ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 16 februarie 2023

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 35 din 7 februarie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Dâmbovița, în temeiul art. 50 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 38 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. și art. 47 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 44 alin. (2) C. proc. pen., a admis excepția necompetenței după calitatea persoanei a Tribunalului Dâmbovița, invocată în dosarul nr. x/2022 al Tribunalului Dâmbovița de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT – Biroul Teritorial Dâmbovița și-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe inculpații A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. și K., în favoarea Curții de Apel Ploiești.

În temeiul art. 51 alin. (1) C. proc. pen. a constatat existența unui conflict negativ de competență între Tribunalul Dâmbovița și Curtea de Apel Ploiești.

În temeiul art. 51 alin. (2) C. proc. pen. a dispus înaintarea dosarului nr. x/2022 către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Dâmbovița a reținut următoarele:

La data de 16.11.2022 a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. x/2022 rechizitoriul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT – Biroul Teritorial Buzău privind pe inculpații A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. și K..

La data de 09.12.2022, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT – Biroul Teritorial Dâmbovița a depus la dosarul cauzei note scrise în cuprinsul cărora a invocat excepția necompetenței după calitatea persoanei a Tribunalului Dâmbovița.

În motivare, Ministerul Public a apreciat că, în mod eronat, a considerat Curtea de Apel Ploiești că tribunalul este instanța competentă material să judece cauza formată ca efect al disjungerii cercetărilor față de inculpatul L. care, la data sesizării instanței, a avut calitatea de magistrat.

În acest sens, au fost invocate dispozițiile art. 44 alin. (2) C. proc. pen., considerând că, potrivit legii, disjungerea cercetărilor față de inculpatul L., care a atras competența de judecată a Curții de Apel Ploiești, nu conduce la schimbarea competenței de judecată a Curții de Apel Ploiești cu privire la cauza rămasă pe rolul instanței după disjungere, cu atât mai mult cu cât, în spetă, astfel cum prevăd dispozițiile art. 48 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., faptele reținute în sarcina susnumitului au legătură cu atribuțiile de serviciu ale acestuia.

În continuare, s-a arătat că a fost sesizată Curtea de Apel Ploiești prin rechizitoriu cu mai multe cauze reunite pentru o mai bună înfăptuire a justiției, ordonanțele de reunire a cauzelor regăsindu-se la dosarul cauzei; în raport cu una dintre persoanele cercetate și deduse judecății în cauzele reunite (cu calitatea de magistrat), a fost atrasă competența de judecată a Curții de Apel Ploiești, instanță care și-a recunoscut competența și a procedat la judecarea cauzei.

De asemenea, s-a mai arătat în motivarea excepției faptul că atât la soluționarea cauzei prin care s-a dispus declinarea competenței, cât și la judecarea cauzei având ca obiect strămutare a participat un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, ambele hotărâri fiind lovite de nulitatea absolută prevăzută de art. 281 lit. d) C. proc. pen., în condițiile în care, la judecarea cauzei, nu a participat un procuror DIICOT (așa cum prevăd dispozitiile art. 2 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 78/2016).

Având în vedere excepția invocată de către parchet, Tribunalul Dâmbovița a reținut că pe rolul Curții de Apel Ploiești a fost înregistrat, la data de 27.04.2017, dosarul nr. x/2017, urmare sesizării instanței de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT – Biroul Teritorial Buzău cu rechizitoriul nr. x/2014.

Prin actul de sesizare a instanței s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților A., zis "M.", B., C., D., zis N., E., zis "O.", F., zis Conopidă, G., H., zis P., I., J., K., alături de inculpatul L. – la data faptelor judecător la Tribunalul Buzău.

Prin încheierea din data de 09 martie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2017, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Ploiești a constatat, printre altele, legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecății pentru faptele arătate în rechizitoriu astfel cum a fost remediat prin cele două adrese emise de DIICOT - Biroul Teritorial Buzău.

Prin încheierea din data de 12 aprilie 2022 judecătorul fondului din cadrul Curții de Apel Ploiești a dispus, în temeiul art. 46 alin. (1) C. proc. pen., disjungerea judecării cauzei în ceea ce-l privește pe inculpatul L. urmând a se forma un nou dosar în care se s-a dispus și citarea inculpaților A., zis "M." și E., zis "O.", a părții responsabile civilmente S.C. Q. S.R.L. Buzău și a părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău.

Soluția de disjungere a avut în vedere împrejurarea că inculpatul L. a decedat la data de 03.04.2020 (potrivit înscrisul aflat la dosarul cauzei, dosarul nr. x/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție reprezentat de Certificatul de deces seria x eliberat de către Consiliul Local al Sectorului 2 București), precum și complexitatea cauzei.

Prin sentința penală nr. 51/30.05.2022 a Curții de Apel Ploiești a fost admisă excepția necompetenței materiale a instanței de referință și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.

În motivarea soluției s-a reținut că la momentul sesizării Curții de Apel Ploiești cu prezenta cauză singurul motiv pentru care aceasta a fost înaintată acestei instanțe a fost determinat de atragerea competenței după calitatea persoanei ca urmare a aplicării disp. art. 38 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.. în conformitate cu care curtea de apel judecă în primă instanță infracțiunile săvârșite de judecătorii de la judecătorii, tribunale și de procurorii de la parchetele care funcționează pe lângă aceste instanțe.

În condițiile în care inculpatul L. a decedat la data de 03.04.2020, în cursul desfășurării procedurii de cameră preliminară, a dispărut și motivul pentru care a fost atrasă competența de soluționare a cauzei de către Curtea de Apel Ploiești.

Întrucât, așa cum s-a menționat, până în prezent nu s-a dat citire actului de sesizare a instanței nu mai există niciun temei legal care să impună menținerea competenței materiale a Curții de Apel Ploiești (...).

Cauza a fost strămutată spre competentă soluționare de la Tribunalul Buzău la Tribunalul Dâmbovița prin sentința penală nr. 110/08.11.2022 a Curții de Apel Ploiești.

Tribunalul Dâmbovița a reținut că la momentul sesizării Curții de Apel Ploiești cu rechizitoriul nr. x/2014 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT - Biroul Teritorial Buzău, raportat la calitatea unuia dintre inculpați, respectiv cea de judecător la tribunal a inculpatului L., în mod corect cauza a fost trimisă de către Ministerul Public, față de dispozițiile art. 38 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., Curții de Apel Ploiești.

Potrivit dispozițiilor anterior menționate, așa cum s-a reținut și în sentința penală nr. 51/30.05.2022 a Curții de Apel Ploiești, Curtea de apel judecă în primă instanță infracțiunile săvârșite de judecătorii de la (...) tribunale (...).

Mai mult, din cuprinsul rechizitoriului rezultă că actul de sesizare a instanței este rezultatul reunirii, pe parcursul urmării penale, a mai multor dosare de către DIICOT – Biroul Teritorial Buzău, iar potrivit secțiunii "În drept" din rechizitoriu rezultă că inculpatului L. a fost trimis în judecată, printre altele, pentru faptul că:

- în calitate de magistrat la Tribunalul Buzău, secția II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în funcție la data săvârșirii faptelor, a instrumentat cercetarea judecătorească în dosarul nr. x/2014 al instanței evidențiate, având ca obiect anularea raportului de inspecție fiscală nr. x din 30.0.1.2013 emis de DGAOF Buzău și a deciziei de impunere fiscală din 31.01.2013 emisa de DGRFP Galați în baza raportului de inspecție fiscală menționat la solicitarea societății reclamante S.C. Q., reclamanta în cauza - a pretins și primit de la administratorul societății în discuție, prin 6 acte materiale, pe toata durata cercetării judecătorești în dosarul menționat și la scurt timp după adoptarea sentinței civile în cauză, mai multe bunuri materiale, respectiv 75,5 1 vin, un animal sacrificat în carcasa (miel) și alte obiecte depozitate în sacoșe și cutii care nu au putut fi determinate în concret în legătura cu îndeplinirea necorespunzătoare a îndatoririlor de serviciu, respectiv pentru a pronunța o sentință favorabilă societății reclamante, lucru pe care l-a și făcut prin pronunțarea în cauza a s.p. nr. 1165 din 18.12.2015, prin care a anulat raportul de inspecție fiscală nr. x din 30.01.2013 și decizia de impunere fiscală emisa în baza acestui raport de catre autoritățile fiscale ale statului roman, parate în cauza, cu favorizarea societății reclamante și ștergerea obligațiilor bugetare de plata ale acesteia catre statul român, sens în care magistratul judecător a încălcat normele care legitimează calitatea procesuala pasiva în dosarele având ca obiect cauze de contencios administrativ și fiscal și a nesocotit flagrant probele aflate la dosarul cauzei, respectiv raportul de expertiza contabila întocmit la solicitarea instanței care evidenția obligații de plata ale societății reclamante către bugetul de stat, vizate de raportul de inspecție fiscală, anulat de magistratul judecător precum și a memoriilor și înscrisurilor depuse de autoritățile fiscale ale statului roman ca parate în cauza.

Într-adevăr, calitatea de magistrat a unuia dintre cei 12 inculpați nominalizați în rechizitoriu a atras competența materială de soluționare a întregii cauze de către Curtea de Apel Ploiești, însă, raportat strict la descrierea faptelor reținute în actul de sesizare rezultă că reunirea celor 11 dosare de urmărire penală a avut în vedere posibile legături între activitatea infracțională imputată inculpaților și a impus o mai bună înfăptuire a activității de urmărire penală.

Potrivit dispozițiilor art. 44 alin. (2) C. proc. pen., competența judecării cauzelor reunite rămâne dobândită chiar dacă pentru fapta sau făptuitorul care a determinat competența unei anumite instanțe s-a dispus disjungerea (...).

Mai mult, potrivit art. 111 alin. (4) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin HCSM nr. 1375/2015 (în vigoare la data pronunțării sentinței penale nr. 51/30.05.2022), în caz de disjungere, dosarul nou-format se repartizează aceluiași complet pentru respectarea principiului continuității.

Pe cale de consecință, s-a apreciat de către Tribunalul Dâmbovița că dispoziția de disjungere a cauzei cu privire la inculpatul a cărui calitate personală – cea de judecător la tribunal – atrăgea competența materială de soluționare a dosarului nr. x/2017 nu poate avea ca efect pierderea competenței de către Curtea de Apel Ploiești, cu atât mai mult cu cât instituția disjungerii are caracter facultativ urmărind un alt scop și anume mai buna desfășurare a judecății (potrivit art. 46 alin. (1) C. proc. pen.).

Având în vedere că prin sentința penală nr. 51/30.05.2022 Curtea de Apel Ploiești și-a declinat la rândul său competența de soluționare a cauzei către Tribunalul Buzău (cauza fiind strămutată la Tribunalul Dâmbovița), în temeiul art. 51 alin. (1) C. proc. pen. s-a apreciat că există un conflict negativ de competență între Tribunalul Dâmbovița și Curtea de Apel Ploiești, acesta fiind motivul pentru care a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție.

Examinând cauza penală de față, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 40 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează conflictele de competență în cazurile în care este instanța superioară comună instanțelor aflate în conflict, cazurile în care cursul justiției este întrerupt, cererile de strămutare în cazurile prevăzute de lege, precum și contestațiile formulate împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel în cazurile prevăzute de lege.

În temeiul art. 51 alin. (1) C. proc. pen., Tribunalul Dâmbovița a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Conflictul de competență este împrejurarea în care două sau mai multe instanțe sesizate simultan sau succesiv cu aceeași cauză, se declară competente să judece cauza (conflictul pozitiv de competență) sau își declină succesiv una alteia competența de a judeca cauza (conflictul negativ de competență). În aceste condiții, una din aceste două instanțe va fi competentă a judeca respectiva cauză în urma soluționării conflictului de competență, fiind aplicabile prevederile referitoare la competența funcțională, materială, personală și teritorială.

Or, analizând istoricul cauzei, Înalta Curte constată că nu este învestită cu un veritabil conflict negativ de competență, neexistând două instanțe care își declină succesiv una alteia competența, astfel cum prevede textul de lege, ci se constată că este întrerupt cursul justiției.

Astfel, noțiunea de întrerupere a cursului justiției are semnificația unui imposibilități de realizare a scopului procesului penal, ca urmare a inaplicabilității niciuneia dintre prevederile procedurale referitoare la competență, astfel încât nu se poate determina instanța competentă a dispune o soluție legală.

Făcând un examen doctrinar, dar și jurisprudențial, se observă că se ivește un caz de întrerupere a cursului justiției dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) există o încălcare a normelor referitoare la competența funcțională a instanței judecătorești fie ca urmare a unei erori judiciare, fie ca urmare a unei erori de interpretare;

b) încălcarea a fost realizată de către o instanță de judecată sesizată cu soluționarea unei cauze;

c) încălcarea normelor procedural penale conduce la o sesizare nelegală a unei alte instanțe sau chiar a instanței care a încălcat norma procedural penală respectivă;

d) rezultatul nerespectării normelor de procedură penală este imposibilitatea soluționării cauzei prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești, prin inaplicabilitatea vreunei alte dispoziții legale referitoare la declinarea competenței, conflictul de competență.

În doctrina juridică s-a menționat că întreruperea cursului justiției este o situație excepțională care constituie o împiedicare a desfășurării normale a procesului penal.

