ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 716/2022

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2022

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 827/A din data de 15.09.2020, pronunțată de Curtea de Apel București – secția I penală, în dosarul nr. x/2018, s-a respins, ca tardiv, apelul declarat de apelanta – inculpată A. împotriva sentinței penale nr. 678/20.12.2019 a Judecătoriei Buftea prin care aceasta a fost condamnată la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare pentru săvărșirea infracțiunilor de distrugere și trei infracțiuni de lovire sau alte violențe.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare inculpata A..

Prin încheierea din data de 11 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București – secția I Penală, s-a dispus, în temeiul art. 476 alin. (4) din C. proc. pen., suspendarea judecării cauzei penale până la soluționarea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, înregistrată sub numărul x/2022.

S-a reținut că raportat la data săvârșirii faptelor deduse judecății, văzând și motivul de contestație în anulare invocat în cerere, precum și deciziile Curții Constituționale ale României nr. 397/2018 și 358/2022, soluționarea cauzei depinde de soluționarea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, înregistrată sub numărul x/2022.

Împotriva încheierii din data de 11 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București – secția I Penală, contestatoarea A. a formulat contestație, în temeiul art. 367 alin. (4) din C. proc. pen., solicitând admiterea acesteia pentru a acorda posibilitatea judecării contestației în anulare formulate.

Examinând admisibilitatea contestației formulate de contestatoarea A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte amintește că procesul penal se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legale, iar hotărârile judecătorești sunt supuse numai căilor de atac prevăzute de lege.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

Potrivit dispozițiilor art. 425

1

alin. (1) din C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile articolului fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

Conform dispozițiilor art. 476 alin. (1) din C. proc. pen., sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 475, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac; alin. (2) prin încheierea prevăzută la alin. (1), cauza poate fi suspendată până la pronunțarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept; alin. (4) cauzele similare, aflate pe rolul instanțelor judecătorești, pot fi suspendate până la soluționarea sesizării.

Din interpretarea dispozițiilor anterior menționate rezultă că încheierea din data 11 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, prin care s-a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, este o încheiere definitivă, iar calea de atac formulată împotriva unei astfel de încheieri este inadmisibilă.

De asemenea, Înalta Curte reține că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 367 alin. (4) din C. proc. pen. potrivit cărora încheierea dată în primă instanță prin care s-a dispus cu privire la suspendarea cauzei poate fi atacată separat cu contestație la instanța ierarhic superioară în termen de 24 de ore de la pronunțare, pentru procuror, părțile și persoana vătămată prezente, și de la comunicare, pentru părțile sau persoana vătămată care lipsesc, având în vedere că aceste dispoziții vizează exclusiv cazul de suspendare prevăzut de art. 367 alin. (1) din C. proc. pen., și anume atunci când, în baza unei expertize medico-legale, se constată că inculpatul suferă de o boală gravă și nu cazul de suspendare incident în cauză prevăzut de dispozițiile art. 476 alin. (4) din C. proc. pen.

Se reține că dispoziția din încheierea de suspendarea a intervenit în cursul judecării contestației în anulare pentru soluționarea sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile de către instanța supremă, în timp ce dublul grad de jurisdicție la care face referire contestatoarea vizează, în principal, soluțiile prin care se rezolvă acțiunea penală, legiuitorul lăsând în afara căilor de atac o serie de cereri cu caracter incidental (judecate într-o procedură pendinte), cum este și cea contestată în prezenta cauză.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că, în cauză, contestatorul a declarat o cale de atac împotriva unei soluții nesusceptibile de reformare, astfel că, prin promovarea acesteia, a încălcat principiul unicității căii de atac prevăzut de lege. Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate solicita reformarea hotărârii atacate.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, iar din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordine de drept.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Pentru aceste considerente, va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea A. împotriva încheierii din data de 11 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București – secția I Penală.

Va obliga contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatoarea A. împotriva încheierii din data de 11 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București – secția I Penală.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 noiembrie 2022.