ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2081/2022
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2081/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 2 noiembrie 2022
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei.
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin decizia civilă nr. 531 din 13.10.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Timișoara a admis excepția de netimbrare și a anulat recursul declarat de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 228/25.02.2020, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimații B. și BEJ C..
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare contestatoarea A., înregistrată pe rolul Curții de apel Timișoara sub nr. x/2021.
Prin decizia civilă nr. 86 din 16 martie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, s-a respins contestația în anulare.
Calea de atac formulată în cauză
Împotriva deciziei civile nr. 86 din 16 martie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, a declarat recurs contestatoarea A., exprimându-și nemulțumirea cu privire la modul de soluționare al cauzei în diversele etape procesuale.
Consideră că sunt incidente dispozițiile art. 503 pct. 2, 3 și 4 C. proc. civ., având în vedere dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, că instanța nu a analizat toate motivele invocate de către contestatoare în termen și nici nu s-a pronunțat asupra recursurilor declarate de aceasta, în cauză.
Solicită casarea tuturor hotărârilor pronunțate și întoarcerea executării silite.
Procedura derulată în fața Înaltei Curți
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 22 mai 2022 și a fost repartizat aleatoriu completului nr. 3 care, prin rezoluția din data de 22 iunie 2022 a stabilit termen la data de 2 noiembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților, în vederea soluționării recursului.
La acest termen de judecată, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra recursului.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Analizând recursul, în raport de excepția de inadmisibilitate, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., și reținând și prevederile art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și în termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."
Legalitatea căii de atac presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac reglementate de lege, în afara acestora neputându-se folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.
Potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (1) din C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părților obligația îndeplinirii actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător.
Revine, așadar, persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit și a căilor de atac.
Conform dispozițiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., pot fi recurate hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.
Iar, art. 634 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. prevede că sunt hotărâri definitive hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului.
În speță, hotărârea atacată cu recurs, respectiv decizia civilă nr. 86 din 16 martie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, a fost dată în soluționarea contestației în anulare formulată împotriva deciziei nr. 531 din 13.10.2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.
Se reține că, potrivit dispozițiilor art. 508 alin. (4) din C. proc. civ. "Hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată."
Dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.
Prin decizia civilă nr. 531 din 13.10.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Timișoara a admis excepția de netimbrare și a anulat recursul declarat de contestatoarea A..
Potrivit dispozițiilor legale antereferite, decizia nr. 531 din 13.10.2020 a Curții de Apel Timișoara este o decizie definitivă.
Prin urmare, din coroborarea dispozițiilor legale sus-menționate, decizia nr. 86 din 16 martie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, prin care s-a soluționat contestația în anulare, ce face obiectul prezentei căi de atac, fiind supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată, nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, fiind o hotărâre definitivă.
În consecință, pentru considerentele prezentate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 86 din 16 martie 2022 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2019.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 2 noiembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.