Decizia nr. 557/2025 — ÎCCJ, Secția I civilă — Ordinea de soluționare a cererilor și excepțiilor în procesul civil

Obiectul cauzei Prin cerere de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu Mare, Secția civilă, la 10.05.2016, sub nr. x/296/2016, reclamantul Municipiul Satu Mare, în contradictoriu cu pârâții A., B., C. și D., a solicitat: să se dispună desființarea construcției – bloc de locuințe compus din 15 apartamente –, situate în Satu Mare, edificate pe terenul înscris în CF x sub nr. top x/1 și x/2 – ca urmare a constatării nulității absolute a autorizației de construire nr. 856/2007; să se stabilească termenul limită de executare a măsurii de la pct. 1. Reclamantul a menționat că acțiunea a fost formulată pentru punerea în executare a sentinței civile nr. 1955/2015 și este întemeiată pe dispozițiile art. 32 din Legea nr. 50/1991, republicată. La data de 3.06.2016, numiții E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P. și Q. au formulat cerere de intervenție accesorie în interesul reclamantului prin care, în contradictoriu cu pârâții A., B., C. și D., au solicitat admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată și, pe cale de consecință, obligarea pârâților la desființarea blocului de locuințe P+3E, compus din 15 apartamente, situat în municipiul Satu Mare, edificat pe terenurile identificate cu nr. top. x/1 și x/2 din C.F. x Satu Mare, ca urmare a constatării nulității absolute a autorizației de construire nr. 856 din data de 6.12.2007, în baza căreia acesta a fost edificat, cu stabilirea unui termen limită pentru executarea măsurii dispuse. I.

Hotărârile pronunțate de Judecătoria Satu Mare, Secția civilă Prin sentința civilă cu nr. 2463 din data de 1.07.2019, Judecătoria Satu Mare a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul Municipiul Satu Mare, în contradictoriu cu pârâții A., B., C. și D.; a admis cererea de intervenție accesorie în interesul reclamantului, formulată de intervenienți, și, în consecință, a dispus demolarea construcției – bloc de locuințe P+3E compus din 15 apartamente –, situate în Satu Mare, edificate pe terenul înscris în CF x Satu Mare top x/1 și x/2; a fost stabilit termen pentru executarea lucrărilor de demolare până la data de 25.11.2019. Prin încheierea de ședință din data de 23.07.2020 pronunțată de Judecătoria Satu Mare a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de lămurire a înțelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului sentinței civile nr. 2463/2019 pronunțate de Judecătoria Satu Mare la data de 1.07.2019, formulată în cauză de intervenienți. I.

Decizia pronunțată de Tribunalul Satu Mare, Secția I civilă Prin decizia civilă nr. 390/Ap din data de 14.07.2022, Tribunalul Satu Mare, Secția I civilă a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Municipiul Satu Mare, prin Primar, invocată de apelanții-pârâți A., B., C. și D. A admis apelurile formulate de către pârâții A., B., C. și D., precum și apelurile formulate de reclamantul Municipiul Satu Mare, prin Primar, și de către intervenienții E. (decedat, prin moștenitori R. și S.), G., H., I., J., K., L., M., N., O, I., P. și Q. împotriva sentinței civile nr. 2463/2019 pronunțate de Judecătoria Satu Mare și, în consecință: a schimbat, în parte, sentința atacată în sensul că a stabilit pentru executarea lucrărilor de demolare un termen de 6 luni de zile de la data rămânerii definitive a sentinței; a menținut în rest dispozițiile sentinței atacate. A respins apelurile formulate împotriva încheierii de lămurire a înțelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului sentinței civile nr. 2463/2019 pronunțate de Judecătoria Satu Mare. A respins cererea apelanților-intervenienți de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată. I.

Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Oradea, Secția I civilă Prin încheierea din data de 26.09.2023, Curtea de Apel Oradea, Secția I civilă, în temeiul art. 413 alin. (l) pct. 1 C.proc.civ., a dispus suspendarea judecării cauzei, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/83/2023, aflat pe rolul Tribunalului Satu Mare. Calea de atac exercitată în cauză II.1. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția I civilă Împotriva încheierii de ședință din 26.09.2023, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, Secția I civilă au declarat recurs reclamantul Municipiul Satu Mare, prin Primar, și intervenienții. II.2. Motivele de recurs II.2.1. Motivele de recurs formulate de recurentul-reclamant Municipiul Satu Mare, prin Primar Recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii civile din data de 26.09.2023 pronunțate de Curtea de Apel Oradea și, pe cale de consecință, respingerea cererii de suspendare formulate de către A., B., C. și D., ca neîntemeiate. Susținând incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ., recurentul-reclamant, în esență, a apreciat că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de prevederile art. 413 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ., întrucât soluționarea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 390/2022, nu depinde de soluționarea cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/83/2023, aflată pe rolul Tribunalului Satu Mare, pricină care are ca obiect anularea unui act administrativ. A arătat că recursul suspendat prin încheierea recurată a fost declarat împotriva deciziei civile nr. 390/2022, decizie pronunțată de o instanță de apel și care nu mai putea face obiectul căii de atac a recursului, în raport cu dispozițiile art. 457 alin. (1), art. 483 alin. (2) și art. 94 pct. 1 lit. h) C.proc.civ. Recurentul-reclamant a precizat că prezentul dosar are ca obiect o obligație de a face (demolare construcție), iar caracterul acesteia este unul neevaluabil în bani, așa cum a stabilit Tribunalul Satu Mare, în soluționarea cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru în dosarul nr. x/296/2016/al. Ca atare, în opinia recurentului-reclamant, stabilindu-se cu putere de lucru judecat că prezenta cauză are ca obiect o obligație de a face neevaluabilă în bani, având în vedere prevederile art. 94 pct. 1 lit. h) și art. 483 alin. (2) C.proc.civ., rezultă că decizia civilă nr. 390/Ap/2022 pronunțată de Tribunalul Satu Mare a rămas definitivă la 14.07.2022 (data pronunțării ei), nefiind admisibilă calea extraordinară de atac a recursului. Așadar, recurentul-reclamant a susținut că, în speță, Curtea de Apel Oradea trebuia să se pronunțe cu prioritate asupra excepției inadmisibilității căii de atac, conform art. 248 C.proc.civ., iar, prin trecerea peste soluționarea acestei excepții, instanța de recurs s-a antepronunțat asupra admisibilității căii de atac exercitate împotriva unei hotărâri definitive. Totodată, a arătat că, prin încheierea recurată, instanța a reținut că soluția privind demolarea construcției depinde de soluția din dosarul nr. x/83/2023, care are ca obiect anularea unei hotărâri de Consiliul Local prin care s-a respins documentația de urbanism P.U.D., reținând că imobilul-construcție ar putea fi „salvat” deoarece, anterior anulării autorizației de construire, a fost emis certificatul de urbanism nr. 908/2008 în scopul intrării în legalitate. Recurentul-reclamant a afirmat că instanța, prin încheierea recurată, a omis să rețină faptul că tot aceeași instanță de judecată (care a pronunțat sentința civilă nr. 830/2022) a obligat autoritatea locală să răspundă cererii reclamanților prin care aceștia au solicitat aprobarea Planului Urbanistic de Detaliu pentru „Clădire de locuit P+3E cu 10 apartamente, Amplasament: Satu Mare”, instanța reținând, prin încheierea pronunțată în cererea de lămurire a hotărârii judecătorești, că nu a predeterminat maniera de soluționare a cererii concrete formulate de către recurenți cu privire la P.U.D. A menționat că, la momentul emiterii certificatului de urbanism nr. 908/2008, cauza privind anularea autorizației de construire nu era soluționată (autorizația de construire nu era anulată), iar intrarea în legalitate ar fi fost posibilă prin inițierea unei documentații de urbanism doar până în 2011, întrucât după acest termen, prin O.U.G. nr. 7/2011, s-a modificat Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului, prin introducerea art. 561 care prevedea că: „Nu pot fi inițiate și aprobate documentații de urbanism care au ca scop intrarea în legalitate a unor construcții edificate fără autorizație de construire sau care nu respectă prevederile autorizației de construire.” II.2.1. Motivele de recurs formulate de recurenții-intervenienți. Recurenții-intervenienți au solicitat admiterea recursului, casarea încheierii civile din data de 26.09.2023, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, Secția I civilă și, pe cale de consecință, respingerea cererii