Decizia nr. 432/2023 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 787/2021 a Tribunalului Timiș

Sentința pronunțată de Tribunalul Timiș. Prin sentința civilă nr. 787 din 22 aprilie 2021, Tribunalul Timiș a respins excepțiile netimbrării și lipsei calității procesuale active, ca neîntemeiate. A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român. A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B., C., D. și E., în contradictoriu cu pârâtul Statul Roman prin Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Timișoara. Prin decizia nr. 241 din 9 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a fost respins apelul declarat de reclamanții A., B., C., D. și E. împotriva sentinței civile nr. 787 din 22 aprilie 2021 pronunțată de Tribunalul Timiș. Împotriva deciziei nr. 241 din 9 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, reclamanții A., B., C., D. și E. au declarat recurs.

Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Prin decizia nr. 1592 din 22 septembrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2020 a fost anulat, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanții A., B., C., D. și E. împotriva deciziei civile nr. 241 din 9 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Calea de atac. Contestatorii C., E., A., B. și D. au declarat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1592 din 22 septembrie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020. În motivarea contestației în anulare, contestatorii au arătat că au primit o adresă de regularizare prin intermediul căreia le era adus la cunoștință faptul că trebuie să achite taxa de timbru de 100 RON. În termenul prevăzut de art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, au formulat cerere de reexaminare a taxei de timbru care a fost respinsă prin încheiere la data de 07 aprilie 2022, care a fost comunicată la data de 18 aprilie 2022. Contestatorii au arătat că nu au primit citația pentru termenul de judecată din data de 22 septembrie 2022, astfel că nu au avut cunoștință de fixarea termenului de judecată pentru depunerea taxei de timbru. Contestatorii au arătat că și-au ales domiciliul procesual pentru comunicarea tuturor actelor de procedură la Cabinet de avocat F. din Timișoara, Str. x, Nr. 9, tel.: x, fax: x, e-mail: x@x.ro, persoana desemnată pentru comunicarea tuturor actelor de procedură fiind av. F., or, această persoană nu a recepționat citația emisă pentru data de 22 septembrie 2022. Contestatorii au considerat că în speță sunt aplicabile prevederile art. 158 alin. (1) din C. proc. civ. și, având în vedere că și-au ales un domiciliu procesual și totodată au indicat persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, prin menționarea expresă a numelui său, procedura de citare este legal îndeplinită doar dacă citația ar fi fost semnată de persoana însărcinată cu primirea corespondenței, ori în lipsa acesteia, de administratorul clădirii, paznicul sau agentul de pază, prin raportare la art. 162 alin. (1) din C. proc. civ. Contestatorii au arătat că nu au înțeles să aleagă ca toate actele de procedură să le fie comunicate la căsuța poștală, deși ar fi avut această posibilitate conform art. 158 alin. (2) din C. proc. civ. În drept, contestatorii au invocat prevederile art. 504 alin. (1) din C. proc. civ.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 18 octombrie 2022 și a fost repartizat aleatoriu completului nr.

