ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 25/2017

Ședința publică din data de 31 ianuarie 2023

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 969 din data de 05 decembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași – secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul dispozițiilor art. 431 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 426 lit. b) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, în principiu contestația în anulare formulată de contestatoarea condamnată A., în prezent deținută în Penitenciarul Gherla, împotriva deciziei penale nr. 369/2020 din data de 29.06.2020, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul numărul x/2018

În esență, pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Iași a examinat actele și lucrările dosarului sub aspectul admisibilității în principiu a contestației în anulare, conform dispozițiilor art. 431 C. proc. pen. și a constatat că sunt îndeplinite condițiile privind calitatea persoanei care a exercitat calea extraordinară de atac, iar aceasta a fost introdusă în termen legal, în raport cu cazul de contestație în anulare invocat – art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

A reținut instanța că hotărârea judecătorească atacată de persoana condamnată A. prin prezenta contestație în anulare este reprezentată de decizia penală nr. 369/2020 din data de 29.06.2020, prin care Curtea de Apel Iași a soluționat definitiv fondul cauzei, dispunând respingerea apelului promovat de inculpată și menținerea soluției de condamnare a acesteia la pedeapsa principală de 5 ani și 4 luni închisoare, pronunțată în primă de Tribunalul Iași, în dosarul nr. x/2018, ca urmare a reținerii vinovăției acesteia în comiterea unei infracțiuni de "evaziune fiscală" în formă continuată (68 de acte materiale), incriminată de art. 9 alin. (1) lit. b), c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu referire la Decizia nr. 25/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1968 și a art. 5 alin. (1) din C. pen. 2009.

Analizând cauza prin prisma motivului de contestație în anulare invocat, art. 426 lit. b) Cod procedură, Curtea de apel a constatat că, la momentul pronunțării soluției definitive asupra acuzației ce i s-a adus în cauză contestatoarei, instanța de control judiciar a analizat presupusa incidență a prescripției răspunderii penale și a constatat inaplicabilitatea art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a C. proc. pen. prin raportare la considerentele Deciziei nr. 297/2018 a Curții Constituționale a României, stabilind că, față de momentul săvârșirii activității infracționale reproșate inculpatei (27.07.2009 - 25.04.2010), la dosar nu există nicio probă care să ateste incidența vreunui caz de încetare a procesului penal operabil în privința răspunderii sale penale.

Astfel, în concret, Curtea de Apel a apreciat că petenta urmărește să supună analizei instanței de judecată, pentru a doua oară, o chestiune ce a fost deja soluționată, cu autoritate de lucru judecat, de instanța de apel. Așadar, având în vedere că prin contestația în anulare formulată, persoana condamnată invocă exclusiv modalitatea greșită în care instanța de apel s-ar fi raportat la Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018 și la efectele acesteia din perspectiva incidenței în cauză a instituției prescripției răspunderii penale, Curtea de Apel Iași a constatat că este inadmisibil ca instanța învestită cu soluționarea căii extraordinare de atac să realizeze o reapreciere asupra chestiunii cauzei de încetare a procesului penal, prin referire la aceeași decizie a instanței de contencios constituțional și pe baza acelorași argumente asupra cărora s-a statuat cu autoritate de lucru judecat prin decizia contestată.

În concluzie, s-a apreciat că, în situația în care persoana condamnată a invocat în fața instanței incidența dispozițiilor referitoare la prescripția răspunderii penale, iar instanța de apel a examinat această solicitare, reiterarea aceleiași chestiuni pe calea contestației în anulare, întemeiate pe dispozițiile art. 426 lit. b) din C. proc. pen., echivalează cu o critică a raționamentului judiciar însușit de instanță cu prilejul soluționării căii ordinare de atac, fiind de natură a determina o reevaluare a fondului cauzei, cu consecința lărgirii nepermise a sferei de control judiciar și a transformării contestației în anulare într-o cale de atac de reformare, contrar voinței legiuitorului.

Prin urmare, pentru argumentele expuse, în baza art. 431 C. proc. pen., Curtea de Apel Iași a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea A..

*****

Împotriva acestei soluții, contestatoarea A. a formulat apel, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 06.01.2023, când s-a stabilit termen pentru soluționare la data de 31.01.2023, ocazie cu care reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității prezentei căi de atac, hotărârea atacată fiind definitivă. Concluziile părților asupra excepției invocate au fost consemnate în cuprinsul practicalei prezentei decizii.

Examinând cauza prin prisma excepției vizând admisibilitatea căii de atac de față, Înalta Curte constată că apelul formulat este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentei căi de atac îl constituie decizia penală nr. 969 din data de 05 decembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași – secția penală și pentru cauze cu minori, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, în principiu, contestația în anulare formulată de contestatoarea condamnată A., împotriva deciziei penale nr. 369/2020 din data de 29.06.2020, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2018.

Așadar, prin decizia penală apelată, curtea de apel a examinat admisibilitatea în principiu a contestației în anulare promovate de contestatoarea A., respingând în principiu cererea acesteia, în procedura admisibilității în principiu prevăzută de dispozițiile art. 431 C. proc. pen.

În cadrul acestor dispoziții cu caracter special care reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestației în anulare, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunțate în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunțate.

Este adevărat că dispozițiile art. 432 alin. (4) C. proc. pen. stabilesc faptul că sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, dar aceste dispoziții reglementează procedura de judecare a contestației în anulare după parcurgerea procedurii prealabile, așadar ulterior admiterii în principiu reglementată de art. 431 C. proc. pen.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale anterior menționate, rezultă că atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului, cum este și cazul deciziei penale împotriva căreia s-a formulat prezenta cale de atac.

Prin urmare, aplicabilitatea dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestației în anulare, privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise în principiu.

În același sens este și doctrina pronunțată în materie, atât după intrarea în vigoare a noului C. proc. pen., cât și anterior acestui moment, care a subliniat caracterul definitiv al hotărârii prin care instanța respinge în principiu contestația în anulare.

Mai mult, sub aceste aspecte, relevante sunt cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin decizia nr. 5/2015, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 248 din 10.04.2015.

Se constată, așadar, că apelantei contestatoare A. nu îi este recunoscută calea de atac împotriva deciziei penale prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulate formulată de aceasta, întrucât a fost formulată împotriva unei soluții nesusceptibile de reformare. Astfel, prin promovarea acesteia, contestatoarea a încălcat principiul unicității căii de atac prevăzut de lege.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Concluzionând, în condițiile în care calea de atac de față a fost exercitată împotriva unei hotărâri definitive, Înalta Curte va constata că apelul formulat în cauză de contestatoarea A. este inadmisibil, urmând a-l respinge ca atare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge apelul formulat de contestatoarea A. împotriva deciziei penale nr. 969 din data de 05 decembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași, ca inadmisibil.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelanta la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelanta contestatoare A. împotriva deciziei penale nr. 969 din data de 05 decembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași – secția penală.

Obligă apelanta la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 ianuarie 2023.