de suspendare, formulate de către pârâți, ca neîntemeiate. Invocând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ., recurenții-intervenienți au susținut că, la pronunțarea încheierii atacate, curtea de apel nu a avut în vedere succesiunea în timp a evenimentelor și respectiv a soluțiilor litigiilor purtate între părți, iar, prin măsura suspendării judecării recursului declarat, instanța de recurs a refuzat practic să judece cauza, chestiune ce poate fi interpretată ca o denegare de dreptate, iar aplicarea prevederilor art. 413 alin. (1) C.proc.civ. reprezintă, în cazul de față, un abuz de drept. Au arătat că, pentru a pronunța încheierea recurată, Curtea de Apel Oradea, Secția I civilă a valorificat considerentele deciziei civile nr. 830/CA/2022-R, prin care s-a reținut că blocul de locuit cu 15 apartamente, a cărui autorizație de construire a fost anulată definitiv de instanțele de judecată, ar putea fi „autorizabil” deoarece, anterior anulării definitive a autorizației de construire, a fost emis certificatul de urbanism nr. 908 din data de 11.07.2008, care stabilea, în urmă cu 12 ani, în sarcina beneficiarilor actului administrativ anulat, posibilitatea intrării în legalitate cu condiția elaborării unui P.U.D. (plan urbanistic de detaliu). În opinia recurenților-intervenienți, Curtea de Apel Oradea, Secția I civilă a nesocotit inclusiv hotărârea judecătorească de anulare definitivă a autorizației de construire, fără să rețină că certificatul de urbanism a fost emis cu mult timp anterior anulării autorizației de construire, precum și anterior pronunțării hotărârii judecătorești de demolare a construcției (ca atare, acesta nu mai poate produce niciun efect juridic). Totodată, au menționat că inițiatorii cererii de suspendare au mai formulat anterior, atât înaintea Judecătoriei Satu Mare, cât și înaintea Tribunalului Satu Mare, cereri de suspendare, susținând, în mod greșit, că soarta litigiului pendinte depinde de un alt demers judiciar. Au apreciat recurenții-intervenienți că scopul cererii de suspendare a judecării cauzei formulate este tergiversarea procesului, iar, în subsidiar, lipsirea totală de efecte a unor hotărâri judecătorești, definitive și irevocabile care, pe de o parte, au constatat nulitatea absolută a autorizației de construire în temeiul căreia a fost edificat blocul în discuție și, pe de altă parte, l-au obligat pe Primarul Municipiului Satu Mare să sesizeze instanțele judecătorești cu o acțiune civilă în demolarea imobilului construit nelegal. Au afirmat recurenții-intervenienți că intenția vădită a părților adverse de tergiversare a soluționării cauzei reiese inclusiv din faptul că, deși răspunsul la plângerea prealabilă împotriva H.C.L. nr. 146 din data de 27.04.2023 a fost comunicat încă din iunie 2023, acțiunea împotriva acestei hotărâri de consiliu local a fost formulată abia la 18.09.2023. Recurenții-intervenienți au arătat și că motivarea cererii de suspendare formulate constituie, în fapt, o reiterare a întregii stări de fapt, prezentate, deseori, în mod distorsionat, în contextul în care se face trimitere la inițierea unui nou demers judiciar, înregistrat sub nr. x/83/2023 al Tribunalului Satu Mare, care are ca obiect o acțiune în anularea H.C.L. a Municipiului Satu Mare nr. 146/2023 privind documentația P.U.D. „Clădire de locuit P+3 cu 10 apartamente: Satu Mare”. Față de cele statuate prin decizia civilă nr. 830 din data de 12 12.2022 și prin încheierea din data de 13.03.2023, pronunțate în dosarul cu nr. x/83/2021 de Curtea de Apel Oradea, precum și în raport cu faptul că, prin H.C.L. nr. 146/2023, s-a dispus admiterea propunerii Consiliului Local al Municipiului Satu Mare de respingere a documentației P.U.D. mai sus indicate, iar acest act administrativ a fost supus controlului judiciar în cauza care face obiectul dosarului nr. x/83/2023 al Tribunalului Satu Mare, au apreciat că, în speță, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ., în sensul că dezlegarea recursului declarat în dosarul nr. x/296/2016 nu depinde, nici în tot și nici în parte, de existența unui drept care face obiectul altei judecăți. Au subliniat recurenții-intervenienți că pricina care face obiectul dosarului nr. x/83/2023 vizează anularea unei hotărâri de Consiliul Local prin care s-a dispus aprobarea respingerii unei documentații de urbanism de elaborare a unei documentații urbanistice P.U.D., iar cauza pendinte vizează exercitarea unei căi de atac extraordinare împotriva unei hotărâri judecătorești de demolare a blocului de locuințe edificat în mod nelegal, nelegalitate stabilită prin hotărâri judecătorești definitive pronunțate în urmă cu mai mult de 12 ani. Astfel, au susținut că dreptul de a ataca hotărârea Consiliului Local, anterior menționată, respectiv existența acestuia nu depinde de soluția pe care instanța de recurs o va pronunța în cauza pendinte, deoarece, acel proces, aparte de soluția care se va pronunța, va putea să-și urmeze cursul. De asemenea, au arătat că intimații-pârâți încearcă să