ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 11.10.2022

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1842/2022

HOTĂRÂRE
11.10.2022
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1842/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 11 octombrie 2022

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, reclamantul A. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în contradictoriu cu pârâta B. să fie autorizat să îndeplinească dispozițiile din cadrul sentinței civile nr. 10279/04.12.2020 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr. x/2019, pe cheltuială pârâtului, în temeiul art. 904 C. proc. civ., anume autorizarea de a desființa adăpostul de animale pe care pârâta îl are în clădirea și în curtea imobilului din București, str. x.

Prin sentința civilă nr. 8860 din 5 iulie 2022, Judecătoria Sectorului 2 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sinaia, reținând că pentru soluționarea unei cereri întemeiate pe dispozițiile art. 904 C. proc. civ., competența aparține instanței de executare, iar conform art. 651 C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul debitorului, în speță debitoarea pârâtă având domiciliul în orașul Sinaia.

Prin sentința civilă nr. 656 din 26 august 2022, Judecătoria Sinaia a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

Constatând ivit un conflict negativ de competență, a dispus suspendarea judecării cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În considerente a reținut că Judecătoria Sectorului 2 București a admis cererea de încuviințare a executării silite, calitatea acesteia de instanță de executare fiind câștigată, în raport cu cele statuate prin Decizia ÎCCJ-RIL 20/2021.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în temeiul art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul litigiului cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competență privește cererea prin care reclamantul A. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în contradictoriu cu pârâta B. să fie autorizat să îndeplinească dispozițiile din cadrul sentinței civile nr. 10279/04.12.2020 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr. x/2019, pe cheltuiala pârâtei, în temeiul art. 904 C. proc. civ.

Sub aspectul determinării competenței teritoriale în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 904 C. proc. civ. raportat la art. 651 alin. (1) și (3) din același act normativ.

Potrivit art. 904 C. proc. civ., dacă debitorul refuză să îndeplinească o obligație de a face cuprinsă într-un titlu executoriu, în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării, creditorul poate fi autorizat de instanța de executare, prin încheiere executorie, dată cu citarea părților, să o îndeplinească el însuși sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului.

Solicitarea creditorului de autorizare se introduce, așadar, la instanța de executare, care este definită de art. 651 alin. (1) C. proc. civ. ca fiind judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

În conformitate cu alin. (3) al aceluiași text de lege, instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Rezultă că și în cazul cererii de autorizare executare a obligației de a face, întemeiată pe dispozițiile art. 904 C. proc. civ., competența este exclusivă, o astfel de cerere adresându-se judecătoriei în cărei rază se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, dacă nu există reglementări derogatorii. Astfel, sub aspectul criteriului teritorial, competența instanței de executare este una exclusivă, fiind reglementată prin norme de ordine publică, de la care părțile nu pot deroga.

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în consecință, s-a stabilit că: în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Deși executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare, conform art. 622 alin. (2) C. proc. civ., prin cererea formulată de creditor, totuși, încuviințarea executării silite este procedura care marchează trecerea acestei etape a procesului civil într-o nouă fază, aceea a efectuării actelor de executare în condițiile în care niciun act de executare nu poate fi înfăptuit decât după obținerea încuviințării. Drept urmare, elementul care condiționează sine qua non întreaga fază procesuală execuțională este procedura încuviințării executării silite.

Din momentul încuviințării executării silite este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport de criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

În cauză, prin încheierea din data de 18.03.2022, pronunțată de Judecătoria Sector 2 București, în dosarul nr. x/2022 s-a încuviințat executarea silită cu privire la titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 10279/04.12.2020 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr. x/2019

Pe cale de consecință, ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale, astfel încât, exceptând derogările anume prevăzute, toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competența aceleiași instanțe de executare.

Atât timp cât a fost încuviințată executarea silită de către o anumită instanță de judecată, aceasta din urmă devine instanță competentă teritorial să soluționeze toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Cum în speță cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea anterior menționată, competența de soluționare a cauzei întemeiată pe dispozițiile art. 904 C. proc. civ. urmează a se stabili în favoarea judecătoriei care a încuviințat cererea de executare silită, ca instanță de executare, respectiv Judecătoriei Sectorului 2 București.

Pentru considerentele expuse, în aplicarea dispozițiilor art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 octombrie 2022.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2021-02-17
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 375/2021
prin notele de ședință depuse la dosar la 9 decembrie 2020 (f 16-18) excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Sinaia, față de prevederile art. 651 și art. 714 C. proc. civ., art. 87 C. civ., cu motivarea că domiciliul său în sens
ÎCCJ 2023-10-19
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1702/2023
, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 121 alin. (1) din C. proc. civ., cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului. Părțile se află într-o rel
ÎCCJ 2022-11-17
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2269/2022
Ședința publică din data de 17 noiembrie 2022 Asupra conflictului de față constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei: 1. Obiectul cauzei: Prin cererea formulată la 07.02.2022 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr. x/2022, co
ÎCCJ 2022-10-12
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2003/2022
Ședința publică din data de 12 octombrie 2022 Asupra conflictului negativ de competență de față, reține următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești – secția Civilă la data de 11.11.2021, reclamanta S.C. A. S.R.L. a
ÎCCJ 2022-02-01
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 185/2022
Ședința publică din data de 1 februarie 2022 I. Circumstanțele cauzei: 1. Obiectul cauzei: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Făurei la data de 4 martie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B., so
Sursă