ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 810/2023

Ședința publică din data de 11 mai 2023

După deliberare, asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția I civilă la 15 septembrie 2021, sub nr. x/2021, reclamantele A., B. și C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună, obligarea acestuia la plata sumei de 400.000 euro, pentru fiecare dintre cele trei reclamante, echivalentă în RON la cursul BNR din ziua plății, inclusiv a dobânzii legale aferente, calculate de la data producerii prejudiciului, până la achitarea efectivă, cu titlu de daune morale; în ceea ce o privește pe reclamanta A., au solicitat obligarea pârâtului și la plata daunelor materiale al căror cuantum au arătat că îl vor preciza după administrarea probei cu expertiza contabilă, care va stabili media veniturilor tatălui acesteia, eroul martir D., și obligația de întreținere, dacă nu ar fi survenit decesul; referitor la reclamanta C., în calitate de nepoată de fiică a eroului martir, au solicitat obligarea pârâtului la plata daunelor materiale, reprezentând întreținerea la care ar fi fost îndreptățită mama acesteia, în prezent decedată, al căror cuantum urmează a-l indica după administrarea probei cu expertiza contabilă, care va stabili media veniturilor bunicului și obligația de întreținere care i-ar fi revenit dacă acesta nu ar fi decedat.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 998-999 și art. 1000 C. civ.

Prin întâmpinare, pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, a invocat excepția netimbrării, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor, excepția lipsei calității sale procesuale pasive și excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Prin sentința nr. 293 din 16 martie 2022, Tribunalul Timiș, secția I civilă a respins excepția netimbrării cererii de chemare în judecată. A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor și a respins cererea formulată de reclamantele A., B. și C. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Prin decizia nr. 214 din 13 septembrie 2022, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins apelul formulat de reclamantele A., B. și C., în contradictoriu cu pârâtul intimat Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, împotriva sentinței nr. 293 din 16 martie 2022 pronunțate de Tribunalul Timiș, secția I civilă.

Împotriva deciziei nr. 214 din 13 septembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă au declarat recurs reclamantele A., B. și C., criticând-o pentru nelegalitate.

Invocând incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ulterior expunerii situației de fapt a cauzei, recurentele au susținut nelegalitatea deciziei atacate din perspectiva aplicării greșite a dispozițiilor art. 1000 din C. civ. de la 1864, respectiv a interpretării eronate a normelor legale referitoare la raportul dintre comitent și prepus, având în vedere raportul dintre un fost șef de stat și statul pe care l-a reprezentat.

Recurentele au arătat că raportul a fost invers față de cel reținut de instanța de apel, întrucât Statul Român acționa la instrucțiunile și ordinele fostului președinte care, prin dispozițiile sale, angrena statul în raporturile interne și internaționale cu terții, în care acesta acționa în calitate de subiect de drept.

Au susținut că nu se punea problema, cum greșit a interpretat instanța de apel, existenței unui raport de subordonare, în baza căruia statul să ordone unui președinte.

Făcând analogie cu o societate (comercială), recurentele au afirmat că nu se poate aprecia că, de fiecare dată când s-ar pune problema, societatea va răspunde și va fi sancționată pentru întreaga activitate infracțională presupus a fi fost săvârșită, fără a fi reținută culpa organelor sale de conducere, în virtutea instrucțiunilor primite de la societate. Contrar celor reținute de instanța de apel, au arătat că, în speță, raportul a fost invers, statul fiind răspunzător pentru acțiunile organului său de conducere.

Dacă s-ar accepta ipoteza instanței de apel, care a interpretat greșit raportul existent între stat și președinte, ar însemna să se admită existența unui "for" superior, care să atribuie acestuia din urmă instrucțiuni, sarcini etc.

Recurentele au susținut că modalitatea de interpretare a instanței de apel a raportului dintre fostul președinte și Statul Român este greșită, inclusiv cu privire la manifestările de condamnare publică a fostului regim comunist, după căderea acestuia din 1989, în sensul că nu au nicio relevanță, și nici legile care au fost edictate cu titlu de recunoștință față de persoanele persecutate în perioada 1945-1989.

Au invocat dispozițiile art. 36 C. proc. civ., art. 19 alin. (1) C. proc. pen., art. 221 și art. 224 alin. (1) C. civ., arătând că Statul Român are calitate procesuală pasivă în cauză, contrar aspectelor reținute de instanța de apel, acesta fiind ținut să răspundă pentru faptele fostului președinte, în calitate de conducător suprem, fapte care au generat moartea și rănirea gravă a persoanelor implicate în desfășurarea evenimentelor din timpul Revoluției Române de la 1989.

Intimatul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Recurentele nu au depus răspuns la întâmpinare.

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la 7 noiembrie 2022, sub nr. x/2021, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, Completului nr. 8.

Prin rezoluția din 20 decembrie 2022, s-a fixat termen de judecată la 11 mai 2023, cu citarea părților, în ședință publică.

La acest termen de judecată, Înalta Curte, constatând că recurentele nu au depus dovada achitării taxei judiciare de timbru, deși au fost citate cu această mențiune, a invocat din oficiu excepția de netimbrare a recursului și a rămas cu prioritate în pronunțare asupra acesteia, conform dispozițiilor art. 248 alin. (1) din același cod.

Examinând recursul prin prisma excepției de netimbrare invocate din oficiu, a cărei soluționare are prioritate față de prevederile art. 248 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță de urgență."

Conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii". Prin alin. (3) al aceluiași articol, legiuitorul a prevăzut că neîndeplinirea acestei cerințe este sancționată cu nulitatea.

În speță, invocând incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentele au atacat cu recurs decizia nr. 214 din 13 septembrie 2022, prin care Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins apelul formulat de acestea în contradictoriu cu pârâtul intimat Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, împotriva sentinței nr. 293 din 16 martie 2022 pronunțate de Tribunalul Timiș, secția I civilă.

Prin rezoluția de primire a dosarului din 9 noiembrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a stabilit în sarcina recurentelor obligația de a achita, pentru soluționarea recursului, o taxă judiciară de timbru de 100 RON, în raport de dispozițiile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 și de soluția de respingere a cererii de chemare în judecată ca fiind introduse împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă (prin sentința nr. 293 din 16 martie 2022 a Tribunalului Timiș), care a fost menținută prin decizia recurată.

Potrivit dovezilor de înmânare aflate la dosar, această obligație procesuală a fost comunicată recurentelor la 17 noiembrie 2022, în urma adreselor emise în acest sens de instanță la 10 noiembrie 2022.

Prin rezoluția din 9 noiembrie 2022, recurentelor li s-a adus la cunoștință că au posibilitatea să formuleze cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la data comunicării obligației de timbraj, în condițiile prevăzute de art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, precum și cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, potrivit art. 39 alin. (1) din același act normativ.

Recurentele nu au uzat de aceste dispoziții legale și nici nu au depus, până la termenul de judecată stabilit pentru soluționarea recursului, 11 mai 2023, dovada achitării taxei judiciare de timbru datorate în baza art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, reținând că cererea de recurs formulată de recurentele-reclamante A., B. și C. nu îndeplinește una dintre condițiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ. sub sancțiunea nulității, va anula, ca netimbrat, recursul declarat de acestea împotriva deciziei nr. 214 din 13 septembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantele A., B. și C. împotriva deciziei nr. 214 din 13 septembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 11 mai 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.