determine, prin argumente artificiale, obligarea instanței de judecată să uzeze de posibilitatea suspendării facultative a cauzei pendinte, în mod nefondat, raportat la prevederile legale, acest caz de suspendare vizând o chestiune prejudicială de a cărei rezolvare depinde soluția care urmează a se pronunța în cauza susceptibilă de aplicarea art. 413 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ. În plus, reiterând susținerea potrivit căreia este vădită intenția de tergiversare a judecării pricinii, recurenții-intervenienți au afirmat și că, raportat la durata nepermis de îndelungată a acesteia, de peste 7 ani, măsura solicitată nu este oportună. Totodată, au învederat și că autorizația de construire nr. 856 din data de 6.12.2007, emisă în favoarea intimaților-pârâți a fost anulată definitiv în urma litigiilor judecate (susțin că sentința civilă nr. 1869/CA/2010, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/83/2008 are putere de lucru judecat), iar Primarul Municipiului Satu Mare a fost obligat, prin sentința civilă nr. 1955 pronunțată la 27.05.2015 de către Judecătoria Satu Mare în dosarul nr. x/296/2014, rămasă definitivă prin respingerea apelurilor declarate împotriva acesteia, să sesizeze instanțele judecătorești cu o acțiune în demolarea blocului de locuințe. Printr-o altă critică, recurenții-intervenienți au invocat că, în speță, nu sunt incidente cele statuate prin decizia nr. 10/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a reținut caracterul de recomandare al termenului stabilit în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției. Astfel, au arătat că efectele acestei decizii nu se aplică speței deduse judecății întrucât, din considerentele deciziei analizate, rezultă că elementele avute în vedere nu coincid cu specificul cauzei deduse judecăți. În acest sens, au menționat că, la interpretarea ca fiind un termen de recomandare a termenului prevăzut de art. 28 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 50/1991, s-a avut în vedere posibilitatea că, din motive neimputabile constructorului, acesta să nu fi putut obține intrarea în legalitate, însă, în cazul de față, nu poate fi vorba despre o culpă a autorităților administrative. În opinia recurenților-intervenienți, inclusiv din perspectiva dreptului comun în materia nulităților absolute, efectul autorizației de construire anulate, nu poate fi acceptat în modalitatea în care se procedează în cauza pendinte, iar o opinie contrară este de natură a îngrădi accesul liber la justiție, precum și dreptul de a cere obligarea recurentului-reclamant la sesizarea instanței de judecată în vederea desființării construcției edificate în condiții de nelegalitate, constatate prin hotărâri judecătorești, definitive și irevocabile. De asemenea, au arătat că, prin sentința civilă nr. 1869/CA/2010, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/83/2008, a fost admisă acțiunea pe care au formulat-o, având ca obiect anularea autorizației de construire nr. 856 din data de 6.12.2007, emisă în favoarea intimaților-pârâți C., D., A. și B., pentru construirea unei „case de locuit” P+ 3E cu 15 apartamente, situate în municipiul Satu Mare, (...), pe terenurile identificate cu nr. top. x/1 și x/2 din C.F. x Satu Mare, constatarea nelegalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii autorizației de construire atacate, precum și restabilirea situației anterioare emiterii actului administrativ atacat, prin demolarea blocului de locuințe edificat în baza autorizației de construire nelegale. Au precizat că, ulterior, prin soluționarea recursului declarat de către intimații-pârâți, a fost modificată sentința civilă doar în ceea ce privește restabilirea situației anterioare, prin demolarea blocului de locuințe, cerere care a fost respinsă în urma admiterii recursului. Recurenții-intervenienți au subliniat că acele considerente, avute în vedere de către Curtea de Apel Oradea la respingerea capătului de cerere care viza restabilirea situației anterioare emiterii autorizației de construire lovite de nulitate absolută, s-au referit la o presupusă lipsă a legitimării active în formularea unei astfel de cereri, din prisma prevederilor art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea și executarea lucrărilor de construcții, reținând instanța de recurs împrejurarea că, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 17 din data de 20.05.2008, s-a constatat nerespectarea prevederilor autorizației de construire nr. 856 din data de 6.12.2007, s-a dispus aplicarea unei amenzi contravenționale în cuantum de 3.000 lei beneficiarilor și oprirea lucrărilor, apreciind că legitimare procesuală activă în formularea cererii de demolare a blocului de locuințe o are pârâtul Primarul Municipiului Satu Mare. Au menționat că, având în vedere această stare de fapt, a fost formulată o acțiune în vederea obligării Primarului Municipiului Satu Mare la sesizarea instanței de judecată cu acțiunea în demolarea imobilului edificat nelegal, soluționată prin sentința civilă nr. 1955 din data de 27.05.2015, pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosarul nr. x/296/2014, rămasă definitivă prin respingerea apelurilor declarate împotriva acesteia. Recurenții-intervenienți au apreciat că, de vreme ce autorizația de construire nr. 856 din data 6.12.2007, în temeiul căreia a fost edificat blocul, a fost anulată pentru că, pe de o parte, nu s-au respectat regulile urbanistice în vigoare la momentul emiterii acesteia și, pe de altă parte, pentru că au fost încălcate limitele acesteia, nu mai poate fi aprobat un Plan Urbanistic Zonal sau de Detaliu, astfel cum se pretinde, fiind nefondată susținerea conform căreia autorizația de construire a fost valabilă, atât timp cât aceasta a fost anulată pentru motive anterioare și concomitente emiterii acesteia. De asemenea, au susținut că dreptul intimaților-pârâți la un „remediu efectiv” nu a fost suprimat, ci, dimpotrivă, a fost analizat de instanțele judecătorești, iar aceștia, în mod deliberat, au ascuns instanței de apel existența litigiilor anterioare, în care au solicitat obligarea municipalității și a Consiliului Local al municipiului Satu Mare la elaborarea unui P.U.D. Au precizat că în dosarul nr. x/83/2008 al Tribunalului Satu Mare părțile adverse, în calitate de reclamanți, au solicitat emiterea unui Plan Urbanistic de Detaliu, cererea acestora fiind, în mod firesc respinsă, printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, iar în dosarul nr. x/83/2010 al Tribunalului Satu Mare s-a cerut, din nou, elaborarea unui P.U.D. pentru același imobil, cerere, de asemenea, respinsă în mod definitiv și irevocabil. Prin urmare, au subliniat că autorizația de construire a fost eliberată în condiții nelegale, lucrările de construcție au fost efectuate cu nerespectarea autorizației de construire, Inspectoratul de Stat în Construcții a dispus sistarea lucrărilor, iar instanțele judecătorești au dispus anularea autorizației de construire, toate demersurile de intrare în legalitate fiind respinse, în mod corect. În opinia recurenților-intervenienți, în cauză, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ., având în vedere că dezlegarea pricinii nu depinde, nici în tot și nici în parte, de existența judecății care face obiectul dosarului nr. x/83/2023 al Tribunalului Satu Mare, iar motivarea cererii de suspendare este identică cu cea care a fost formulată în etapa apelului, încheierea prin care aceasta a fost soluționată nefiind atacată. În plus, au apreciat că hotărârea recurată este lacunar motivată, instanța limitându-se la a susține că sunt întrunite condițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ., ceea ce echivalează cu o nemotivare a acesteia, încheierea fiind dată cu aplicarea și interpretarea greșită a prevederilor legale incidente cauzei deduse judecății. II.3. Apărările formulate în cauză II.3.1. Întâmpinarea formulată de recurenții-intervenienți cu privire la recursul declarat de reclamantul Municipiul Satu Mare, prin Primar Prin întâmpinarea formulată, recurenții-intervenienți au solicitat admiterea recursului declarat de reclamant, casarea încheierii recurate, cu consecința respingerii cererii de suspendare formulate de intimații-pârâți ca fiind neîntemeiate. În esență, au arătat că înțeleg să susțină recursul declarat de reclamant, având în vedere că prin acesta s-a susținut în mod corect faptul că recursul care a cărui judecată a fost suspendată de Curtea de Apel Oradea este inadmisibil, întrucât decizia civilă nr. 390 din data de 14.07.2022 a Tribunalului Satu Mare este definitivă, în mod eronat, fiind menționat în cuprinsul ei că este atacabilă cu recurs. Totodată, au afirmat că o cale de atac inadmisibilă nu putea fi suspendată, iar prin această măsură dispusă de către curtea de apel au fost prejudiciați, deoarece, se temporizează soluționarea unei cauze care se află pe rolul instanțelor de judecată de 8 ani. Recurenții-intervenienți au reluat și susținerile din propriul recurs prin care au învederat că, pentru a pronunța încheierea atacată, Curtea de Apel Oradea a valorificat decizia nr. 830/CA/2022-R într-o manieră generică și discutabilă, acreditând ideea că blocul ar putea fi autorizabil deoarece, anterior anulării definitive a autorizației de construire, a fost emis un certificat de urbanism care stabilea, în urmă cu 12 ani de zile, în sarcina beneficiarilor actului administrativ anulat, posibilitatea intrării în legalitate cu condiția elaborării unui P.U.D. De asemenea, au reiterat critica prin care au afirmat că instanța nu a avut în vedere succesiunea în timp a evenimentelor și respectiv a rezultatelor litigiilor purtate între părți, nesocotind inclusiv hotărârea judecătorească de anulare definitivă a autorizației de construire a blocului și nu a luat în considerare faptul că respectivul certificat de urbanism a fost emis cu mult timp înainte de anularea autorizației de construire, precum și anterior pronunțării hotărârii judecătorești de demolare a construcției, astfel că el nu mai poate produce