ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2522/2022

Sentința pronunțată de Tribunalul Timiș Prin sentința civilă nr. 380 din 10 martie 2021, pronunțată de Tribunalul Timiș – secția I civilă, a fost respinsă excepția netimbrării cererii. A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor A. și B.. A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice. A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele B. și A. împotriva pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Timișoara Prin decizia civilă nr. 288 din 25 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a fost respins apelul declarat de reclamantele B. și A. împotriva sentinței civile nr. 380 din 10 martie 2021, pronunțată de Tribunalul Timiș.

Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Prin decizia nr. 1593 din 22 septembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția I civilă, a fost anulat, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantele A. și B. împotriva deciziei civile nr. 288 din 25 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare contestatoarele A. și B., cale de atac cu a cărei soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție – secția I civilă. În motivarea contestației în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ., contestatoarele au precizat că, prin adresa din 22 februarie 2022 și comunicată în 01 martie 2022, li s-a adus la cunoștință obligația de a achita taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON. Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru au formulat cerere de reexaminare, care a fost respinsă prin încheierea din 24 martie 2022, comunicată în 12 aprilie 2022. În cuprinsul deciziei atacate s-a reținut că, în data de 29 iunie 2022, recurentele au fost citate cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, dar și că nu s-au conformat obligației, sens în care a anulat recursul declarat, ca netimbrat. Însă, pentru termenul din 22 septembrie 2022 nu au primit citația, aspect reținut și de interesul urmărit prin acțiunea formulată prin raportare la valoarea mică a taxei judiciare de timbru. Au mai arătat că și-au ales domiciliul procesual pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat C., persoana desemnată pentru comunicarea tuturor actelor de procedură fiind avocat C., or, acesta nu a recepționat citația emisă pentru termenul din 22 septembrie 2022. În acest sens, au învederat că sunt incidente dispozițiile art. 158 alin. (1) C. proc. civ., astfel că procedura este legal îndeplinită doar în situația în care citația este semnată de persoana însărcinată cu primirea corespondenței, ori în lipsa acesteia, de administratorul clădirii, paznicul sau agentul de pază, prin raportare la art. 162 alin. (1) C. proc. civ. Concluzionând, recurentele au precizat că nu au ales ca toate actele de procedură să le fie comunicate la căsuța poștală, deși ar fi avut această posibilitate conform art. 158 alin. (2) C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză În data de 15 noiembrie 2022, intimatul Statul român, prin Ministerul Finanțelor, a depus întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, respingerea contestației în anulare, ca inadmisibilă, raportat la dispozițiile art. 504 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care contestația în anulare este inadmisibilă dacă motivul prevăzut de art. 503 alin. (1) putea fi invocat pe calea apelului sau a recursului; în susidiar, a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată, întrucât contestatoarele au avut cunoștință de obligația achitării taxei judiciare de timbru, adresa fiindu-le comunicată în 12 aprilie 2022. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând contestația în anulare în raport de criticile formulate și de prevederile art. 503 din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, ce poate fi promovată numai pentru motivele limitativ prevăzute de lege, care sunt de strictă interpretare. Pe această cale nu pot fi puse în discuție probleme de fond ori săvârșirea unor greșeli de judecată, oricare ar fi natura lor. Contestația în anulare dedusă judecății a fost întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează contestația în anulare obișnuită și care dispun în sensul că "hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata". Analizând contestația din perspectiva motivului invocat, Înalta Curte reține că această normă legală sancționează judecarea unei cauze cu încălcarea obligației imperative vizând citarea părților, instituită prin art. 153 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care "instanța poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părțile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel." Principala critică invocată de contestatoare a vizat nelegala citare pentru termenul de judecată din 22 septembrie 2022, când instanța de recurs a invocat, din oficiu, excepția netimbrării căii de atac și a anulat recursul, ca netimbrat. Pentru a răspunde criticii invocate de contestatoare este necesar a se preciza că, prin cererea de recurs, recurentele și-au ales domiciliul procesual pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de