ÎCCJ, Decizia nr. 47/2022

Ședința publică din data de 28 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia civilă nr. 1063 din 21 aprilie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 237A din 28 mai 2020 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă.

În speță, s-a reținut că cererea de revizuire a fost formulată cu depășirea termenului de o lună prevăzut de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care a început să curgă de la rămânerea definitivă a deciziei civile nr. 237/2020 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, respectiv de la data de 28 mai 2020.

Instanța a constatat că cererea de revizuire a fost formulată la 22 martie 2021, peste termenul de o lună instituit de prevederile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că a intervenit sancțiunea tardivității, potrivit art. 185 alin. (1) din același cod.

Așa fiind, celelalte aspecte subsumate motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu au mai fost analizate de instanță.

Instanța a mai reținut că potrivit art. 10 alin. (1) C. proc. civ. părțile aveau obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător.

Revizuentul A. a formulat recurs împotriva deciziei civile menționate mai sus, fără a menționa vreunul din cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac formulate, recurentul își exprimă nemulțumirea față de soluția hotărârii atacate și apreciază că instanța supremă nu s-a pronunțat pe solicitarea sa de admitere a recursului/revizuirii Hotărârii civile nr. 272 din 23 februarie 2021 a Curții de Apel Alba Iulia, ci a reținut și judecat doar o solicitare subsidiară a sa, respectiv de anulare a Deciziei Curții de Apel Oradea nr. 237/2020, constatând tardivitatea acesteia.

Recurentul arată că, în fapt, obiectul revizuirii din dosarul nr. x/2021 al Înaltei Curți de Casație și Justiție privind contestația în anulare pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia la data de 23 februarie 2021 în dosarul nr. x/2020 era foarte clar, întrucât a solicitat admiterea cererii de revizuire pentru hotărâri potrivnice.

Apreciază că asupra solicitării principale, de anulare a Deciziei Curții de Apel Alba Iulia nr. 272 din 23 februarie 2021 în dosarul nr. x/2020, Completul Înaltei Curți de Casație și Justiție nu s-ar fi pronunțat.

În cauză, se aplică procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 C. proc. civ., întrucât: (i) prin art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 - care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018 - a fost abrogat art. 493 C. proc. civ. din 2010, care reglementează procedura de filtrare a recursului de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție; (ii) conform art. 24 C. proc. civ. din 2010, "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare"; (iii) prezentul dosar a fost început la 16 ianuarie 2017, astfel că îi sunt aplicabile dispozițiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, începând cu 21 decembrie 2018.

Recursul a fost comunicat intimatei B. S.R.L. la 10 septembrie 2021, conform dovezilor de comunicare de la filele x.

Intimata B. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care solicită anularea recursului ca nemotivat în fapt și în drept. În subsidiar, solicită respingerea recursului, cu menținerea ca temeinică și legală a Deciziei nr. 1063 din 21 aprilie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021 al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Intimata solicită obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.190 RON, reprezentând onorariul de avocat (a atașat dovada efectuării cheltuielii, respectiv chitanța seria x nr. .404 din 27 septembrie 2021).

II. Considerentele Înaltei Curți - Completul de 5 judecători

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte reține că recurentul nu și-a întemeiat în drept criticile formulate prin motivele de recurs.

Înalta Curte constată că este criticată măsura instanței de respingere a cererii de revizuire ca tardivă, analiza acesteia urmează a fi făcută din prisma art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât criticile au în vedere norme de procedură civilă.

Conform dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care este temeiul juridic al cererii formulate de recurentul revizuent, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac.

În cauză, prin cererea de revizuire, recurentul a susținut că decizia civilă nr. 237A din 28 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017 este potrivnică cu decizia civilă nr. 810A din 5 octombrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2014.

Ultima hotărâre judecătorească, a cărei anulare se solicită prin cererea de revizuire, este Decizia nr. 237A a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, care, fiind pronunțată într-un litigiu de muncă, are caracter definitiv de la pronunțare, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

În consecință, data pronunțării Deciziei nr. 237A din 28 mai 2020 este data la care această hotărâre judecătorească a rămas definitivă și momentul de la care curge termenul de declarare a căii de atac extraordinare a revizuirii.