niciun efect. Au subliniat recurenții-intervenienți că, prin măsura suspendării, curtea de apel a refuzat practic să judece cauza. II.3.2. Întâmpinarea formulată de intimații-pârâți cu privire la recursurile declarate în cauză Prin întâmpinarea formulată, intimații-pârâți au solicitat respingerea ambelor recursuri și menținerea măsurii suspendării dispuse de către curtea de apel, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/83/2023 aflat pe rolul Tribunalului Satu Mare. În esență, au apreciat că nu este incident motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ., întrucât în mod just Curtea de Apel Oradea a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ. Astfel, au arătat că în mod corect instanța a reținut că dezlegarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/299/2016 al Curți de Apel Oradea depinde de soluționarea dosarului nr. x/83/2023 al Tribunalului Satu Mare, raportat la cele evidențiate prin decizia nr. 830 din data de 12.12.2022-R a Curții de Apel Oradea și la faptul că, în prezentul litigiu, instanța de apel, la pronunțarea soluției, a avut în vedere și aspectul că intrarea în legalitate nu mai este posibilă, iar, pe altă parte, printr-o hotărâre definitivă, s-a reținut că respectiva construcție este autorizabilă, oferindu-se posibilitatea intimaților-pârâți să continue demersurile anterior începute, fiind obligat organul administrativ să se pronunțe asupra Planului urbanistic de detaliu, de care este legată și intrarea în legalitate. De altfel, în opinia intimaților-pârâți, sunt corecte toate aspecte reținute de către curtea de apel ca rezultând din decizia nr. 830/CA/2022-R a Curții de Apel Oradea. II.3.3. Răspunsul intimaților-pârâți la întâmpinarea depusă de recurenții-intervenienți cu privire la recursul declarat de reclamant Intimații-pârâți A. și B. au reluat aspectele susținute prin întâmpinarea formulată cu privire la recursurile declarate în cauză și, în plus, au susținut că asupra admisibilității sau nu a căii de atac a recursului împotriva deciziei civile nr. 390 din data de 14.07.2022, pronunțate de Tribunalul Satu Mare se va pronunța Curtea de Apel Oradea la momentul la care această excepție va fi dezbătută contradictoriu de către părți. Totodată, au apreciat că recursul a cărui judecată a fost suspendată este admisibil, având în vedere că dispozițiile art. 484 C.proc.civ. instituie excepția prin care hotărârile pronunțate în cauzele privind desființarea construcțiilor (inclusiv cele pronunțate asupra cererilor ce au ca temei art. 32 din Legea nr. 50/1991) sunt supuse recursului. În susținerea acestei opinii, intimații-pârâți au invocat și decizia nr. 17/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, arătând că prin aceasta s-a stabilită că: „În cazul în care acțiunea având ca obiect desființarea unei construcții, realizate fără autorizație, întemeiată pe art. 32 din Legea nr. 50/1991, a fost soluționată ca o acțiune civilă, competența materială procesuală de soluționare a recursului declarat împotriva deciziei pronunțate în apel de tribunal revine secției corespunzătoare a curții de apel.” În plus, au arătat că împrejurarea că, prin încheierea de ședință din data de 7.04.2021, instanța a admis cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru și a considerat că suntem în prezența unei cereri neevaluabile în bani nu exclude admisibilitatea căii de atac a recursului. Au subliniat că, în ceea ce privește acțiunea de executare a unei obligații de a face, de demolare, opinia Institutului Național al Magistraturii este în sensul că aceasta reprezintă o cerere evaluabilă în bani, supusă taxei judiciare de timbru prevăzute la art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, iar, pentru situația cererilor formulate de organul care a aplicat sancțiunea contravențională, întemeiate pe dispozițiile art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991, taxa judiciară de timbru se stabilește în conformitate cu dispozițiile art. 27 din O.U.G. nr. 80/2013. Ca atare, a afirmat că ne aflăm în situația de excepția prin care, deși, potrivit normelor generale, o acțiune este patrimonială, evaluabilă în bani, potrivit, însă, regulilor speciale cuprinse în O.U.G. nr. 80/2013, ea este supusă unei taxe judiciare de timbru fixe, fără a se avea în vedere caracterul evaluabil al acesteia. De asemenea, a menționat că stabilirea taxei de timbru de 20 lei, reținută la întâlnirea Consiliului Superior al Magistraturii cu președinții secțiilor civile ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și ale curților de apel, pentru o acțiune întemeiată pe art. 32 din Legea nr. 50/1991, este o excepție și s-a făcut în considerarea temeiului legal al acțiunii – art. 32 din Legea nr. 50/1991 –, deci doar pentru acțiuni introduse de o autoritate publică. II.3.4. Notele scrise depuse de intimații-pârâți A. și B. La data de 14 februarie 2025, intimații-pârâți au depus notele scrise, prin care au reluat susținerile formulate prin actele procedurale depuse anterior la dosar. II.3.

Notele scrise depuse de recurenții-intervenienți Prin notele scrise, înregistrate la data de 3 martie 2025, recurenții-intervenienți au solicitat admiterea recursului pe care l-au declarat, cu obligarea intimaților-pârâți la plata cheltuielilor de judecată, reiterând cele arătate prin motivele de recurs și prin întâmpinarea formulate în cauză. II.4. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția I civilă Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, în raport cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține următoarele: Prioritar, deși atât recurentul-reclamant, cât și recurenții-intervenienți au invocat incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ., cum criticile acestora vizează greșita aplicare a unor norme de procedură, Înalta Curte constată că analiza deciziei recurate se impune a fi făcută în raport cu ipoteza reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 5 C.proc.civ., respectiv aceea în care, casarea unei hotărâri poate fi cerută dacă prin aceasta instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Totodată, în contextul în care, în cuprinsul recursului recurentului-reclamant critica principală este cea prin care acesta susține că instanța trebuia să se pronunțe cu prioritate asupra excepției inadmisibilității recursului și, doar, în măsura în care ar fi trecut peste aceasta, putea analiza incidența art. 413 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ., iar recurenții-intervenienți au pretins că măsura suspendării nu era oportună, Înalta Curte va analiza aceste două critici împreună, dat fiind legătura dintre ele și contextul în care a fost dispusă măsura suspendării de către curtea de apel. Astfel, Înalta Curte reține că, în fața curții de apel, prin întâmpinarea depusă cu privire la recursul declarat de intimații-pârâți împotriva deciziei civile nr. 390/Ap din data de 14.07.2022, pronunțate de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. x/296/2016, recurentul-reclamant Municipiul Satu Mare, prin Primar a invocat excepția inadmisibilității recursului, în raport cu prevederile art. 457 alin. (1) C.proc.civ. coroborate cu cele ale art. 483 alin. (2) și ale art. 94 pct. 1 lit. h) din același act normativ, susținând că, în cauză, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că suntem în prezența unei acțiuni ce are ca obiect o obligație de a face neevaluabilă în bani. Totodată, a invocat și excepția nulității recursului, în raport cu prevederile art. 489 alin. (2) C.proc.civ., apreciind că susținerile părților adverse nu pot fi încadrate în motivele de casare reglementate de lege. Aceeași excepție, a inadmisibilității recursului, a fost invocată și prin întâmpinarea depusă de recurenții-intervenienți, care au susținut că decizia civilă nr. 390/Ap din data de 14.07.2022 a Tribunalului Satu Mare este definitivă potrivit legii și, inclusiv, în raport cu puterea de lucru judecat a deciziei civile definitive nr. 1047 pronunțate la data de 22.12.2022 în dosarul nr. x/296/2017. Recurenții-intervenienți au invocat și nulitatea recursului declarat de pârâți, susținând că prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C.proc.civ. au fost formal indicate, deoarece, în realitate, criticile aduse decizie tribunalului vizează starea de fapt, precum și interpretarea probelor administrate, neconstituind veritabile critici de nelegalitate. Față de excepțiile invocate prin întâmpinările depuse în cauză, intimații-pârâți au formulat apărări, prin răspunsul la întâmpinare, solicitând respingerea acestora și admiterea căii de atac pe care au formulat-o. La termenul de judecată din data de 13.06.2023, potrivit mențiunilor din cuprinsul încheierii de la acea dată, intimata-pârâtă B. a solicitat suspendarea judecării cauzei, arătând că la data de 10.06.2023, a fost formulată o plângere prealabilă către Consiliul Local al Municipiului Satu Mare, prin care a cerut, alături de ceilalți intimați-pârâți, anularea în tot a H.C.L. nr. 146/2023, privind documentația P.U.D. Totodată, prin aceeași încheiere, s-a reținut că instanța a considerat necesar a fi pusă în discuția părților excepția de inadmisibilitate a prezentei căi de atac și, având în vedere că dosarul cauzei se afla la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea cererii de revizuire înregistrate sub nr. x/1/2022, a dispus amânarea judecării cauzei și a fixat termen de judecată la data de 26.09.2024, în vederea atașării dosarului. Ulterior, la data de 20.09.2024, a fost înregistrată cererea formulată de intimații-pârâți, prin care aceștia au solicitat suspendarea judecării cauzei până la soluționarea dosarului nr. x/83/2023 al Tribunalului Satu Mare, având ca obiect cererea de anulare a hotărârii Consiliului Local al Municipiului Satu Mare nr. 146 din data de 27.04.2023 privind documentația P.U.D. cu privire la imobilul în litigiu, apreciind că sunt incidente dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ., întrucât dezlegarea cauzei depinde de soluția ce urmează a fi dată în dosarul menționat. La termenul de judecată din data de 26.09.2023, Curtea de Apel Oradea, Secția I civilă a pus în discuția părților cererea de suspendare a judecării cauzei