Decizia nr. 2282/2022 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs împotriva sentinței nr. 3596/2020 a Judecătoriei Satu Mare

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu Mare la 16 martie 2020, sub dosar nr. x/2020, reclamanții Municipiul Satu Mare, prin Primar și Consiliul Local Satu Mare, în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor, S.C. A. S.A. prin B. și C., au solicitat să se constate că imobilele cărora în natură le corespund două blocuri de locuințe, A și B totalizând 86 de apartamente, situate în Satu Mare, sunt proprietatea privată a Statului Român; să se dispună radierea dreptului de folosință asupra terenului înscris în C.F. nr. x Satu Mare de sub nr. top. x de sub Cl, instituit în favoarea pârâtei S.C. A. S.A.; să se dispună de către O.C.P.I. Satu Mare înscrierea în evidențele de C.F. a dreptului de proprietate al Statului Român asupra imobilelor-blocuri și radierea dreptului de folosință instituit în favoarea pârâtei S.C. A. S.A., conform celor de mai sus. Prin sentința civilă nr. 3596 din 20 noiembrie 2020, pronunțată de Judecătoria Satu Mare, a fost admisă excepția neconpetenței materiale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Satu Mare.

Sentința Tribunalului Satu Mare, secția I civilă Prin sentința civilă nr. 111 din 14 mai 2021, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, secția I civilă a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților Municipiul Satu Mare, prin Primar și Consiliul Local Satu Mare, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor, și în consecință; a fost respinsă acțiunea civilă înaintată în dosar nr. unic x/2020 de către reclamanții Municipiul Satu Mare, prin Primar și Consiliul Local Satu Mare, împotriva pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor și S.C. A. S.A. prin B., în faliment, având ca obiect acțiune în constatare; au fost disjunse, în temeiul dispozițiilor art. 139 alin. (5) C. proc. civ., cauzele civile înregistrate sub dosar nr. unic x/2020 (având ca obiect acțiunea civilă înaintată de reclamanta C. împotriva pârâților Municipiul Satu Mare, Primarul municipiului Satu Mare și Consiliul Local Satu Mare) si respectiv nr. unic 3261/296/2020 (având ca obiect acțiunea civilă înaintată de reclamantul Municipiul Satu Mare prin Primar împotriva pârâtei C.), ambele conexate la dosar nr. x/2020, și, consecvent celor două raționamente judiciare expuse cu ocazia verificării din oficiu a competenței generale, materiale și teritoriale în primă instanță, în cuprinsul fiecăruia dintre cele două dosare astfel disjunse, s-a dispus restituirea acestora Judecătoriei Satu Mare spre competentă soluționare.

