ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1611/2022

Ședința publică din data de 27 septembrie 2022

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la 12 iunie 2017, sub nr. x/2017 și ulterior pe rolul Tribunalului Suceava – secția I civilă, sub același număr de dosar, reclamantul Orașul Broșteni, prin viceprimar, a solicitat obligarea pârâților A. și B., reprezentați legal de C. și D., la restituirea sumei de 437.029 RON, reprezentând contravaloarea totală a investiției realizate în scopul amenajării pieței agroalimentare din Broșteni, jud. Suceava și acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

În drept, au invocat dispozițiile art. 1345-1348 și art. 1640 C. civ. și pe cele ale art. 453 C. proc. civ.

Cererile de intervenție

La 23 august 2017, E. a formulat cerere de intervenție, care a fost respinsă ca inadmisibilă, prin încheierea din 12 ianuarie 2018 a Tribunalului Suceava – secția I civilă.

Prin încheierea din 23 octombrie 2018, a fost respinsă ca inadmisibilă, cererea de intervenție formulată de F. la 26 martie 2018.

Hotărârea tribunalului

Excepția lipsei calității procesuale pasive în nume propriu a pârâtului D., invocată prin întâmpinare, a fost admisă de Tribunalul Suceava – secția I civilă prin încheierea din 8 decembrie 2017.

Prin încheierea din 12 ianuarie 2018, Tribunalul Suceava – secția I civilă a respins ca neîntemeiate, excepțiile inadmisibilității și prescripției dreptului material la acțiune, invocate prin întâmpinare.

Prin sentința nr. 303 din 26 martie 2019, Tribunalul Suceava – secția I civilă a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Orașul Broșteni, prin viceprimar, în contradictoriu cu pârâții A. și B., reprezentați legal de C. și D.. I-a obligat pe pârâți să plătească reclamantului suma de 274.520 RON (fără TVA), reprezentând contravaloarea investiției realizate la centrala termică nr. 1, în prezent piață agroalimentară.

Decizia curții de apel

Prin încheierea nr. 9 din 6 iulie 2020, Curtea de Apel Suceava – secția a II-a civilă a admis cererea formulată de petenții A. și B., prin reprezentanți legali D. și C., apelanți-pârâți în dosarul nr. x/2017, în sensul acordării ajutorul public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în valoare de 1.482 RON, stabilite pentru cererea completatoare formulată în dosar.

Prin decizia nr. 117 din 1 aprilie 2021, Curtea de Apel Suceava – secția I civilă a respins ca inadmisibil, apelul declarat de intervenientul E. împotriva sentinței nr. 303 din 26 martie 2019, pronunțate de Tribunalul Suceava – secția I civilă. A respins ca nefondat, apelul declarat de reclamantul Orașul Broșteni, prin viceprimar, împotriva aceleiași sentințe. A admis apelul pârâților A. și B., prin reprezentanți legali C. și D., împotriva sentinței nr. 303 din 26 martie 2019, pronunțate de Tribunalul Suceava – secția I civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât D.. A schimbat în parte sentința atacată, în sensul că i-a obligat pe pârâți să-i plătească reclamantului suma de 81.724 RON (în loc de 274.520 RON), reprezentând contravaloarea investiției realizate la centrala termică nr. 1, în prezent piață agroalimentară. A menținut restul dispozițiilor sentinței care nu sunt contrare deciziei. A stabilit în sarcina apelantului-reclamant Orașul Broșteni, obligația de a plăti către stat, suma de 6.080,46 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel (2.480,46 RON - taxă judiciară de timbru, iar 3.600 RON - onorariu expert) pentru care apelanții-pârâți au beneficiat de scutire, prin admiterea cererii de ajutor public judiciar.

Recursul

Împotriva încheierii nr. 9 din 6 iulie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Suceava – secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2017, intervenientul E. a exercitat calea de atac intitulată "apel". Aceeași persoană a declarat și recurs împotriva deciziei nr. 117 din 1 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

Ulterior, s-a înregistrat și cererea de recurs formulată de reclamantul Orașul Broșteni.

Prin încheierea de admitere în principiu din 5 aprilie 2022, recursul și calea de atac intitulată "apel" declarate de intervenient au fost anulate de către instanța de recurs pentru neachitarea taxei judiciare de timbru stabilite, precum și ca urmare a lipsei semnăturii.