formulată de intimații-pârâți și, prin încheierea de ședință de la acea dată, a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/83/2023 al Tribunalului Satu Mare, apreciind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ. Potrivit art. 248 alin. (1) și (2) C.proc.civ.: „(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc.” Regula generală este că excepțiile se soluționează anterior judecării fondului cauzei pentru a se împiedica tergiversarea judecării acesteia, deoarece există posibilitatea ca hotărârea să poată fi pronunțată în temeiul unei excepții, fapt care face inutilă cercetarea fondului. Cu alte cuvinte, excepțiile se vor soluționa premergător efectuării celorlalte acte ale judecății, în măsura în care, ca efect al admiterii lor, judecata încetează în stadiul în care aceasta se află. Mai mult, excepția, prin neregularitățile pe care le aduce în discuție și a căror soluționare o impune, are uneori rolul de a simplifica cercetarea judecătorească sau de a ajuta la o bună administrare a justiției. Din punct de vedere procedural, o interpretare și o aplicare corecte privind art. 248 C.proc.civ., presupune ca instanța să califice corect excepțiile invocate și să stabilească ordinea de soluționare a acestora, atunci când ele sunt invocate simultan. În speță, Curtea de Apel Oradea, Secția I civilă a fost învestită simultan cu excepțiile inadmisibilității și nulității recursului și, totodată, ulterior, cu o cerere de suspendare a judecării cauzei. Or, stabilirea ordinii de soluționare a aspectelor cu care a fost sesizată instanța trebuie să se realizeze utilizând criteriul efectelor pe care acestea le produc, fiind posibilă ca admiterea uneia dintre excepții să lipsească de utilitate pronunțarea asupra tuturor celorlalte chestiuni. Inadmisibilitatea reprezintă o modalitate de respingere a unei cereri adresate instanței, ca urmare a invocării unei excepții referitoare la neîndeplinirea condițiilor de exercitare a unui drept procesual. Astfel, inadmisibilitatea căii de atac este acea sancțiune procedurală care împiedică soluționarea pe fond a criticilor deduse judecății instanței de control judiciar, având ca efect neprimirea acestora și rămânerea lor neanalizate, în contextul respingerii, ca inadmisibil, a demersului judiciar. Art. 129 din Constituție prevede că mijloacele procedurale de atac al hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii, astfel încât o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât a celor expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac nu pot exista în afara legii. Cum prin excepția inadmisibilității recursului, se susține încălcarea unor norme de ordine publică, aceasta este o excepție absolută, ce vizează chiar inexistența căii de atac, astfel că o eventuală admitere a ei ar avea ca efect încetarea procesului, prin pronunțarea unei soluții de respingere, ca inadmisibilă, a căii de atac, ceea ce face de prisos o analiză a excepției nulității recursului, ce vizează modul (condițiile procedurale) în care trebuie să se exercite calea de atac, și, cu atât mai mult, a unei cereri de suspendare a judecării cauzei, care, în caz de admitere, nu ar avea alt efect decât cel de temporizare a judecății, de amânare a dezbaterii recursului. Prin urmare, Înalta Curte constată caracterul fondat al recursului declarat de reclamant, în contextul în care, pronunțându-se asupra cererii de suspendare a judecății formulate de intimații-pârâți, anterior soluționării excepțiilor invocate prin întâmpinările depuse în cauză, dintre care excepția inadmisibilității se impunea a fi analizată cu prioritate, curtea de apel a nesocotit prevederile imperative ale art. 248 C.proc.civ.. Pentru aceleași motive este fondată și critica recurenților-intervenienți privitoare la oportunitatea măsurii suspendării, în condițiile în care, respectarea prevederilor art. 248 C.proc.civ. impunea curții de apel să analizeze prioritar excepțiile invocate, excepții a căror eventuală admitere ar fi înlăturat analiza cererii de suspendare a judecării cauzei, în raport cu efectele pe care o atare soluție le-ar fi produs asupra procesului. De altfel, în situația în care, după încetarea suspendării, s-ar admite una dintre excepțiile invocate, cu consecința respingerii, ca inadmisibil, a recursului sau a constatării nulității acestuia, măsura dispusă prin încheierea recurată este lipsită de finalitate, întrucât, cauza fiind soluționată în temeiul unei excepții care nu vizează fondul pricinii, dezlegarea dată în dosarul în considerarea căruia s-a dispus suspendarea nu ar mai putea avea nicio influență în prezentul litigiu. Ca atare, având în vedere toate cele anterior reținute, constatând nelegalitatea încheierii recurate în raport cu motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C.proc.civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 coroborat cu art. 497 C.proc.civ., a admis recursurile, a casat încheierea atacată și a trimis cauza la Curtea de Apel Oradea, Secția I civilă, pentru continuarea judecății cu respectarea prevederilor art. 248 alin. (1) și (2) C.proc.civ., împrejurare față de care nu s-a mai impus analiza celorlalte chestiuni invocate în cauză.