Prin rezoluția din 25 octombrie 2022, s-a fixat termen de judecată la 07 martie 2023, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Analizând contestația în anulare în raport de criticile formulate și de prevederile art. 503 din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, ce poate fi promovată numai pentru motivele limitativ prevăzute de lege, care sunt de strictă interpretare. Pe această cale nu pot fi puse în discuție probleme de fond ori săvârșirea unor greșeli de judecată, oricare ar fi natura lor. Contestația în anulare dedusă judecății a fost întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata. Analizând contestația din perspectiva motivului invocat, Înalta Curte reține că această normă legală sancționează judecarea unei cauze cu încălcarea dispoziției imperative vizând citarea părților, instituită prin art. 153 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căruia instanța poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părțile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel. Principala critică invocată de contestatori a vizat nelegala citare pentru termenul de judecată din 22 septembrie 2022, când instanța de recurs a invocat excepția netimbrării căii de atac și a anulat recursul ca netimbrat. Pentru a răspunde criticii invocate de contestatori este necesar a se preciza că, prin cererea de recurs, recurenții și-au ales domiciliul procesual pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de avocat F., din Timișoara, str. x, jud. Timiș, persoana însărcinată cu primirea corespondenței fiind av. F.. În etapa procesuală a recursului, toate actele de procedură au fost comunicate recurenților, la domiciliul procesual ales, anterior indicat, iar procedura de citare a fost îndeplinită prin depunerea documentelor la cutia poștală, neexistând nicio situație în care persoana însărcinată cu primirea corespondenței să fie găsită la adresa indicată și să semneze de primire. Astfel, din analiza actelor dosarului reiese că, pentru termenul de judecată din 22 septembrie 2022, recurenții au fost legal citați la domiciliul ales indicat în cuprinsul cererii de recurs, potrivit proceselor-verbale de înmânare din data de 04 și 05 iulie 2022, aflate la dosarul de recurs. Potrivit mențiunilor din aceste procese-verbale, întocmite de agentul procedural în temeiul art. 164 din C. proc. civ., rezultă că actul de procedură, respectiv citația pentru termenul de judecată din 22 septembrie 2022, a fost depusă în cutia poștală, întrucât "destinatarul sau persoana majoră care locuiește cu destinatarul/administratorul clădirii/portarul/agentul de pază sunt absenți." Actul de procedură a fost depus la cutia poștală a reprezentantului convențional al recurenților cu respectarea dispozițiilor art. 163 alin. (8) din C. proc. civ., conform cărora, în cazul în care persoana căreia trebuie să-i fie comunicat actul de procedură lipsește de la domiciliu și nu sunt prezente nici persoanele prevăzute la alin. (6) și (7) din același articol, sunt incidente dispozițiile art. 163 alin. (3) - (5) din C. proc. civ. referitoare la comunicarea actului de procedură prin depunerea acestuia în cutia poștală. Prin urmare, critica formulată de contestatori în sensul că procedura de citare pentru termenul din 22 septembrie 2022 nu a fost îndeplinită și că nu au avut cunoștință despre judecarea cauzei, respectiv despre obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON aferentă soluționării recursului, întrucât citația nu a fost recepționată de persoana însărcinată cu primirea corespondenței, nu poate fi primită. Aceasta deoarece, potrivit art. 165 pct. 1 din C. proc. civ., procedura de comunicare a actelor de procedură se consideră legal îndeplinită la data încheierii de către agentul procedural a procesului-verbal prevăzut la art. 164, indiferent dacă partea a primit sau nu citația ori alt act de procedură personal. În cauză, aceste procese-verbal a fost încheiate la datele de 04 și 05 iulie 2022 . În ceea ce privește înștiințarea recurenților privind obligația de plată a taxei judiciare de timbru, așa cum rezultă din procesele-verbale aflate la filele x, recurenților li s-a comunicat încheierea de respingere a cererii de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru la datele de 15 și 18 aprilie 2022. Astfel, recurenții au avut cunoștință atât de obligația de a achita taxa judiciară de timbru stabilită la primirea cerererii, obligație pe care au contestat-o prin formularea cererii de reexaminare, cât și de actul de procedură prin care s-a respins solicitarea lor de reexaminare a modului de stabilire a acestei taxe. Ulterior, potrivit citativului aflat la dosarul de recurs, pentru termenul de judecată din 22 septembrie 2022 recurenții au fost citați cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, sub sancțiunea anulării cererii. Dovezile de înmânare a citațiilor respective se află la dosar recurs, purtând datele de 04 și 05 iulie 2022. Așadar, contrar argumentelor contestatorilor, dispozițiile art. 158 alin. (1) C. proc. civ. au fost respectate de către instanța de recurs, care a comunicat toate actele de procedură la sediul ales de părți. În situația în care persoana însărcinată cu primirea corespondenței nu s-a aflat la sediu pentru a recepționa corespondența, procedura de citare a fost îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor legale arătate mai sus, prin depunerea citației în cutia poștală. Este de observat și împrejurarea că obligația de a achita taxa judiciară de timbru a fost comunicată contestatorilor în aceeași modalitate, prin depunerea adresei instanței în cutia poștală, iar contestatorii au luat la cunoștință de impunerea acestei obligații și au formulat cerere de reexaminare. De asemenea, încheierea pronunțată asupra cererii de reexaminare le-a fost comunicată în aceeași modalitate iar contestatorii au arătat, în contestația formulată, că această încheiere le-a fost comunicată la data de 18.04.2022. În consecință, având în vedere considerentele expuse și dispozițiile legale menționate, Înalta Curte constată că argumentele critice susținute de contestatori în cadrul prezentei căi de atac nu relevă existența unui viciu de procedură în soluționarea recursului, aceștia fiind legal citați la termenul la care a fost judecată calea de atac, situație în care, în temeiul art. 508 din C. proc. civ., va respinge contestația în anulare.