Criticile reclamantei Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Broșteni:

Hotărârea instanței de apel a fost dată cu interpretarea greșită a dispozițiilor legale din materia instituției îmbogățirii fără justă cauză.

Instanța de apel a dat eficiență raportului de expertiză întocmit în faza de atac a apelului, înlăturând concluziile raportului de expertiză întocmit în fața instanței de fond, reținând existența unei relații contractuale între reclamantă și expertul desemnat pentru întocmirea raportului în fața instanței de fond. Susține reclamanta că acest contract de prestări servicii nr. x/18.08.2017 la care face referire instanța de apel nu constituie o dovadă în sensul existenței unei relații contractuale între UAT Broșteni și expertul tehnic judiciar, întrucât reclamanta nu are calitatea de parte în acest contract. Mai mult, susține reclamanta că este cel puțin absurd a se reține că un raport contractual ce a luat naștere în luna septembrie a anului 2020 a fost de natură să influențeze concluziile unui raport de expertiză întocmit anterior acestui moment, respectiv la începutul anului 2018.

Cu toate că instanța de apel a reținut că "se impune a fi luată în considerare valoarea care formează obiectul îmbogățirii fără justă cauză și care se regăsește în patrimoniul pârâților la momentul la care s-a solicitat contravaloarea acestuia", aceasta, făcând o aplicare greșită a dispozițiilor art. 1347 alin. (1) C. civ., a dat eficiență concluziilor unui raport de expertiză care stabilește o valoarea de piață a lucrărilor executate de reclamantă la imobilul proprietatea intimaților la momentul efectuării expertizei, moment mult ulterior momentului sesizării instanței de judecată;

Expertul desemnat de instanța de control judiciar a aplicat în mod greșit o serie de coeficienți a căror reținere este nelegală din perspectiva obiectului evaluării - lucrări de construcții și amenajări, astfel încât constatările acestuia nu puteau sta la baza pronunțării de către curtea de apel a unei soluții legale.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Procedura de filtru

Prin încheierea din 5 aprilie 2022, a fost anulată calea de atac intitulată "apel" declarată de intervenientul E. împotriva încheierii din 21 mai 2020 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă și recursul declarat de aceeași parte, împotriva deciziei nr. 117 din 1 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă și a fost admis în principiu, recursul declarat de reclamantul Orașul Broșteni împotriva deciziei nr. 117 din 1 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, fiind acordat termen de judecată la 27 septembrie 2022.

Apărările părților

Intimații pârâți A. și B. au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursurilor.

Intimatul E. a depus note scrise.

II. Considerentele Înaltei Curți

Examinând în continuare, decizia recurată, prin prisma criticilor de recurs invocate, în limitele configurate de partea recurentă în cadrul cererii sale de recurs, potrivit art. 494 C. proc. civ. în referire la art. 479 C. proc. civ., dar și conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ., instanța de recurs apreciază recursul promovat, ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:

Or, controlul jurisdicțional al prezentei instanțe de recurs este unul exclusiv de legalitate, astfel cum rezultă în mod expres și direct din prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ. și ale art. 488 C. proc. civ., astfel încât aspectele arondate situației de fapt, temeiniciei cauzei exced de principiu, limitelor de control ale prezentei instanțe de judecată.

Din acest motiv, întrucât respectiva prezumție (afectarea obiectivității domnului expert menționat) trasă de curtea de apel, reprezintă un element subsumat stării de fapt a cauzei, stabilit de către instanța de apel în urma administrării și evaluării de probe, se observă că – potrivit considerentului enunțat - instanța de recurs este ținută de acest aspect factual.

Singura situație procesuală în care o instanță de recurs este ca regulă, îndrituită să procedeze la o reevaluare a situației de fapt a cauzei sau după caz, să dispună reevaluarea situației de fapt de către instanța de judecată devolutivă a fondului, este aceea a administrării de noi probe în recurs, potrivit prevederilor art. 492 C. proc. civ.

Or, în cauză se constată nu doar că recurentul nu a propus și administrat noi probe sub acest aspect în faza procesuală a recursului, ci dimpotrivă, intimații sunt cei ce au depus distinct, în recurs, înscrisuri suplimentare în aceeași direcție creionată de instanța de apel, respectiv: contractul de prestări servicii nr. x/26.06.2015 încheiat între Orașul Broșteni și H., persoană fizică autorizată, prin care acesta din urmă se obliga să presteze contra cost activități de diriginte de șantier în favoarea achizitorului pentru investiția "Remiza PSI în oraș Broșteni", precum și contractul de execuție lucrări nr. x/17.08.2017 încheiat între Liceul Tehnologic "I." Broșteni și S.C. J. S.R.L., purtând rezoluția olografă "De luat în evidență și înregistrat pt. finanțare multianuală", semnată și ștampilată cu ștampila Primăriei Orașului Broșteni, contract depus potrivit susținerii intimaților, spre a ilustra faptul că deși în anul 2017, contractul de prestări servicii nr. x/18.08.2017 a fost încheiat între același expert H. și liceul local, totuși finanțarea lucrărilor respective era asigurată de UAT Oraș Broșteni, recurentul reclamant prezent.

Așadar, pentru suma acestor considerente, instanța prezentă de recurs constată că acest ansamblu de critici ale recurentului nu poate fi primit.

Acest motiv de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., care pune în discuție modul de aplicare în cauză de către instanța de apel, a normei juridice de drept substanțial menționate, este fondat.

Astfel, potrivit textului legal menționat, "Condițiile și întinderea restituirii - (1) Restituirea nu este datorată decât dacă îmbogățirea subzistă la data sesizării instanței".

Prin urmare, îmbogățirea se apreciază de judecător în raport de data intentării acțiunii. În raport de această dată se apreciază existența și întinderea atât a îmbogățirii, cât și a pierderii patrimoniale. Acțiunea de in rem verso dă eficiență astfel, unei reguli de echitate, potrivit căreia nimănui nu îi este permis a se îmbogăți în dauna altuia. Această acțiune tinde la restituirea obiectului însuși de care unul dintre patrimonii este lipsit în profitul celuilalt, atunci când nici un obstacol de fapt sau de drept nu se opune la restituirea valorii pe care o reprezintă. Momentul în raport cu care se stabilește cuantumul acestei valori este deci, momentul introducerii acțiunii și nu acela în care a luat naștere obligația de restituire.

Or, într-adevăr, se observă că instanța de apel, dând eficiență expertizei realizate de domnul expert K. în faza de judecată a apelului, a stabilit sporul de valoare care se impune a fi restituit reclamantului prin raportare la un alt jalon temporal decât cel impus de norma juridică citată. Astfel, așa cum se arată de către domnul expert în nota comună a experților realizată la solicitarea curții de apel, determinarea sporului de valoare adus imobilului s-a grefat pe valoarea de piață actuală a lucrărilor executate, la care s-au aplicat coeficienți de corecție.

Întrucât expertiza realizată în apel a fost efectuată în anul 2020, iar data introducerii cererii de chemare în judecată prezente este 12.06.2017, rezultă că acordând valoarea îmbogățirii stabilită în funcție de un alt moment decât cel al intentării acțiunii, instanța de apel a încălcat atunci prevederile art. 1347 alin. (1) C. civ., devenind astfel incident, motivul de recurs reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. invocat.

De altfel, astfel cum corect a surprins și recurentul în cererea sa de recurs, instanța de apel însăși a arătat în cadrul deciziei recurate: "Astfel, Curtea reține că se impune a fi luată în considerare valoarea care formează obiectul îmbogățirii fără justă cauză și care se regăsește în patrimoniul pârâților, la momentul la care s-a solicitat contravaloarea acestuia". Cu toate acestea, în continuare, instanța de apel a procedat însă, în mod contrar propriei sale aprecieri inițiale.

Cu privire la acest motiv de recurs, instanța de recurs mai constată faptul că intimații au invocat prin întâmpinarea față de recurs, caracterul său inadmisibil, ca urmare a formulării omisso medio, direct în recurs, contrar art. 488 alin. (2) C. proc. civ.

Instanța de recurs apreciază apărarea formulată de intimați ca fiind nefondată, pentru mai multe argumente.

În primul rând, se observă că valoarea stabilită de instanța de apel cu încălcarea prevederilor art. 1347 alin. (1) C. civ., a fost determinată în temeiul unei expertize realizate în faza procesuală a apelului, fază procesuală față de care recursul constituie prima cale de atac care putea fi exercitată, ceea ce s-a și întâmplat.

Împrejurarea că inclusiv expertiza realizată în faza procesuală a fondului s-a raportat în evaluare la momentul efectuării respectivei lucrări științifice, nu este relevantă, întrucât acest raport de expertiză a fost înlăturat din algoritmul juridic al cauzei de către instanța de apel ce a acordat prevalență expertizei realizate în faza procesuală a apelului.

