pârât a indicat în mod corect instituțiile care puteau avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, ambele instanțe ale fondului au trecut peste toate argumentele și textele indicate, reținând în mod neîntemeiat aplicarea art. 56 alin. (2) C. proc. civ.

- în concluzie, deși OIPOCU MEN a primit drept limitat de reprezentare juridică în instanță exclusiv cu privire la actele administrative emise în legătură cu implementarea proiectelor POSDRU 2007-2013, instanța, fără temei legal, a asimilat OIPOCU MEN constituită la nivel de direcție în cadrul MEC, cu subiecții de drept prevăzuți de legislația specială a entităților fără personalitate juridică, deși OIPOCU MEC - parte din MEC - nu are buget propriu, personalitate juridică pentru astfel de acțiuni;

- instanța de apel, ca și prima instanță, nu a făcut distincție între obligațiile Ministerului Educației și Cercetării și CNDIPT, respectiv ale Ministerului Educației și Cercetării - de a aloca fondurile necesare funcționării OIPOCU MEN, parte din organigrama sa, pentru că aceasta nu avea buget propriu, personalitate juridică, capacitate de exercițiu, având drept de reprezentare juridică restrâns, și CNDIPT- de a aloca fondurile necesare funcționării în cadrul său a direcției CNDIPT OIPOSDRU, pentru că această instituție avea buget propriu, personalitate juridică, capacitate deplină de exercițiu și reprezentare juridică proprie chiar dacă este o instituție, separat de MEC;

- instanța de apel a confundat în mod voit activitatea logistică cu cea operativă a pârâtei, fără a tine cont de prevederile Acordului de delegare POSDRU și nici de prevederile Acordului de delegare POCU, extinzând în mod nelegal atribuțiile OIPOCU - MEN;

- Curtea de apel, cu încălcarea prevederile art. 1280 și art. 2146 C. civ., nu a ținut cont de situația de drept și de fapt, obiectul cauzei excedând activităților specifice închiderii de program POSDRU pentru exercițiul bugetar european 2007-2013, pârâta OIPOCU - MEN, neavând transmisă vreo delegare privind aspectele patrimoniale și reprezentarea în fața instanțelor judecătorești a CNDIPT;

- raportul juridic dedus judecății este stabilit între două părți contractuale, respectiv Ministerul Fondurilor Europene, în calitate de locatar, și S.C. A. S.R.L., în calitate de locator, astfel că nu este opozabil recurentului; nu rezultă o obligație a CNDIPT, în calitate de persoană juridică, Organism Intermediar POSDRU, deoarece nu acesta a încheiat vreun contract de închiriere cu societatea comercială;

- raportat la temeiul juridic indicat de reclamantă privind o presupusă gestiune de afaceri, nu sunt îndeplinite condițiile acestui fapt juridic, reglementat de art. 1330 C. civ.;

- referitor la prima condiție - să existe o gerare oportună a intereselor altuia - aceasta nu este îndeplinită, atâta timp cât ocuparea spațiului este în baza unui contract de folosință gratuită; de asemenea - a doua condiție - actele de gestiune să fie săvârșite fără împuternicire și fără știrea geratului său, nu este întrunită cât timp reprezentanții OI CNDIPT au notificat reclamantei refuzul efectuării unei plăți care nu era justificată de o obligație contractuală; nu există temei juridic pentru efectuarea legală a plății de către OI CNDIPT, atât timp cât prevederile din contractul de închiriere privind predarea spațiului nu au fost respectate; referitor la capacitatea de a contracta a gerantului, reclamanta avea capacitatea de a angaja o astfel de cheltuială doar dacă obligațiile financiare ce decurgeau din acest act juridic erau eligibile pentru decontarea lor printr-un proiect de asistență tehnică;

b. În cuprinsul cererii de recurs, pârâtul OIRPOSDRU - BI a formulat în esență următoarele critici întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.:

- instanța de apel a reținut, în mod greșit, situația de fapt și de drept dedusă judecății, în sensul că în cauză nu s-a făcut dovada existenței elementelor gestiunii de afaceri pe care reclamanta și-a întemeiat acțiunea, ceea ce a condus la pronunțarea unei soluții nelegale;

- hotărârea instanței nu conține motivele pentru care apărările pârâtelor au fost înlăturate, Curtea limitându-se la perioada 04.03.2016-15.07.2016, fără a reține și a analiza ce s-a întâmplat înainte de această perioadă, după încetarea contractului de închiriere x, în perioada 16.12.2015 - 03.03.2016; nu s-a ținut cont de faptul că, în cursul anului 2015, plata chiriei și utilităților aferente pentru sediul social al OIRPOSDRU Bl. s-a efectuat de către MFE-AMPOSDRU în cadrul contractului x, îndeplinind obligațiile contractuale care îi reveneau, conform prevederilor art. 3 din O.U.G. nr. 9/2014;

- din cuprinsul hotărârii atacate nu rezultă că a existat o verificare și o analiză reală a susținerilor acestui pârât și, implicit, care sunt motivele de fapt și de drept pentru care au fost respinse apărările în litigiu; nesocotirea de către instanță a apărărilor formulate constituie o gravă încălcare a dreptului la apărare și la un proces echitabil;

- în mod greșit, Curtea de apel a reținut îndeplinirea cerințelor pentru existența gestiunii de afaceri, reglementate de art. 1330 alin. (1) C. civ., respectiv că intimatul - reclamant a acționat cu intenția de a gera interesele celor doi pârâți apelanți, atât timp cât această parte nu avea obligația de a asigura spațiul necesar desfășurării activității celor două organisme intermediare și nu a existat la momentul gerării o obligație a gerantului de a lucra în interesul celor doi gerați pârâți din prezentul litigiu;

- intimatul - reclamant a încheiat contractul de închiriere nr. x/04.03.2016 în nume propriu, a efectuat în mod legal plata chiriei și a utilităților către locator, iar organismele intermediare au folosit spațiul închiriat în mod gratuit; de asemenea, până la momentul comunicării cererii de chemare în judecată (22.09.2016), reclamantul nu a invocat existența unei gestiuni de afaceri, fapt care dovedește că la încheierea contractului de închiriere acesta nu a acționat cu intenția de a gera interesele pârâtului, pentru că altfel nu ar fi stat în pasivitate luni de zile;

- în cauză nu s-a făcut dovada existenței elementelor gestiunii de afaceri, nefiind probată intenția Ministerului Fondurilor Europene de a gera interesele organismului intermediar; contractul de închiriere x/04.03.2016a fost semnat și plata a fost efectuată în mod legal de reclamant, în interes propriu, iar nu în interesul pârâtului;

- în ipoteza respingerii recursului în contradictoriu cu Ministerul Fondurilor Europene, a solicitat admiterea recursului în contradictoriu cu Ministerul Muncii și Justiției Sociale, schimbarea deciziei civile nr. 394 din 09.06.2020 și admiterea cererii de chemare în garanție, cu consecința obligării Ministerului Muncii și Justiției Sociale la restituirea către reclamant a sumei reprezentând chiria și utilitățile aferente spațiului utilizat de recurent;

- în mod greșit, instanța de apel a admis apelul chematului în garanție Ministerul Muncii și Justiției Sociale, de vreme ce la momentul temporal de referință în raport de care se solicită despăgubiri, pârâta se afla în subordinea chematului în garanție conform O.U.G. nr. 23/2016 și pct. 1.2 lit. h) din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 344/2014; astfel, deși pârâta OIRPOSDRU - BI avea personalitate juridică, aceasta deținea calitatea de ordonator terțiar de credite, ordonator principal de credite fiind chematul în garanție.

Intimatul Ministerul Muncii și Justiției Sociale a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului pârâtului OIRPOSDRU - BI ca nefondat.

Intimatul - reclamant Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (fost M.F.E.) a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursurilor declarate de pârâții OIPOCU - MEC și OIRPOSDRU - BI, deoarece motivele invocate nu se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. A mai învederat că și-a schimbat denumirea din Ministerul Fondurilor Europene în Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, potrivit prevederilor art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 212/2020, și a solicitat rectificarea citativului în cauză. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursurilor, ca neîntemeiate.

Pârâtul OIRPOSDRU - BI a depus întâmpinare la recursul declarat de recurenta pârâtă OIPOCU - MEC solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii formulate de intimatul - reclamant Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene ca nefondată.

Pârâtul CNDIPT a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului declarat de OIPOCU - MEN, întemeiată pe lipsa dovezii calității de reprezentant a semnatarului cererii de recurs (lipsa delegației consilierului juridic). Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului declarat de OIPOCU - MEN, ca nefondat, iar, cu privire la recursul declarat de OIRPOSDRU - BI, a lăsat la aprecierea instanței de recurs soluția ce urmează a se pronunța.

Recurentul OIPOCU - MEN a precizat, în cadrul răspunsului la întâmpinarea formulată de acest intimat, că recursul este semnat de consilierul juridic angajat în cadrul instituției, pentru care a fost emisă o împuternicire în dosarul tribunalului. De asemenea, faptul însușirii căii de atac de către această parte rezultă și din adresa de înaintare, semnată de conducătorul direcției.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 18 noiembrie 2021, completul de filtru a respins excepțiile de nulitate a recursurilor, a admis în principiu în principiu recursul declarat de pârâta Direcția Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerului Educației Naționale, precum și recursul declarat de pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea București Ilfov împotriva deciziei civile nr. 394A din 9 iunie 2020 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și a fixat termen de judecată a cauzei la 3 februarie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte are în vedere următoarele:

În primul rând, trebuie menționat că mare parte dintre susținerile formulate de recurenți sunt comune, determinat de situația juridică asemănătoare a acestor părți, generată de raporturile juridice deduse judecății. Prin urmare, aceste critici vor fi verificate concomitent de Înalta Curte, care urmează să le răspundă prin considerente unice, alături de cercetarea motivelor de recurs individuale.

Susținerile recurenților supun dezbaterii încălcarea de către instanța de apel a normelor de drept substanțial - 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.- și nemotivarea deciziei recurate - 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Obiectul litigiului pendinte, astfel cum a fost supus judecății prin elementele cererii introductive și analizat de către instanțele de fond, urmărește obligarea pârâților-intimați la plata unor sume de bani cu titlu de cheltuieli legate de asigurarea spațiului utilizat în perioada 04.03.2016 - 15.07.2016, respectiv 04.03.2016 - 21.06.2016.

Temeiul de drept al cererii introductive îl constituie dispozițiile art. 1330 și urm. C. civ.

Sub o primă critică întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâții contestă reținerea de către instanța de apel a calității lor de debitori, fie întemeiat pe faptul că le este inopozabil contractul de închiriere nr. x/04.03.2016, încheiat de reclamantul Ministerul Fondurilor Europene cu S.C. A. S.R.L., fie pe considerentul lipsei personalității juridice sau pe greșita stabilire a cadrului procesual.

Contrar acestor argumente, Înalta Curte notează caracterul întemeiat al argumentelor reținute de prima-instanță, confirmate și dezvoltate de cele ale instanței de apel, cu privire la faptul că în perioadele de referință deduse judecății, astfel cum au fost indicate prin cererea introductivă, respectiv 04.03.2016 - 15.07.2016 (incidentă pârâtului OIRPOSDRU-BI) și 04.03.2016 - 21.06.2016 (incidentă pârâtului OIPOCU-MEN), obligația asigurării spațiului necesar desfășurării activității acestor două organisme intermediare le revenea chiar acestora, cuprindeau cheltuielile aferente asigurării spațiului (cheltuielile de închiriere și de utilități) și derivau din acordurile de delegare de funcții încheiate între autoritatea de management și fiecare dintre pârâți, prin care această funcție li s-a atribuit în mod expres.