În aplicarea art. 181 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează calculul termenelor procedurale, termenul de o lună a curs de la 28 mai 2020 și s-a împlinit la 28 iunie 2020, care a fost o zi lucrătoare.

Or, cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri a fost formulată de revizuent la 22 martie 2021, conform ștampilei aplicată pe dosar revizuire, cu depășirea termenului de o lună prevăzut de lege, sens în care Înalta Curte constată în mod legal instanța de revizuire a reținut incidența în cauză a sancțiunii decăderii revizuentului din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Având în vedere cele arătate mai sus, față de soluția recurată în cauză, Înalta Curte nu va mai analiza susținerile recurentului, care se referă la fondul cererii de revizuire, prin care sunt aduse argumente pentru admiterea căii extraordinare e atac.

Înalta Curte reține că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională (de exemplu, prin Deciziile nr. 766/2011, nr. 470/2012 și nr. 655/2014), a constatat că obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

De asemenea, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (e.g. Cauza Ashingdane c. Regatului Unit, Cauza Golder c. Regatului Unit), s-a decis în mod constant că statele dispun de o marjă de apreciere care cuprinde și reglementarea regimului căilor de atac, esențial fiind ca accesul la un tribunal și dreptul la un proces echitabil să nu fie afectate în substanța lor.

Critica privind nepronunțarea instanței asupra recursului/revizuirii Hotărârii civile nr. 272 din 23 februarie 2021 a Curții de Apel Alba Iulia va fi analizată din prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unei hotărâri se poate cere "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Motivarea hotărârii înseamnă stabilirea în concret, clar și concis a stării de fapt urmând o ordine cronologică, încadrarea unei situații particulare, de speță, în ansamblul prevederilor generale și abstracte ale unei legi; scopul motivării fiind acela de a explica soluția adoptată de instanță.

Prin urmare, motivarea hotărârii reprezintă arătarea stării de fapt și de drept în baza cărora judecătorul pronunță soluția și constituie o garanție procesuală ce permite efectuarea controlului judiciar în calea de atac exercitată împotriva acesteia.

Aplicând aceste considerații speței de față, Înalta Curte reține că decizia recurată respectă condițiile prevăzute de art. 425 C. proc. civ. referitoare la motivarea hotărârii, câtă vreme instanța a analizat cu prioritate excepția tardivității cererii de revizuire, invocată de din oficiu, în considerentele sale regăsindu-se motivele în fapt și drept pentru care a fost admisă excepția respectivă.

Potrivit art. 248 C. proc. civ.:

"(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc".

Ca urmare, Înalta Curte reține că este legală soluția instanței de revizuire care, analizând cu prioritate excepția tardivității cererii și, constatând-o întemeiată, nu a mai analizat susținerile revizuentului privind fondul litigiului.

În plus, așa cum s-a arătat anterior, instanța de revizuire a fost învestită cu o cerere de revizuire, prin care s-a susținut că decizia civilă nr. 237A din 28 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017 este potrivnică cu decizia civilă nr. 810/2016-A din 5 octombrie 2016 pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2014, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Așadar, în raport de obiectul învestirii, nu se poate reține critica recurentului, că instanța ar fi omis să se pronunțe pe cererea revizuentului de recurs/revizuire a Hotărârii civile nr. 272 din 23 februarie 2021 a Curții de Apel Alba Iulia, câtă vreme, așa cum s-a arătat anterior, instanța de revizuire s-a pronunțat în limitele învestirii, așa cum au fost ele stabilite prin cererea de revizuire.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

Văzând dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ. și dovada cheltuielilor de judecată depuse la dosar, reprezentând onorariu de avocat, Înalta Curte va obliga pe recurentul A. la plata sumei de 1.190 RON, cheltuieli de judecată către intimata B. S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 1063 din 21 aprilie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

Obligă pe recurentul A. la plata sumei de 1.190 RON, cheltuieli de judecată către intimata B. S.R.L.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 februarie 2022.