Sub un al doilea aspect, instanța de recurs notează că prin obiecțiunile formulate față de raportul de expertiză realizat în apel, apelantul reclamant a contestat, prin prisma coeficientului de corecție negativ de 25%, și momentul de referință pentru stabilirea valorii care a crescut patrimoniul pârâților (a se vedea în acest sens, dosar apel, vol. III).

Față de această critică, intimații pârâți au arătat în răspunsul față de obiecțiunile formulate de apelanta reclamantă, că "momentul de referință pentru acordarea despăgubirilor este cel al sesizării instanței, potrivit art. 1347 alin. (1) C. civ.." .

Așadar, nu se poate invoca în mod întemeiat faptul că aceste critici concrete din recurs nu ar fi fost formulate inclusiv în faza judecării apelului, cu atât mai mult cu cât astfel cum s-a expus anterior, instanța de apel, deși a arătat inițial în decizia sa recurată că valoarea care se impune a fi restituită, este cea de la momentul la care ea a fost solicitată, cu toate acestea în final, a acordat apelantului reclamant o valoare calculată în raport de un alt moment (decât cel legal).

În fine, în aceeași direcție, se observă și că inclusiv în faza procesuală a fondului, reclamantul a contestat evaluarea din perspectiva acestui aspect punctual, prin prisma coeficientului de uzură de 24%, arătând cu acest prilej, între altele, faptul că expertul ar fi trebuit să calculeze valoarea materialelor și a manoperei practicate pe piață la momentul introducerii acțiunii (a se vedea obiecțiunile – dosar fond, vol. II).

În continuare, după ce expertul a răspuns obiecțiunilor, reclamantul a arătat că nu își însușește concluziile expertului din suplimentul de expertiză realizat și a solicitat tribunalului, să ia act că își menține obiecțiunile, cerând instanței de judecată să le valorifice drept apărări de fond .

În continuare, întrucât tribunalul a acordat totuși, valoarea lucrărilor contestată de reclamant, reclamantul apelant a arătat atunci în cuprinsul cererii sale de apel, că "nu se justifică aplicarea coeficientului de uzură de 24% întrucât expertul trebuia să calculeze valoarea materialelor și a manoperei înglobate în construcție în raport de prețurile materialelor și a manoperei practicate pe piață la momentul introducerii acțiunii sau (...), cu precizarea că deși aceste obiecțiuni au fost transmise expertului nu a primit un răspuns concret din partea acestuia, motiv pentru care a învederat instanței de judecată prin Note de ședință scrise (depuse la termenul din 29 ianuarie 2019), că își menține obiecțiunile de la pct. 1 și pct. 2 depuse la dosar, solicitând ca instanța de judecată să le valorifice ca apărări de fond, iar instanța de fond, în hotărârea apelată nu a motivat de ce au fost înlăturate aceste apărări" (a se vedea în acest sens, pagina 6 a deciziei recurate, cuprinzând sinteza cererii de apel sau cererea de apel la dosar apel, vol. I).

Așadar, se observă că necesitatea raportării evaluării la momentul intentării acțiunii a reprezentat o critică formulată de către reclamant atât în fața primei instanțe de judecată, pe calea obiecțiunilor la raportul de expertiză, cât și în apel, prin reinvocarea sa atât prin cererea de apel, dar și prin obiecțiunile formulate față de raportul de expertiză realizat în apel, astfel cum s-a expus anterior.

Pe cale de consecință a tuturor acestor argumente conjugate, apărarea intimaților în sensul că acest motiv de recurs ar fi fost formulat omisso medio, direct în recurs, nu este fondată.

Pentru ansamblul acestor considerente, instanța de recurs apreciază că recursul promovat de recurentul reclamant se impune a fi admis, cu consecința casării hotărârii judecătorești recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel spre a fi stabilită valoarea de restituit cu respectarea normei juridice menționate.

Pe cale de consecință, acest ultim grup de critici din cererea de recurs va fi avut în vedere de către instanța de rejudecare, la momentul stabilirii valorii concrete care se impune a fi restituită recurentului reclamant de către intimații pârâți.

Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art. 496 și art. 497 C. proc. civ., instanța de recurs va admite ca fondat, recursul promovat, va casa decizia civilă și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul Orașul Broșteni împotriva deciziei nr. 117 din 1 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 septembrie 2022.