În acest sens, în ce îl privește pe pârâtul OIRPOSDRU-BI s-a reținut Acordul de delegare de funcții privind implementarea Programului Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 din 11.09.2008, încheiat între Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și OIRPOSDRU-BI, precum și Actul adițional nr. x din 04.03.2014 la Acordul de delegare de funcții privind implementarea Programului Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, prevederile art. 6 alin. (1) și (2), încheiat între Ministerul Fondurilor Europene (urmare a O.U.G. nr. 9/2014 și H.G. nr. 43/2013), în calitate de autoritate de management și pârâtul OIRPOSDRU-BI, prin care s-a stabilit că organismul intermediar trebuie să asigure pe cheltuială proprie, personal suficient și calificat pentru executarea corectă și la timp a sarcinilor care îi sunt încredințate, potrivit prevederilor acestui Acord de delegare de funcții și că organismul intermediar va furniza spațiul necesar, mobilierul și celelalte facilități necesare pentru o funcționare corespunzătoare, astfel încât să fie îndeplinite în bune condiții, activitățile delegate prin prezentul acord de delegare de funcții.

Corelativ, în ce îl privește pe al doilea pârât, instanțele fondului au reținut Acordul de delegare de funcții privind implementarea Programului Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 din 11.09.2008, încheiat între Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și CNDIPT, în calitate de Organism Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, prin care acest organismul intermediar a preluat de la Autoritatea de Management, anumite funcții în legătură cu implementarea Programului Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, prevăzute la art. 17 din Acord.

În acest sens, potrivit art. 6 alin. (1) și (2) din Acordul de delegare de funcții, în sarcina organismului intermediar s-a stabilit că trebuie să asigure, pe cheltuială proprie, personal suficient și calificat pentru executarea corectă și la timp a sarcinilor care îi sunt încredințate potrivit prevederilor acestui Acord de delegare de funcții și că organismul intermediar va furniza spațiul necesar, mobilierul și celelalte facilități necesare pentru o funcționare corespunzătoare, astfel încât să fie îndeplinite în bune condiții, activitățile delegate prin prezentul acord de delegare de funcții.

În consecință, toate acele argumente prin care pârâții tind a demonstra că nu le aparține calitatea de debitori ai obligației de plată a cheltuielilor legate de asigurarea spațiului utilizat în perioada 04.03.2016 - 15.07.2016, respectiv 04.03.2016 - 21.06.2016, nu pot fi primite de instanța de recurs.

Ca o consecință, nu au relevanță în cauză acele susțineri ale pârâtului OIRPOSDRU-BI întemeiate pe prevederile Acordului de delegare a anumitor atribuții privind implementarea Programului Operațional Capital Uman 2014-2020, în condițiile în care vizează modul de derulare a raporturilor juridice dintre părțile procesuale ulterior datelor de referință menționate.

Pornind de la această premisă, nu are relevanță, din perspectiva atragerii răspunderii civile a pârâtului OIPOCU-MEN, în temeiul faptului licit al gestiunii de afaceri, împrejurarea că acesta este organizat la nivel de direcție în cadrul CNIDPT, că nu are personalitate juridică și buget propriu, câtă vreme chiar și entitățile fără personalitate juridică, constituite potrivit legii, pot sta în judecată, conform art. 56 alin. (2) C. proc. civ., argumentele pârâtul expuse pe această latură nefiind de natură să combată considerentele curții de apel.

Legalitatea transmiterii calității procesuale pasive de la CNDIPT la OIPOCU-MEN nu poate fi pusă la îndoială având în vedere că prin H.G. nr. 907/2017, obligațiile CNDIPT în îndeplinirea funcției de organism intermediar pentru Programul Operațional dezvoltarea Resurselor Umane au fost preluate de pârâtul OIPOCU-MEN.

Cum acest pârât a primit de la autoritatea de management delegarea privind activitățile specifice închiderii de program 2007 - 2013 de la structura din cadrul CNDIPT care asigură îndeplinirea funcției de Organism Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 - 2013, rezultă că pârâtul este succesorul CNDIPT, parte a Acordului de delegare de funcții încheiat la data de 11.09.2008, cum bine au reținut instanțele fondului.

În legătură cu pretențiile deduse judecății de către reclamant în baza contractului de închiriere nr. x/04.03.2016, în raport de perioadele de referință ce au făcut obiectul analizei instanțelor de fond (04.03.2016 - 15.07.2016 pentru pârâtul OIRPOSDRU-BI, respectiv 04.03.2016 - 21.06.2016 pentru pârâtul OIPOCU-MEC), Înalta Curte reține, în acord cu argumentele curții de apel, că toate acele aserțiuni expuse, chiar în circumstanțiere, de pârâți relative la raporturile juridice generate de contractul de închiriere anterior x, încheiat între Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și S.C. A. S.R.L., la data de 17.12.2012, cu o durată de 36 de luni, ce a expirat la data de 16.12.2015, respectiv cel ulterior nr. 889/29.03.2017, încheiat între OIRPOSDRU-BI și S.C. A. S.R.L., excedează analizei cu care au fost învestite instanțele de fond.

Concluzia se impune și în privința apărărilor întemeiate pe acte normative ulterioare încheierii acordurilor de delegare de funcții sau a perioadei de referință deduse judecății invocate de pârâți (e.g. art. 15 din H.G. nr. 398/2015), cu privire la care instanța de apel a reținut corect că nu sunt incidente cauzei, față de principiului neretroactivității legii.

Nici alegațiile referitoare la inopozabilitatea contractului de închiriere nr. x/04.03.2016, încheiat între reclamantul Ministerul Fondurilor Europene și S.C. A. S.R.L., față de pârâți, nu poate fi reținută în cauză, cum corect a statuat curtea de apel, având în vedere cauza cererii deduse judecății, întemeiată pe faptul licit al gestiunii de afaceri, iar nu contractul de locațiune încheiat în beneficiul acestora de autoritatea de management și care constituie actul juridic realizat în folosul persoanei gerate.

Sub un alt aspect, pârâții critică hotărârea instanței de apel în ce privește greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 1330 și urm. C. civ. privind incidența în speță a gestiunii de afaceri drept cauză a obligației stabilită în sarcina acestora, susținând, în esență, că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiile pentru atragerea răspunderii acestora în temeiul gestiunii de afaceri.

Contrar alegațiilor pârâților, Înalta Curte reține raționamentul corect al instanțelor de fond în constatarea îndeplinirii elementelor gestiunii de afaceri, reglementate de dispozițiile art. 1330 și urm. C. civ., câtă vreme reclamantul a acționat cu intenția de a gera interesele celor doi pârâți, deși nu avea obligația (delegată) de a asigura spațiul necesar desfășurării activității celor două organisme intermediare, deci de a lucra în interesul celor doi gerați pârâți din prezentul litigiu.

Astfel, corect a arătat curtea de apel faptul că pârâții nu dețineau un titlu legal pentru folosirea spațiului necesar desfășurării activității lor de interes public în perioadele de referință menționate, că pârâții au stat în pasivitate în ce privește încheierea de contracte de închiriere aferente spațiului deținut fără titlu, expunându-se riscului de a fi evacuați și de a pune astfel în pericol verificarea și aprobarea cererilor de rambursare a fondurilor alocate de Comisia Europeană, cu impact negativ asupra bugetului statului prin nerambursarea cheltuielilor efectuate corespunzătoare finanțării alocate României de Comisia Europeană, context în care gestiunea de afaceri realizată voluntar de către reclamant, din fondurile proprii, de care pârâții au avut cunoștință, a fost oportună, și constituie cauza pretențiilor pecuniare solicitate de reclamant.

