Decizia nr. 2235/2022 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva deciziei nr. 374 a Tribunalului Bihor

Hotărârea supusă revizuirii Prin decizia civilă nr. 374 A din 17 iunie 2020 a Tribunalului Bihor, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă contestația la titlu introdusă de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimatul B., împotriva deciziei civile nr. 1120A din 29 noiembrie 2018 dată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2018.

Cererea de revizuire Împotriva acestei hotărâri, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenta A. a formulat cerere de revizuire, susținând că este potrivnică față de încheierea civilă nr. 41 C. civ. din 13 august 2019 a Tribunalului Bihor, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Decizia pronunțată de instanța de revizuire Prin decizia civilă nr. 919A din 15 septembrie 2021, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă a respins cererea de revizuire.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Revizuenta A. a atacat pe calea recursului decizia pronunțată în revizuire, invocând în susținerea motivelor incidența cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1,4,5,6,7 și 8 C. proc. civ. Structurând criticile ce rezultă din memoriul de recurs, Înalta Curte reține că acestea se referă la următoarele aspecte: - instanța de judecată nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale (art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.), respectiv în mod greșit s-a menționat completul de judecată ca fiind constituit din, în loc de completul de judecată era compus din, noțiunea de compunere a completului de judecată fiind distinctă de cea a constituirii instanței; - instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești (art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.) în sensul că prin utilizarea sintagmei completul de judecată constituit din au fost depășite atribuțiile conferite prin lege și s-a realizat un exces de putere; - prin hotărârea pronunțată au fost încălcate regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității (art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.). Procedura de citare cu intimatul în Grecia nu a fost îndeplinită, acesta indicând doar un domiciliu procesual, în timp ce revizuenta s-a referit la domiciliul părții adverse, iar instanțele bihorene, judecătorie și tribunal, au adoptat două opinii contrare în ce privește faptul dacă executarea s-a consumat sau nu; - hotărârea pronunțată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.), respectiv considerentele acesteia sunt generice, imprecise și neargumentate prin raportare la cele învederate de către revizuentă; - în cauză a fost încălcată autoritatea de lucru judecat (art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.) astfel cum a fost învederată prin cererea de revizuire, respectiv există hotărâri definitive potrivnice contradictorii, prima statuând că executarea silită s-a produs în aceeași pricină, dar în dosare diferite, iar cea de-a doua (a cărei revizuire se solicită) stabilind că nu este vorba despre o executare silită. În cadrul acestui motiv de recurs, revizuenta a reiterat aspectele din cererea de revizuire privind îndeplinirea condițiilor de admisibilitate reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și argumentele în susținerea cererii de revizuire. A solicitat admiterea căii de atac, anularea ultimei hotărâri și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

Apărările formulate în cauză Recursul a fost comunicat intimatului la 2 decembrie 2021, conform dovezii de comunicare de la dosar ICCJ, iar termenul pentru formularea întâmpinării a expirat la 3 ianuarie 2022 (zi lucrătoare de luni), prin prorogarea reglementată de art. 181 alin. (2) C. proc. civ. În cauză această parte nu a formulat întâmpinare.

Procedura de filtru Raportul întocmit, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru și comunicat părților potrivit dovezilor de înmânare de la dosarul de recurs. Părțile nu și-au exprimat poziția procesuală prin formularea unui punct de vedere la raport. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Recursul declarat are caracter nefondat, potrivit considerentelor ce urmează a fi expuse. Procedând la examinarea criticilor ilustrate în memoriul de recurs, Înalta Curte constată că sunt susceptibile de verificare în controlul judiciar numai susținerile relativ la neîndeplinirea procedurii de citare cu intimatul la momentul soluționării cererii de revizuire și încălcarea autorității de lucru judecat a încheierii civile nr. 41 C. civ. din 13 august 2019 a Tribunalului Bihor, secția I civilă, în coordonatele motivelor de casare înscrise în art. 488 alin. (1) pct. 5 și 7 C. proc. civ. Aserțiunile prin care se pretinde nelegala constituire a completului de judecată și depășirea atribuțiilor puterii judecătorești nu pun în discuție aspecte concrete de nelegalitate care să poată fi subsumate dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 1 și 4 C. proc. civ., ci reliefează pretinse erori prin raportare la o anumită terminologie juridică, nesusceptibile de încadrare în motivele de recurs invocate. De asemenea, critica privind nemotivarea hotărârii atacate - prin care se arată că argumentele instanței de revizuire sunt formulate de o manieră generică, nu analizează situația particulară a revizuentei și nu fac referire la doctrina și jurisprudența în materia revizuirii, motivarea fiind realizată prin reproducerea cazului de revizuire la nivel teoretic și fără să fie realizată o examinare concretă a cauzei - este invocată în mod formal în planul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Se reține că deși revizuenta reclamă absența motivării soluției date căii extraordinare de atac, nu indică în concret aspectele afectate de acest viciu, astfel că nemulțumirile recurentei formulate în acești termeni nu pot fi cercetate în cadrul motivului de casare afirmat. Aceleași concluzii se impun și în privința motivului de aplicare greșită a legii - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta nearătând ce norme de drept material au fost greșit aplicate sau interpretate de către instanța de judecată învestită cu soluționarea cererii de revizuire. Înalta Curte constată că nu poate fi primită critica grefată pe neîndeplinirea procedurii de citare cu partea adversă la termenul de soluționare a revizuirii. Dispozițiile art. 160 alin. (3) C. proc. civ. statuează că în lipsa părții nelegal citate, neregularitatea privind procedura de citare a acesteia poate fi invocată și de celelalte părți ori din oficiu, însă numai la termenul la care ea s-a produs. Situația învederată în cadrul motivului de recurs se circumscrie acestei norme, recurenta supunând dezbaterii o neregularitate procedurală săvârșită cu privire la procedura de citare a intimatului B., anume lipsa citării la domiciliul din Grecia pentru termenul din 15 septembrie 2021, când instanța a reținut cauza în pronunțare asupra cererii de revizuire. Din practicaua deciziei nr. 919/2021 rezultă că partea intimată nu a fost prezentă la judecată, astfel în temeiul normei enunțate recurenta avea posibilitatea de a semnala lipsa de procedură numai la termenul la care s-a produs neregularitatea procedurală, 15 septembrie 2021, - recurenta neconformându-se acestei exigențe - și nu ulterior prin intermediul căii de atac, cum a procedat în speță. Este de menționat că principiile fundamentale ale procesului civil, pe care se întemeiază regula generală a obligativității citării legale a părților, sunt de ordine publică, dar în materia invocării neregularităților privind citarea, legea procesual civilă disciplinează conduita procesuală a părților și dă prioritate interesului general privind celeritatea soluționării cauzei, în condițiile în care toate neregularitățile procesuale trebuie verificate și înlăturate în termene strict reglementate. Rațiunea realizării unei judecăți fluente care să descurajeze abuzul de drept prin reguli prin care se impune limitarea termenelor în care incidente procedurale fără ineficiență pot destabiliza raporturile juridice procesuale este fundamentată pe dreptul constituțional al părților la soluționarea cauzei lor într-un termen optim, rezonabil și pe prezumția că principiile fundamentale ale procedurii nu sunt afectate în lipsa unei vătămări concrete invocate în termen util, dacă scopul propriu-zis al citării s-a realizat: cunoașterea efectivă a termenului de judecată. Cealaltă critică susceptibilă de verificare conturează greșita apreciere a instanței de revizuire asupra neîndeplinirii condițiilor impuse de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât recurenta revizuentă consideră că prin cea de-a doua hotărâre pronunțată a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a încheierii civile nr. 41 C. civ. din 13 august 2019 a Tribunalului Bihor, secția I civilă. Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, coroborate cu dispozițiile art. 430, 431 C. proc. civ., pentru a putea fi invocat motivul de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei, deoarece motivul este aplicabil și în cazul hotărârilor care nu vizează fondul cauzei; să fie vorba de hotărâri pronunțate în același litigiu (adică să fi existat tripla identitate de elemente: părți, obiect și cauză) sau în litigii diferite, dar între care există o anumită legătură (când identitatea celor trei elemente se regăsește doar parțial); hotărârile contradictorii să nu fi fost pronunțate în același proces (dosar), ci în procese (dosare) diferite; în cel de-al doilea proces, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, aceasta să nu fi fost discutată; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat. În speță, obiectul cererii de revizuire este reprezentat de decizia civilă nr. 374 A din 17 iunie 2020 a Tribunalului Bihor, secția I civilă, pe motiv că înfrânge autoritatea de lucru judecat a celor statuate prin încheierea civilă nr. 41 C. civ. din 13 august 2019 a Tribunalului Bihor, secția I civilă. Prin decizia civilă nr. 374 A din 17 iunie 2020 pronunțată de Tribunalul Bihor, secția I civilă în dosarul nr. x/2020 a fost respinsă contestația la titlu introdusă de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimatul B. împotriva deciziei nr. 1120A din 29 noiembrie 2018 a Tribunalului Bihor, din perspectiva neîntrunirii condițiilor cerute de art. 712 C. proc. civ. ce reglementează mijlocul procedural al uzării de contestația la titlu. Instanța a statuat, pe de o parte, că nu se pune problema unei executări silite astfel cum este reglementată de art. 662 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, contestația la titlu are în vedere o hotărâre definitivă prin care a fost soluționată o plângere de carte funciară, astfel că aceasta poate viza doar măsurile luate și care se regăsesc în dispozitivul acesteia "înțelesul, întinderea și aplicarea sa’’ și nu aspecte litigioase ale procesului căruia i-a pus capăt, în mod definitiv, decizia civilă nr. 375/15.07.2010 a Tribunalului Timiș. Încheierea civilă nr. 41 C. civ. din 13 august 2019 a Tribunalului Bihor, secția I civilă, dată în dosarul nr. x/2018, a privit soluționarea unei cereri de suspendare a executării deciziei civile nr. 1120 din 29 noiembrie 2018 a aceleiași instanțe, judecată între contestatorii C., D., A. și E. și intimatul B., solicitarea fiind respinsă ca lipsită de obiect, deoarece s-a procedat la executarea voluntară a hotărârii prin îndeplinirea tuturor operațiunilor de carte funciară dispuse, prin încheierea nr. 40090 din 15 aprilie 2019 a OCPI Bihor. Este corect raționamentul Curții de Apel care, procedând la compararea celor două dosare, a ajuns la concluzia că toate cele trei elemente caracteristice autorității de lucru judecat sunt diferite, părți, obiect și cauză, astfel cum rezultă și din expunerea precedentă, astfel că nu se poate stabili că decizia nr. 374 A din 17 iunie 2020 ar încălca autoritatea de lucru judecat a încheierii de suspendare, pentru a se reține incidența cazului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În consecință, formulată de recurentă pe acest aspect nu este fundamentată, aplicarea dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate în fundamentarea cazului de revizuire dedus judecății, de către instanța anterioară fiind una judicioasă. Pentru toate argumentele expuse, în baza dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta revizuentă. Față de această soluție, cererea recurentei de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs nu poate primi o soluție favorabilă, întrucât nu este parte câștigătoare în proces pentru a se da eficiență dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ.