ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1702/2023

Ședința publică din data de 19 octombrie 2023

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată, la data de 10 ianuarie 2023, sub nr. x/2023, pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., să se constate inexistența drepturilor ce decurg din creanța rezultată din contractul de credit nr. x din 1 octombrie 2008, încheiat cu C. S.A. (actualul creditor fiind pârâta), ca urmare a intervenirii prescripției extinctive, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea în fapt, reclamanta a arătat că, la data de 1 octombrie 2008, între aceasta și C. S.A. s-a încheiat un contract de credit iar până în anul 2013 și-a executat obligațiile contractuale. Ulterior anului 2013 nu a avut posibilitatea să achite ratele, însă creditoarea nu a luat măsuri pentru recuperarea creanței. Ca urmare a acestei situații, reclamanta consideră că trecerea unei perioade de timp mai mari de trei ani o îndreptățește să refuze plata diferenței de bani, neachitate.

În motivarea în drept, au fost invocate dispozițiile 194 din C. proc. civ., art. 2500 și următoarele din C. civ.

Prin sentința civilă nr. 3520 din data de 11 aprilie 2023 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocate din oficiu, și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii formulate de reclamanta A., în favoarea Judecătoriei Sinaia.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 121 alin. (1) din C. proc. civ., cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului.

Părțile se află într-o relație "profesionsit – consumator" iar domiciliul consumatorului se află în Bușteni str. x, jud. Prahova. Prin urmare, în opinia Judecătoriei Sectorului 3 București, competența de soluționare a cauzei aparține instanței în circumscripția căreia locuiește contestatoarea, în speță, Judecătoriei Sinaia.

Prin sentința civilă nr. 708 din data de 14 septembrie 2023, Judecătoria Sinaia a admis excepția necompetenței teritoriale, invocate din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sinaia a reținut că dispozițiile art. 121 alin. (1) din C. proc. civ. sunt aplicabile numai în situația în care cererea ar fi fost formulată de profesionist, lucru care nu este incident în cauză întrucât cererea a fost introdusă de consumator împotriva profesionistului. Prin urmare, nefiind o competență teritorială exclusivă, excepția de necompetență nu putea fi invocată, din oficiu, de către instanța învestită cu soluționarea cererii.

În considerarea acestei împrejurări, Judecătoria Sinaia și-a declinat competența în favoarea judecătoriei de la sediul pârâtei, respectiv Judecătoria Sectorului 3 București.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că Judecătoriei Sectorului 3 București îi revine competența de soluționare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziții legale și argumente:

Obiectul prezentului dosar este reprezentat de acțiunea în constatare formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu B., care are la bază un raport juridic născut prin încheierea contractului de credit nr. x din 1 octombrie 2008 între reclamantă și C. S.A., antecesoarea pârâtei.

Judecătoria Sinaia și Judecătoria Sectorului 3 București și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, conflictul negativ de competență fiind generat de reținerile diferite ale celor două instanțe cu privire la dispozițiile legale aplicabile în speță, pentru stabilirea competenței de soluționare a litigiului.

Astfel, Judecătoria Sectorului 3 București a dat eficiență dispozițiilor art. 121 alin. (1) din C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Sinaia a reținut incidența prevederilor art. 107 alin. (1) din același act normativ.

Înalta Curte reține că regula generală în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 din C. proc. civ., care prevede că: "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Însă, pentru acțiunile care îi privesc pe consumatori, legiuitorul român a instituit și o normă procedurală de protecție a consumatorului, competența fiind determinată și în funcție de domiciliul acestora.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.: "în afară de instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, mai este competentă instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor."

Această normă stabilește o competență teritorială alternativă în cazul litigiilor inițiate de consumator și care vizează litigiile care privesc executarea sau încetarea contractului dintre acesta și profesionist.

Potrivit dispozițiilor art. 125 din C. proc. civ.: "În cererile pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept, competența instanței se determină după regulile prevăzute pentru cererile având ca obiect realizarea dreptului." Prin urmare, acțiunea în constatare inițiată de reclamantă are același regim juridic, sub aspectul competenței, ca acțiunea în realizarea drepturilor referitoare la executarea și încetarea contractului dedus judecății.

În speță, se constată că litigiul a fost inițiat de către un consumator împotriva unui profesionist, astfel cum aceste categorii sunt definite prin art. 2 pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor și art. 2 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori.

Prin "consumator" se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale, conform dispozițiilor art. 2 pct. 2 din O.U.G. nr. 21/1992. Iar prin "profesionist" se înțelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența legii, acționează în cadrul activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale, precum și orice persoană care acționează în același scop în numele sau pe seama acesteia, conform dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 193/2000.

Dat fiind faptul că izvorul raportului juridic dintre părți este reprezentat de contractul de creditare nr. x din 1 octombrie 2008 încheiat între A. și C. S.A., în cadrul cărora reclamanta deține, fără dubiu, calitatea de consumator, iar pârâta, succesoare în drepturi a societății bancare, pe cea de profesionist, obiectul prezentului litigiu se circumscrie ipotezelor avute în vedere de dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Se impune precizarea că, în speță, nu este incident art. 121 din C. proc. civ. întrucât vizează o altă ipoteză, aceea ca reclamantul să fie profesionist, cerință neîndeplinită în cauză.

Fiind un litigiu cu o competență teritorială alternativă, dreptul de a alege între mai multe instanțe deopotrivă competente revine exclusiv reclamantului, în temeiul dispozițiilor art. 116 din C. proc. civ.

Cum în cauza dedusă judecății, în aplicarea art. 116 raportat la art. 107 și art. 113 alin. (1) pct. 8 din același act normativ, reclamanta a înțeles să introducă acțiunea la Judecătoria Sectorului 3 București, ca instanță în a cărei circumscripție teritorială se află sediul pârâtei, situat în București, acestei instanțe îi revine competența de a se pronunța asupra cererii de chemare în judecată.

Însă, alegerea reclamantei între instanțele deopotrivă competente nu poate fi înlăturată de către instanță, raportat la caracterul de ordine privată al normelor de competență teritorială incidente, astfel încât, opțiunea materializată prin depunerea cererii la oricare dintre instanțele deopotrivă competente, determină în mod definitiv fixarea competenței în favoarea acelei instanțe.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 129 din C. proc. civ., "(1) Necompetența este de ordine publică sau privată. (2) Necompetența este de ordine publică: 1. în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești; 2. în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad; 3. în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura. (3) În toate celelalte cazuri, necompetența este de ordine privată".

Înalta Curte constată că, potrivit prevederilor art. 129 din C. proc. civ., doar dispozițiile referitoare la competența generală a instanțelor judecătorești, precum și cele referitoare la competența materială și cea teritorială exclusivă au caracter imperativ, fiind reglementate prin norme de ordine publică, în toate celelalte cazuri competența teritorială având caracter relativ, fiind reglementată de norme juridice de ordine privată.

Or, în raport de dispozițiile art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de pârât, prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

Se reține că, în cauză, excepția de necompetență teritorială nu a fost invocată de către pârâtă, prin întâmpinare ci de către instanță din oficiu.

Prin urmare, față de opțiunea reclamantei, competența a fost stabilită definitiv în favoarea instanței învestite de aceasta, respectiv Judecătoria Sectorului 3, în circumscripția căreia se află sediul pârâtei.

Pentru considentele expuse și având în vedere dispozițiile art. 107 și 113 pct. 8 și art. 116 din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) din același act normativ, va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 19 octombrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.