avocat C., din Timișoara, str. x, jud. Timiș, persoana însărcinată cu primirea corespondenței fiind av. C.. În etapa procesuală a recursului, toate actele de procedură au fost comunicate recurentelor, la domiciliul procesual ales, anterior indicat, iar procedura de citare a fost îndeplinită prin depunerea documentelor la cutia poștală, neexistând nicio situație în care persoana însărcinată cu primirea corespondenței să semneze de primire. Din analiza actelor dosarului reiese că, pentru termenul de judecată din 22 septembrie 2022, când a fost anulat recursul, ca netimbrat, recurentele au fost legal citate la domiciliul ales indicat în cuprinsul cererii de recurs, potrivit proceselor-verbale de înmânare din data de 05 iulie 2022, aflate la dosarul de recurs. Conform mențiunilor din aceste procesele-verbale, întocmite de agentul procedural în temeiul art. 164 C. proc. civ., rezultă că actul de procedură, respectiv citația pentru termenul de judecată din 22 septembrie 2022, a fost depusă în cutia poștală, întrucât "destinatarul sau persoana majoră care locuiește cu destinatarul/administratorul clădirii/portarul/agentul de pază sunt absenți." Actul de procedură a fost depus la cutia poștală a reprezentantului convențional al recurentelor, întrucât, conform dispozițiilor art. 163 alin. (8) C. proc. civ., în cazul în care persoana căreia trebuie să-i fie comunicat actul de procedură lipsește de la domiciliu și nu sunt prezente nici persoanele prevăzute la alin. (6) și (7) din același articol, sunt incidente dispozițiile art. 163 alin. (3)-(5) C. proc. civ. referitoare la comunicarea actului de procedură prin lăsarea lui în cutia poștală. Prin urmare, critica contestatoarelor, în sensul că procedura de citare pentru termenul din 22 septembrie 2022 nu a fost îndeplinită și că nu au avut cunoștință despre judecarea cauzei, respectiv despre obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON aferentă soluționării recursului, întrucât citația nu a fost recepționată de persoana însărcinată cu primirea corespondenței, nu poate fi primită, deoarece, potrivit art. 165 pct. 1 C. proc. civ., în cazul în care actul de procedură nu a putut fi înmânat persoanelor prevăzute în art. 163 (către destinatar, personal sau prin reprezentant, către persoanele majore din familia acestuia sau cu care locuiește ori care îi primesc, în mod obișnuit, corespondența, către administrator, portar, sau persoanei care, în mod obișnuit, îl înlocuiește), procedura de comunicare a actelor de procedură se consideră legal îndeplinită la data încheierii de către agentul procedural a procesului-verbal corespunzător, în cauză, la data de 05 iulie 2022 . Așa cum rezultă din procesele-verbale aflate la filele x, recurentelor li s-a comunicat încheierea de respingere a cererii de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru în data de 12 aprilie 2022. Ulterior, potrivit citativului aflat la dosarul de recurs, pentru termenul de judecată din 22 septembrie 2022 recurentele au fost citate cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, sub sancțiunea anulării cererii. Întrucât recurentele nu s-au conformat obligației stabilite de instanța de judecată, prin decizia atacată a fost anulat, ca netimbrat, recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 288 din 25 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – secția I civilă. Așadar, contrar argumentelor contestatoarelor, dispozițiile art. 158 alin. (1) C. proc. civ. au fost respectate de către instanța de recurs, care a comunicat toate actele de procedură la sediul ales de părți, iar faptul că persoana însărcinată cu primirea corespondenței nu s-a aflat la sediu pentru a recepționa corespondența nu înseamnă că procedura de citare nu se putea îndeplini prin lăsarea citației la cutia poștală. De asemenea, se reține că, fiind o cale de retractare, contestația în anulare nu poate fi exercitată în alte condiții și pentru alte motive decât cele prevăzute de textul de lege invocat. De altfel, această soluție este în concordanță și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în mod constant Curtea reamintind faptul că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluționat definitiv și irevocabil, numai în scopul de a obține rejudecarea cauzei, contestația în anulare neavând semnificația unui "apel-recurs deghizat", ci aceasta trebuie să fie justificată numai de circumstanțe esențiale și imperative. De asemenea, Curtea subliniază permanent faptul că principiul securității raporturilor juridice implică respectarea principiului res judicata, iar posibilitatea de desființare a unei hotărâri definitive afectează dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenție. În consecință, având în vedere considerentele expuse și dispozițiile legale menționate, Înalta Curte constată că argumentele critice susținute de contestatoare în cadrul prezentei căi de atac nu relevă existența unui viciu de procedură în soluționarea recursului, acestea fiind legal citate la termenul la care a fost judecată calea de atac, sens în care, în temeiul art. 508 C. proc. civ., va respinge contestația în anulare.