Decizia nr. 1571/2022 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva sentinței nr. 1350/2021 a Tribunalului Caraș-Severin

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin – secția civilă la 21 mai 2021, reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Caraș-Severin a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții A. și B., să dispună asupra situației juridice a minorei C..

Hotărârea tribunalului Prin sentința civilă nr. 1350 din 20 septembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin – secția I civilă în dosarul nr. x/2021 a fost admisă cererea formulată de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Caraș-Severin împotriva pârâților B. și A.. A fost dispusă înlocuirea măsurii de protecție specială a plasamentului, în regim de urgență, instituite față de copilul C., prin dispoziția nr. 881 din 17 mai 2021 a directorului executiv al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Caraș-Severin, cu măsura de protecție specială a plasamentului, față de copilul în cauză, la Centrul "D." Reșița – apartamente. A fost dispusă delegarea următoarelor drepturi părintești, referitoare la persoanele și bunurile copilului C. în favoarea directorului executiv al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Caraș-Severin: dreptul de a aproba deplasarea copilului în cauză în străinătate; dreptul de a încuviința actele de dispoziție referitoarea la bunurile copilului în cauză (cu excepția alocației de stat și a alocației lunare de plasament); dreptul de a aproba schimbarea religiei copilului în cauză; dreptul de a aproba schimbarea felului învățăturii și/sau cel al pregătirii profesionale ale copilului în cauză; dreptul de a încuviința încheierea căsătoriei copilului în cauză, dacă este cazul. A fost dispusă delegarea în favoarea șefului Centrului "D." Reșița a tuturor celorlalte drepturi și obligații părintești, referitoare la persoanele și bunurile copilului C., drepturi și obligații care decurg din activitatea concretă de ocrotire a copilului în cauză, desfășurată în cadrul Centrului "D." Reșița, potrivit legii, inclusiv dreptul de a consimți la intervenții medicale, precum și dreptul de a solicita eliberarea pașaportului sau de a-și exprima acordul în acest sens. A fost dispusă obligarea mamei, pârâtei A., la prestarea a 40 ore lunar de muncă, acțiuni sau lucrări de interes local, pe raza localității de domiciliu/reședință. A fost dispusă obligarea tatălui, pârâtul B., la plata unei contribuții lunare, pentru întreținerea copilului în cauză, în sumă de 500 RON, contribuție care va fi virată în contul Consiliului Județean Caraș-Severin x. A fost dispusă stabilirea domiciliului copilului C. la Centrul "D." Reșița - apartamente, în imobilul situat administrativ în municipiul Reșița, județul Caraș-Severin. A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți reconvenționali B. și A..

Hotărârea curții de apel Prin decizia nr. 332 din 14 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâții-reclamanți reconvenționali B. și A. împotriva sentinței civile nr. 1350/20.09.2021 pronunțate de Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr. x/2021.

Calea de atac declarată în cauză Împotriva deciziei nr. 332 din 14 decembrie 2021 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, pârâții A. și B. au declarat recurs, cale de atac ce a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția I civilă la 21 ianuarie 2022.

Apărările formulate de părți Intimata-reclamantă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Caraș-Severin a depus, în termenul prevăzut de lege, întâmpinare prin care a excepțiile inadmisibilității și nulității recursului. Nu a fost depus răspuns la întâmpinare.

Procedura de filtru În cauză nu a fost realizată procedura de filtru, data inițială a dosarului fiind ulterioară datei de 21 decembrie 2018 (cererea de chemare în judecată fiind înregistrată pe rolul instanțelor judecătorești la 21 mai 2021), dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, lege prin care au fost abrogate dispozițiile art. 493 C. proc. civ. referitoare la procedura de filtru. Prin rezoluția din 18 aprilie 2022 s-a stabilit termen la 22 septembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților, în vederea soluționării recursului.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând recursul în raport de excepția de inadmisibilitate, invocată din oficiu și ridicată și prin întâmpinare, excepție a cărei analiză este prioritară, conform dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. În conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului. Obiectul prezentei cauze îl reprezintă "instituire plasament", cererea formulată de către reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Caraș-Severin fiind întemeiată pe dispozițiile art. 55 alin. (1), art. 59 lit. a), art. 60 lit. c), 62 alin. (1) lit. c), art. 63, art. 66 alin. (3), art. 67 alin. (2), art. 70 alin. (3), art. 121, art. 122 și art. 128 din Legea nr. 273/2004 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului. În cauza de față, acțiunea formulată de reclamantă a fost soluționată atât în primă instanță, cât și în apel. Se reține că în speța de față sunt incidente normele speciale instituite prin Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului care reglementează instituția "instituirii plasamentului". Potrivit dispozițiilor art. 136 din Legea nr. 272/2004, "Hotărârea instanței de fond este executorie și definitivă", iar, în conformitate cu prevederile art. 137 din același act normativ, "Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii". Prin urmare, legea instituie numai o singură cale de atac, care, în cauza pendinte, a fost exercitată de către părți. Art. 138 din Legea nr. 272/2004 statuează că dispozițiile acestei legi referitoare la procedura de soluționare a cauzelor privind stabilirea măsurilor de protecție specială se completează corespunzător cu prevederile C. proc. civ. Având în vedere că litigiul de față este înregistrat pe rolul instanțelor de judecată la data de 21 mai 2021 și este întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 272/2004, în speță sunt incidente dispozițiile din acest act normativ. După intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., prevederile Legii nr. 272/2004, anterior menționate, trebuie coroborate cu dispozițiile alin. (1) și (2) ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., care statuează în alin. (1) că ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este definitivă, de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară, iar la alin. (2) se menționează că dispozițiile alin. (1) se aplică în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este supusă recursului sau că poate fi atacată cu recurs ori, după caz, legea specială folosește o expresie similară. Prin urmare, hotărârea atacată cu recurs în prezenta cauză, respectiv decizia civilă nr. 332 din 14 decembrie 2021 a Curții de Apel Timișoara – secția I civilă, a fost pronunțată în soluționarea unui apel, ca ultimă cale de atac prevăzută de art. 137 din Legea nr. 272/2004, coroborat cu art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2012. În consecință, cum legea prevede o unică cale de atac, respectiv apelul, care a fost, deja, exercitat de către pârâții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 1350 din 20 septembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin – secția I civilă, părțile nu mai au deschisă și calea de atac a recursului, întrucât potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. Drept urmare, cum în speță, recursul este exercitat împotriva unei decizii definitive, prezenta cale de atac apare ca fiind inadmisibilă. În concluzie, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâți.