ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1277/2022

Ședința publică din data de 08 iunie 2022

Asupra cererii de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâților la eliminarea din cadrul paginilor și platformelor acestora media (Facebook, Instagram, Youtube, pagina publicației și alte asemenea) a tuturor postărilor și articolelor de presă, care vizează viața privată și subiectul existenței unei relații non — profesionale cu numitul B., cu cheltuieli de judecată.

În ceea ce privește competența teritorială a Judecătoriei Cluj-Napoca, reclamanta a invocat art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o faptă ilicită, apreciind că, în afară de instanța prevăzută la art. 107 C. proc. civ., mai este competentă instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta respectivă ori s-a produs prejudiciul.

Reclamanta a susținut că fapta imputată pârâților constă în publicarea unor articole cu conținut calomnios pe paginile și platformele acestora media. Potrivit dispozițiilor legale menționate, competența teritorială revine instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului (Judecătoria Sectorului 1 București sau Judecătoria Sectorului 4 București), instanței în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită (Judecătoria Sectorului 1 București sau Judecătoria Sectorului 4 București) și instanța de la locul producerii prejudiciului (Judecătoria Cluj - Napoca); toate aceste instanțe sunt deopotrivă competente în soluționarea acestei cereri, iar alegerea aparține exclusiv reclamantului.

Reclamanta a arătat că prejudiciul s-a produs în locul unde domiciliază în fapt și își desfășoară activitatea, întrucât acesta este "mediul social" în care a avut rezonanță respectiva faptă ilicită a pârâților.

A solicitat ca instanța să aibă în vedere cauzele C-509/09 și C-16W10, Olivier Martinez vs. MGN Limited, în care CJUE a menționat că, întrucât postarea unor informații pe un site pe internet se distinge de difuzarea teritorială a unui imprimat, prin faptul că aceasta vizează, prin esența sa, ubicuitatea informațiilor menționate și, în plus, la nivel tehnic, nu este totdeauna posibil să se cuantifice această difuzare cu certitudine și în mod fiabil, în raport cu un anumit stat membru, și, prin urmare, nici să se aprecieze prejudiciul cauzat exclusiv în acel stat membru, aceste criterii trebuie adaptate, în sensul că victima unei încălcări a drepturilor referitoare la personalitate prin intermediul internetului poate sesiza pentru tot prejudiciul suferit instanța de la locul unde aceasta își are centrul intereselor, care corespunde, în general, cu domiciliul de fapt al persoanei interesate.

De altfel, în jurisprudența sa, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că dispozițiile art. 116 C. proc. civ. conferă reclamantului beneficiul alegerii instanței la care înțelege să introducă cererea de chemare în judecată.

În raport de aceste susțineri, reclamanta a apreciat că Judecătoria Cluj-Napoca este competentă teritorial, fiind instanța de la locul producerii prejudiciului.

Pârâta C. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a susținut că instanțele competente sunt cele de la sediul pârâților.

Cu privire la mențiunea că Judecătoria Cluj-Napoca ar fi competentă, întrucât locul producerii prejudiciului este cel al domiciliului de fapt, precum și locul unde reclamanta își are centrul intereselor, a susținut că reclamanta este o artista care activează pe întreg teritoriul țării, iar un eventual prejudiciu de imagine s-ar produce la nivel național. Judecarea cauzei de către instanța de la domiciliul reclamantei ar reprezenta o inechitate fata de scopul avut de legiuitor și ar îngreuna atât reprezentarea și apărarea efectivă a pârâților, cât și accesul facil la dosarul cauzei, cu atât mai mult cu cât acest lucru ar presupune resurse și costuri suplimentare de deplasare și reprezentare.

Ca urmare, a apreciat că instanțele competente sunt cele de la sediul pârâților, respectiv Judecătoria Sectorului 1 București și Judecătoria Sectorului 4 București, solicitând instanței să trimită cauza la una dintre cele două instanțe.

La rândul său, pârâta D. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca, întrucât, contrar celor susținute de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, în speță nu ar fi aplicabile dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., ci regula generală prevăzută de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul. Cum în speță sunt mai mulți pârâți, reclamanta putea alege între Judecătoria Sector 1 București sau Judecătoria Sector 4 București.

Pârâta E. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca, cu aceleași susțineri referitoare la incidența art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

Prin sentința nr. 5776 din 16 septembrie 2021, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca, invocată de pârâți și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sector 1 București.

În motivare, a reținut incidența art. 107 alin. (1) și art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., precum și că atât sediul pârâtelor, cât și locul săvârșirii presupusei fapte este la București, în sectorul 1.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 1 București a pronunțat sentința nr. 2442 din 9 martie 2022, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție.

