ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2272/2022

Ședința publică din data de 17 noiembrie 2022

Asupra conflictului de față constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei Judecătoriei Sectorului 4 București la 08.04.2022, sub nr. x/2022, contestatoarea A. a chemat în judecată pe intimata B., solicitând desființarea tuturor formelor de executare silită în dosarul nr. x/2022 al BEJ C. și întoarcerea executării silite, cu cheltuieli de judecată.

2.1. Prin sentința civilă nr. 8309 din 22.06.2022, Judecătoria Sectorului 4 București a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat în favoarea Judecătoriei Luduș, competența de soluționare a acțiunii.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Sectorului 4 București a reținut, în esență, incidența prevederilor art. 651 C. proc. civ., astfel că, față de faptul că sediul debitoarei contestatoare este în circumscripția teritorială a Judecătoriei Luduș, instanța de executare competentă pentru soluționarea contestației din speță este această din urmă instanță.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei după declinare, Judecătoria Luduș, a pronunțat sentința civilă nr. 1105 din 31.10.2022, prin care a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a-l soluționa.

În motivare, s-a reținut, în esență, că, în speță, raportat la art. 651 alin. (3) C. proc. civ. și raportat la domiciliul debitoarei la momentul sesizării organului de executare silită, îi revine Judecătoriei Sectorului 4 București competenta de soluționare a prezentului litigiu.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în condițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., "Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare", iar conform art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016, "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.".

Contestația la executare este de competența exclusivă a instanței de executare, așa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Totodată, conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Se observă că instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei în raport de prevederile art. 651 C. proc. civ., având în vedere domiciliul debitorului la data sesizării organului de executare silită.

În speță, însă, prin încheierea civilă nr. 272/C/10.03.2022, pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr. x/2022, la cererea creditoarei B., împotriva debitoarei A., a fost încuviințată executarea silită simultană/succesivă, prin toate modalitățile prevăzute de lege a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din 22.02.2017, având ca obiect recuperarea sumei de 36.966,47 RON, reprezentând debit principal, dobânzi si alte accesorii aferente creanței, sumă ce va fi actualizată la data plății, la care se adaugă cheltuielile de executare silită.

Cum cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea civilă nr. 272/C/10.03.2022 a Judecătoriei Luduș, competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare, revine acestei instanțe care a încuviințat executarea silită, ca instanță de executare, potrivit principiului unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) din C. proc. civ.

Prin urmare, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute art. 651 alin. (2) din C. proc. civ., aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

În acest sens, s-a pronunțat și Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, în dosarul nr. x/2021, de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083 din 11 noiembrie 2021, prin care s-a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.". Astfel, potrivit celor reținute în această decizie, s-a statuat că "paragraful 71...ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanță nu va putea fi apreciată drept instanță de executare, motiv pentru care - exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestației la titlu, spre exemplu - toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni în competența aceleiași instanțe de executare."

Aplicând pentru identitate de raționament aceste statuări și în speța de față, se reține că în ceea ce privește competența de soluționare a contestației la executare, competența instanței de executare dobândită la data sesizării sale cu cererea de încuviințare a executării silite, rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite, indiferent de data sesizării instanței de executare cu cereri sau incidente ulterioare circumscrise fazei executării silite, precum contestația la executare, cererea de suspendare a executării silite sau cererea de întoarcere a executării silite.

Cum cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă de Judecătoria Luduș, nefiind incidentă o ipoteză de excepție, în sensul art. 651 alin. (3) teza finală din C. proc. civ., care să justifice determinarea competenței în speță, în raport de alte criterii, competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare se va stabili în favoarea judecătoriei care a încuviințat executarea silită, și anume Judecătoria Luduș, ca instanță de executare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Luduș este instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Luduș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 noiembrie 2022.