În speță, Curtea de Apel Ploiești, fiind învestită cu rechizitoriul nr. x/2014 de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT - Biroul Teritorial Buzău, prin încheierea din data de 12 aprilie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2017, a dispus, în temeiul art. 46 alin. (1) C. proc. pen., disjungerea judecării cauzei în ceea ce-l privește pe inculpatul L., în raport cu faptul că acesta decedase la data de 03.04.2020 și față de complexitatea cauzei, cu consecința formării unui nou dosar în care se s-a dispus și citarea inculpaților A., zis "M." și E., zis "O.", a părții responsabile civilmente S.C. Q. S.R.L. Buzău și a părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău. În acest sens, a fost creat dosarul nr. x/2022.

Prin sentința penală nr. 51/30.05.2022 a Curții de Apel Ploiești, pronunțată în dosarul nr. x/2017, a fost admisă excepția necompetenței materiale a instanței și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, analizând și hotărând, așadar, prin hotărâre definitivă asupra competenței materiale a tribunalului.

În continuare, Înalta Curte reține că prin sentința penală nr. 110/08.11.2022 a Curții de Apel Ploiești a fost strămutată cauza de la Tribunalul Buzău la Tribunalul Dâmbovița, spre competentă soluționare.

Ulterior, Tribunalul Dâmbovița și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești și a constatat ivit conflictul negativ de competență cu această din urmă instanță, optând să sesizeze direct instanța supremă pentru rezolvare, fără a mai înainta însă, dosarul Curții de Apel Ploiești, care ar fi fost, în atare situație, singura instanță care avea posibilitatea să sesizeze Înalta Curte de Casație și Justiție cu un astfel de conflict de competență.

Pe cale de consecință, neexistând două instanțe care își declină succesiv una alteia competența, astfel cum prevede art. 51 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul art. 40 alin. (4) C. proc. pen., va constata întrerupt cursul justiției în cauza privind pe inculpații A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. și K..

În rezolvarea problemei de drept constând în întreruperea cursului justiției, Înalta Curte are în vedere că potrivit art. 38 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., "Curtea de apel judecă în primă instanță infracțiunile săvârșite de judecătorii de la judecătorii, tribunale și de procurorii de la parchetele care funcționează pe lângă aceste instanțe".

Competența Curții de Apel Ploiești, de soluționare a cauzei, a fost determinată de calitatea de magistrat a unuia dintre cei 12 inculpați nominalizați în rechizitoriu, respectiv inculpatul L., judecător în cadrul Tribunalului Buzău, secția II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în funcție la data săvârșirii presupuselor fapte.

Potrivit art. 44 alin. (2) C. proc. pen., "Competența judecării cauzelor reunite rămâne dobândită chiar dacă pentru fapta sau făptuitorul care a determinat competența unei anumite instanțe s-a dispus disjungerea sau încetarea procesului penal ori s-a pronunțat achitarea".

De reținut este că faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului L., astfel cum sunt descrise în rechizitoriu, se referă la o posibilă legătură cu activitatea infracțională imputată inculpaților, acesta fiind și motivul pentru care cele 11 dosare de urmărire penală au fost reunite în faza de urmărire penală.

Înalta Curte constată că disjungerea cauzei și formarea unui nou dosar îl privește pe inculpatul L., astfel că dispozițiile invocate de către Tribunalul Dâmbovița, respectiv cele prevăzute de art. 111 alin. (4) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin HCSM nr. 1375/2015 (în vigoare la data pronunțării sentinței penale nr. 51/30.05.2022), care sunt preluate în dispozițiile art. 110 alin. (4) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, din 22.12.2022, și care prevăd că în caz de disjungere, dosarul nou-format se repartizează aceluiași complet pentru respectarea principiului continuității, nu își găsesc aplicarea în cauza de față, întrucât dosarul nou format a fost repartizat aceluiași complet de judecată și a fost soluționat prin sentința penală nr. 64 din 21.06.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022.

Chiar și într-o atare situație, nu poate fi schimbată competența de soluționare a Curții de Apel Ploiești, care a fost legal învestită cu soluționarea rechizitoriului nr. x de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT - Biroul Teritorial Buzău, atâta timp cât faptele inculpaților pentru care nu a fost pronunțată încă o soluție sunt în legătură cu faptele inculpatului L., presupus a fi săvârșite în legătură cu atribuțiile sale de serviciu și care au atras inițial competența Curții de Apel Ploiești, fiind incidente, totodată, dispozițiile art. 48 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va dispune judecarea cauzei privind pe inculpații A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. și K. de către Curtea de Apel Ploiești, instanță căreia i se trimite dosarul, iar cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată întrerupt cursul justiției.

Dispune judecarea cauzei privind pe inculpații A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. și K. de către Curtea de Apel Ploiești, instanță căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, azi,16 februarie 2023.