Decizia Curții de Apel Oradea, secția I civilă Prin decizia nr. 1355 din 8 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a fost admis apelul formulat de apelanții Municipiul Satu Mare, prin Primar și Consiliul Local Satu Mare, în contradictoriu cu intimații Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Primarul Municipiului Satu Mare, C. și S.C. A. S.A. prin B., împotriva sentinței civile nr. 111 din 14 mai 2021, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care a anulat-o, cauza fiind trimisă spre rejudecare instanței de fond care va ține seama de considerentele prezentei decizii.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 1355A din 8 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Satu Mare a formulat recurs. În cuprinsul memoriului de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., recurentul a arătat că susține excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor în reprezentarea Statului Român, motivat de inexistența oricărui raport juridic între A. S.A. și recurent, în legătură cu imobilele în litigiu, aspect ce rezultă din evidențele de publicitate imobiliară și în considerarea lucrului judecat dezlegat prin sentința civilă nr. 7376 din 31 octombrie 1997 a Judecătoriei Satu Mare, potrivit căreia dreptul de proprietate asupra celor două construcții în litigiu aparține, cu toate consecințele legale, pârâtei A. S.A. Satu Mare. Arată că terenul a intrat ope legis în proprietatea localității, conform art. 26 din Legea nr. 18/1991, iar din perspectiva opozabilității, hotărârea trebuie pronunțată în contradictoriu cu Municipiul Satu Mare, prin Primar. Susține că, pentru a stabili cine are calitate procesuală pasivă, este necesar a se stabili titularul dreptului ce face obiectul litigiului, iar voința reclamantului de a se judeca cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor nu este de natură să confere acestuia și legitimare procesuală pasivă în cauză. Invocă dispozițiile art. 36 alin. (1), art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 18/1991 și arată că terenurile situate în intravilanul localităților, care au aparținut cooperatorilor sau altor persoane care au decedat fără moștenitori, au trecut în proprietatea comunei, orașului și municipiului, după caz, și în administrarea primăriilor, iar această trecere este opozabilă erga omens și fără înscriere în cartea funciară.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinare, intimații Municipiul Satu Mare și Consiliul Local Satu Mare prin care au invocat excepția inadmisibilității recursului, față de soluțiile pe care le poate pronunța instanța supremă, în raport de solicitarea recurentului de admitere a recursului, casare a hotărârii și rejudecare a fondului, iar pe fondul recursului, au solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție Prin rezoluție a fost fixat termen de judecată la 17 noiembrie 2022, în ședință publică, pentru soluționarea recursului. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Analizând recursul în condițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit căruia în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte reține următoarele: Dispozițiile imperative înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. prevăd că cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor, iar dispozițiile art. 488 alin. (1), punctele 1-8 din același act normativ prevăd, limitativ, motivele pentru care se poate cere casarea unei hotărâri. Dat fiind că recursul este o cale extraordinară de atac ce nu are caracter devolutiv, verificarea legalității hotărârii atacate se face numai în raport de motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Conform prevederilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția motivelor de ordine publică ce pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, iar, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ. Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea motivelor de nelegalitate ale hotărârii pronunțate de instanța a cărei hotărâre se atacă și încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanța de recurs să poată exercita controlul de legalitate. În măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cuprinsul cererii de recurs nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate menționate în art. 488 C. proc. civ., recursul este lovit de nulitate. Înalta Curte reține că, deși se invocă dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., recursul nu conține critici care să poată fi subsumate textelor legale menționate și nu se raportează la considerentele hotărârii atacate. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de pct. 6 al art. 488 C. proc. civ., se reține că acesta a fost invocat formal întrucât în cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc critici referitoare la lipsa motivelor pe care se întemeiază hotărârea sau existența unor motive contradictorii ori străine de natura cauzei. Referitor la invocarea art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se constată că recurentul nu a adus critici punctuale deciziei atacate și nu a arătat în ce au constat greșelile de judecată săvârșite de instanța de apel, sub aspectul normelor legale interpretate ori aplicate greșit de către instanța de apel, ceea ce echivalează cu indicarea formală a acestor dispoziții. Astfel, prin decizia atacată, instanța de apel a expus raționamentul juridic ce reflectă soluția de admitere a apelului reclamanților, apreciind că, în raport de obiectul concret dedus judecății și scopul urmărit de reclamanți în promovarea cererii de chemare în judecată, respectiv recunoașterea dreptului de proprietate în favoarea pârâtului Statul Român, nu se poate reține că acest pârât nu ar avea calitate procesuală pasivă, aspectele privind existența ori inexistența dreptului dedus judecății fiind aspecte de fond care, în cauza pendinte, nu se confundă cu legitimarea procesuală pasivă. Prin cererea de recurs, pârâtul Statul Român a susținut nelegalitatea soluției privind calitatea sa procesuală pasivă, invocând aspecte ce țin de fondul cauzei, argumente cu privire la inexistența oricărui raport juridic între pârâta A. S.A. și recurent, în legătură cu imobilele în litigiu, precum și inexistența dreptului de proprietate în patrimoniul său, fără a formula critici concrete asupra raționamentului curții de apel care a determinat soluția de admitere a apelului promovat de reclamanți împotriva sentinței atacate și care să tindă a demonstra nelegalitatea judecății finalizate prin decizia recurată. În raport de scopul recursului, instituit de art. 483 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia în această etapă procesuală se realizează controlul judiciar de către instanța superioară celei care a pronunțat decizia în apel, instanță care nu rejudecă fondul pricinii, ci verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii recurate cu regulile de drept aplicabile, Înalta Curte constată că, fără să combată în vreun fel argumentele instanței de apel, astfel cum au fost menționate în decizia atacată, și fără a formula critici susceptibile ce cenzură în recurs, recurentul-pârât a nesocotit natura căii extraordinare de atac a recursului. Pentru aceste considerente, având în vedere că motivele invocate de recurentă nu se încadrează în niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. și nici nu se pot reține motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu, conform alin. (3) al art. 489 C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 489 alin. (2) din același act normativ, Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Satu Mare împotriva deciziei nr. 1355A din 8 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Oradea – secția I civilă.