ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 375/2021

HOTĂRÂRE

17.02.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 375/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 21 martie 2019 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, sub număr de dosar x/2019, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata B. S.A., anularea executării silite înseși, a tuturor actelor de executare nr. 161/2019 al BEJ C., anularea încheierii de încuviințare a executării silite. De asemenea, a solicitat să se constate că a intervenit suspendarea executării silite conform Legii nr. 77/2016.

Prin sentința civilă nr. 5222 din 18 septembrie 2019, Judecătoria Sector 1 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sinaia.

Prin sentința civilă nr. 174 din 31 martie 2020 Judecătoria Sinaia a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu debitoarea B. S.A..

Împotriva aceste hotărâri, dar și a încheierii din 19 noiembrie 2019 pronunțată de Judecătoria Sinaia, contestatoarea A. a declarat apel, iar, prin decizia civilă nr. 1521 din 6 octombrie 2020, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis apelurile declarate de contestatoare; a anulat hotărârile atacate și a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sinaia la 19 noiembrie 2020, sub număr de dosar nr. x/2019.

Contestatoarea A. a invocat prin notele de ședință depuse la dosar la 9 decembrie 2020 (f 16-18) excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Sinaia, față de prevederile art. 651 și art. 714 C. proc. civ., art. 87 C. civ., cu motivarea că domiciliul său în sensul art. 87 C. civ., art. 155 și 158 C. civ., la data deschiderii dosarului de executare era în București, str. x, corp A, Sector 1 - ceea ce atrage competența Judecătoriei Sector 1 București.

Prin sentința civilă nr. 921 din 17 decembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Sinaia a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Sinaia, invocată de către contestatoare, și, în consecință, a declinat în favoarea Judecătoriei Sector 1 București, secția I civilă competența de soluționare a contestației la executare formulată de contestatoarea A., cu reședința și locuința efectivă în mun. București, str. x, corp A. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Sinaia competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Se constată că prin sentința civilă nr. 174 din 31 martie 2020, Judecătoria Sinaia a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu debitoarea B. S.A..

Împotriva acestei sentințe, dar și a încheierii din 19 noiembrie 2019, pronunțate de Judecătoria Sinaia, contestatoarea A. a declarat apel, iar, prin decizia civilă nr. 1521/2020 din 6 octombrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis apelurile declarate de contestatoarea A. și, în consecință, a anulat hotărârile atacate și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe, respectiv Judecătoriei Sinaia.

Se reține că potrivit dispozițiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ.:

"Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe". Sancțiunea nerespectării acestui termen imperativ constă în decăderea părții și chiar a instanței din dreptul de a invoca din oficiu necompetența materială și teritorială de ordine publică, sancțiune care intervine în condițiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

În speță, competența Judecătoriei Sinaia a fost fixată în mod definitiv, deoarece instanța de fond a stabilit implicit că este competentă atunci când a soluționat cauza pe fond și nu a invocat din oficiu propria necompetență, în condițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ.

De altfel, în primul ciclu procesual, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sinaia a fost analizată de către această instanță, iar prin încheierea de ședință din 19 noiembrie 2019, excepția a fost respinsă, avându-se în vedere dispozițiile art. 651 C. proc. civ. în raport cu împrejurarea că la data formulării cererii de executare silită, respectiv a încuviințării executării silite, domiciliul debitoarei se afla în Sinaia, aceasta schimbându-și domiciliul ulterior.

În consecință, în urma soluționării excepției de necompetență teritorială la 19 noiembrie 2019 și a constatării că Judecătoria Sinaia este competentă teritorial să judece cauza, această instanță era obligată să soluționeze litigiul cu care a fost învestită, ceea ce s-a și întâmplat, iar excepția necompetenței teritoriale nu ar mai putea fi pusă în discuție în rejudecare, în al doilea ciclu procesual, în raport cu dispozițiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., competența fiind fixată la acel moment pentru întreaga durată a procesului.

Prin urmare, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sinaia a fost invocată de instanță, în rejudecare, cu încălcarea dispozițiilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., fiind depășit momentul procesual privind posibilitatea invocării excepției de necompetență materială și teritorială de ordine publică.

În consecință, pentru considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sinaia.