În motivare, instanța a reținut incidența art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., apreciind că este competentă să soluționeze cauza judecătoria în a cărei rază teritorială s-a produs lezarea valorii sociale ocrotite, respectiv prejudiciul nemijlocit.

În circumstanțele particulare ale cauzei, în care se reclamă producerea unui prejudiciu prin difuzarea în mediu virtual a unor articole de presă defăimătoare, competența revine instanța în circumscripția căreia s-a produs prejudicierea reclamantei.

Astfel, prin raportare la art. 116 C. proc. civ., a apreciat că este vorba despre competență teritorială alternativă, între instanțele în circumscripția cărora se află centrul intereselor reclamantei, deci unde s-a produs prejudiciul pretins, respectiv Judecătoria Cluj-Napoca și instanțele competente de la sediile pârâtelor, respectiv Judecătoria Sectorului 1 București sau Judecătoria Sectorului 4 București.

Judecătoria a constatat că aspectul esențial de care depinde stabilirea competenței instanței între Judecătoria Cluj-Napoca și Judecătoria Sectorului 1 București îl reprezintă nu atât discuția privind domiciliul legal sau faptic al reclamantei, ci înțelesul noțiunii de loc al producerii prejudiciului, pe care această instanță îl echivalează cu municipiul Cluj-Napoca, care este centrul intereselor reclamantei.

Este necontestat că reclamanta are domiciliul legal în Șimleul Silvaniei, jud. Sălaj, aceasta alegând însă să învestească instanța din Cluj-Napoca cu motivarea că locuiește statornic, în fapt, în Cluj-Napoca, oraș în care se află centrul intereselor sale.

Față de aceste împrejurări, instanța a concluzionat că reclamanta are în Cluj domiciliul real, efectiv, sens în care Judecătoria Cluj-Napoca este competentă, întrucât reclamanta a ales dintre cele două instanțe deopotrivă competente prin depunerea cererii de chemare în judecată.

II. Considerentele Înaltei Curți

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2) coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prezenta cauză are ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., prin care a solicitat obligarea pârâților la eliminarea din cadrul paginilor și platformelor acestora media (Facebook, Instagram, Youtube, pagina publicației și alte asemenea), a tuturor postărilor și articolelor de presă, care vizează viața privată și subiectul existenței unei relații cu o anumită persoană.

În raport de obiectul cauzei și de temeiul de drept invocat de reclamantă, se constată că litigiul de față vizează o acțiune în răspundere civilă delictuală, iar în ceea ce privește competența teritorială de soluționare, îi sunt aplicabile și dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ., potrivit cărora: "în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai sunt competente: (…) instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă."

Cu privire la instanța în a cărei circumscripție se află locul producerii prejudiciului, Înalta Curte reține că următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a susținut că prejudiciul s-a produs în locul unde domiciliază în fapt și își desfășoară activitatea, respectiv orașul Cluj-Napoca, întrucât acesta este "mediul social" în care a avut rezonanță și impact fapta ilicită a pârâților, făcând referire la cauzele C-509/09 și C-16W10, Olivier Martinez vs. MGN Limited, în care CJUE a stabilit că victima unei încălcări a drepturilor referitoare la personalitate prin intermediul internetului poate sesiza pentru tot prejudiciul suferit instanța de la locul unde aceasta își are centrul intereselor, care corespunde, în general, cu domiciliul de fapt al persoanei interesate.

Din probele administrate, Înalta Curte reține că reclamanta locuiește în mod statornic în Cluj-Napoca, aspect necontestat de altfel de părțile din litigiu; ca urmare, aici este centrul intereselor sale, cum a fost definită această noțiune în jurisprudența CJUE menționată anterior, unde s-a produs prejudiciul prin difuzarea în mediu virtual a unor afirmații sau imagini defăimătoare la adresa acesteia.

În soluționarea conflictului negativ de competență cu care a fost învestită, Înalta Curte va reține incidența art. 116 din C. proc. civ., potrivit căruia "reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente", ceea ce presupune că, în cazul competenței teritoriale alternative, reclamantul este cel îndreptățit să aleagă o instanță dintre mai multe instanțe deopotrivă competente.

În sensul textului de lege anterior citat, în cauză sunt deopotrivă competente instanța de la domiciliul sau sediul pârâtului (Judecătoria Sectorului 1 București sau Judecătoria Sectorului 4 București), instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită (Judecătoria Sectorului 1 București sau Judecătoria Sectorului 4 București) și instanța de la locul producerii prejudiciului (Judecătoria Cluj - Napoca).

Este de reținut că pentru toate cazurile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanțele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului.

În aplicarea art. 116 din C. proc. civ., anterior citat, reclamanta a înțeles să învestească Judecătoria Cluj-Napoca, instanța de la locul unde s-a produs, în realitate, prejudiciul de imagine.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoria Cluj-Napoca.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 08 iunie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.