În ce privește critica pârâtului OIRPOSTRU-BI referitoare la greșita soluționare a cererii de chemare în garanție a ministerului de resort pe considerentul că la momentul temporal în raport de care se solicită despăgubiri, respectiv perioada 04.03.2016-15.07.2016 - pârâtul se afla în subordinea chematului în garanțiue Ministerul Muncii și Justiției Sociale, Înalta Curte reține, în concordanță cu argumentele curții de apel, faptul că, față de împrejurarea că partea chemată în garanție a aprobat cererea de alocare de fonduri, formulată de pârâtul subordonat, creditele bugetare fiind alocate pârâtului, însă neutilizate de către aceasta, care, pe parcursul anului 2016, nu a solicitat nici suplimentarea creditelor bugetare alocate în vederea încheierii/plății unor contracte de închiriere, rezultă că cererea de chemare în garanție a fost în mod legal respinsă de instanța de apel.

Sub un alt aspect, pârâtul OIRPOSTRU-BI invocă nemotivarea deciziei curții de apel, pretinzând că apărările organismului intermediar au fost înlăturate, instanța de apel raportându-se doar la perioada de referință dedusă judecății prin cererea introductivă, respectiv 04.03.2016-15.07.2016, fără a lua în considerare situația anterioară și cea ulterioară încheierii contractului de închiriere nr. x/04.03.2016. Se invocă, astfel, că hotărârea recurată nu conține o verificare și analiză reală a susținerilor părții, nerezultând motivele de fapt și de drept pentru care apărările formulate de pârât au fost respinse. În acest mod, a fost încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil de care ar trebuie să se bucure pârâtul.

Dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. constituie temei pentru casarea unei hotărâri judecătorești atunci când hotărârea supusă recursului este nemotivată în raport cu elementele esențiale ale cauzei și în lipsa cărora controlul judiciar este imposibil a se efectua, iar nu relativ la toate susținerile și apărările formulate de părți ceea ce înseamnă că, potențiala lipsă a unui răspuns al instanței la fiecare argument al părții nu poate fi calificată drept lipsă a motivării. Prin urmare, în economia considerentelor, nu este necesar ca instanța să răspundă în mod punctual fiecărui argument, acestea putând fi grupate în funcție de teza căreia i se subscriu pentru a fi dezvoltat un raționament unic, fără a presupune un răspuns exhaustiv la toate argumentele aduse de parte, ci un răspuns la cele fundamentale, care sunt susceptibile, prin conținutul lor, să influențeze soluția.

Înalta Curte constată că decizia atacată respectă exigențele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., arătând pe larg motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, indicând într-o manieră convingătoare argumentele pentru care au fost respinse apărările pârâtului și a fost menținută soluția primei instanțe în ce privește admiterea acțiunii în pretenții întemeiată pe faptul licit al gestiunii de afaceri, precum și soluția de admitere a apelului sub aspectul respingerii cererii de chemare în garanție. Se poate observa cu ușurință din lecturarea deciziei atacate că instanța de apel s-a aplecat judicios asupra fiecărui aspect esențial invocat de pârâți, analizând criticile deduse judecății prin raportare la situația de fapt expusă în cererea introductivă, probele administrate în cauză și normele de drept incidente în materie.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, constatând că decizia recurată a fost pronunțată cu respectarea prevederilor legale, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 din același cod, va respinge recursurile declarate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Direcția Organismul Intermediar Programul Operațional Capital Uman din cadrul Ministerului Educației Naționale, precum și recursul declarat de pârâtul Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea București Ilfov împotriva deciziei civile nr. 394A din 9 iunie 2020 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 februarie 2022.