ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 94/2023

Ședința publică din data de 19 ianuarie 2023

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

În drept, a invocat dispozițiile art. 1345 și urm. C. civ.

Reclamanta și-a precizat cererea în sensul că renunță la cel de-al doilea capăt de cerere.

La data de 15 iunie 2017 pârâta Compania Națională Aeroporturi București a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată precum și cerere reconvențională, prin care a solicitat înscrierea pârâtei în cartea funciară ca proprietar al lucrării aferente obiectivului 1.2. cu plata către reclamantă, în calitate de autor de rea-credință al lucrării, a jumătate din valoarea materialelor și a manoperei, conform dispozițiilor art. 582 C. civ., iar, în subsidiar, în cazul în care instanța va constata că reclamanta este autor de bună credință al lucrării, înscrierea în cartea funciară ca proprietar al acesteia, cu plata către reclamantă a manoperei și a materialelor, potrivit dispozițiilor art. 511 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 3146 din 22.10.2021, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția civilă, în dosarul nr. x/2017, s-au respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale active și prescripției, invocate de către pârâtă.

A fost admisă cererea principală formulată de reclamantă, fiind obligată pârâta la plata sumei de 648.587,39 RON, cu titlu de contravaloare lucrări.

A fost respinsă cererea reconvențională și cererea privind cheltuielile de judecată formulate de pârâtă, ca neîntemeiate.

Prin decizia civilă nr. 678 din 15 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a respins apelul ca nefondat.

În susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta arată că instanța de apel, analizând adresa nr. x, a constatat în mod greșit că ar fi solicitat executarea lucrărilor deoarece urma inaugurarea terminalului de plecări, întrucât din adresa din 05.03.2013 rezultă în mod clar că lucrările vor începe după finalizarea procedurii de achiziție, semnarea actului adițional și emiterea ordinului de începere a lucrărilor.

Recurenta consideră că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 1346 lit. c) C. civ., fiind în situația unei îmbogățiri justificate constând în executarea pe riscul acesteia a lucrărilor suplimentare.

În continuare, recurenta critică constatările efectuate de experții judiciari în cuprinsul rapoartelor de expertiză evaluatorie și topo.

Prin întâmpinarea formulată la 21 iulie 2022, intimata A. S.R.L., reprezentată prin administrator judiciar B. și administrator special C., a invocat excepția nulității recursului în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar pe fond a solicitat respingerea acestuia.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 20 octombrie 2022, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, cu mențiunea că pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

Prin punctul de vedere depus la 9 noiembrie 2022, recurenta a solicitat respingerea excepției nulității recursului, întrucât prin cererea de recurs a dezvoltat critici care pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la 19 ianuarie 2023.

La termenul din 19 ianuarie 2023, în completul de filtru, Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția nulității recursului, invocată de intimată, asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", iar potrivit art. 489 alin. (2) din același cod, "sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din același cod, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, întrucât este o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, părțile având la dispoziție o judecată în fond, în fața primei instanțe și a instanței de apel.

În cauză, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat doar formal pe motivele de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Acest motiv de nelegalitate este indicat formal, întrucât în cuprinsul cererii de recurs nu sunt dezvoltate critici propriu-zise privind nemotivarea, caracterul contradictoriu al considerentelor deciziei atacate ori existența unor argumente străine de natura cauzei, recurenta limitându-se să reitereze susținerile din apel privind netemeinicia hotărârii primei instanțe.

Nici invocarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu relevă greșita încălcare sau aplicare a normelor de drept material de către instanța de apel, nefiind dezvoltate critici privind modul concret în care prin decizia atacată ar fi fost încălcate norme de drept material.

În cuprinsul motivelor de casare recurenta reia situația de fapt privind executarea lucrărilor suplimentare, susținând că nu a solicitat începerea acestora înainte de finalizarea procedurii de achiziție publică, critică constatările efectuate de experții judiciari în cuprinsul expertizelor evaluatorie și topo și susține că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 1346 lit. c) C. civ., fiind în situația unei îmbogățiri justificate constând în executarea pe riscul său al lucrărilor suplimentare.

Verificând decizia recurată se constată că instanța de apel a reținut din probele administrate faptul că lucrările nu s-au executat pe riscul intimatei, întrucât părțile s-au înțeles ca plata lucrărilor suplimentare să fie efectuată după finalizarea procedurii de achiziție publică, nefiind incidentă situația de exonerare de răspundere prevăzută la art. 1346 lit. c) C. civ.

Este de menționat că recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ.. Prin urmare, recursul este o cale extraordinară de atac cu un scop precis, stabilit expres de legiuitor, analiza instanței de recurs fiind limitată de situația de fapt stabilită de instanțele de fond, pe care nu o poate modifica, potrivit efectului cumulat al art. 483 alin. (3) și art. 488 C. proc. civ.

Față de aceste precizări, criticile recurentei care fie urmăresc stabilirea unei alte situații de fapt, fie tind la o reevaluare a probelor administrate în fața celor două instanțe devolutive, în aplicarea situației prevăzute la art. 1346 lit. c) C. civ., nu pot forma obiect al controlului judiciar în calea extraordinară de atac a recursului, întrucât vizează chestiuni a căror verificare excedează limitele recursului, așa cum sunt ele stabilite de primul alineat al art. 488 din C. proc. civ.

Mai mult, prin reluarea criticilor de la instanțele devolutive, recurenta nu face nicio referire la considerentele instanței de apel și la presupusele erori în interpretarea și aplicarea normelor de drept substanțial prin decizia recurată ori la considerentele acesteia, ceea ce echivalează cu o nemotivare a recursului în sensul prevăzut de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Totodată, prin reiterarea criticilor deja cenzurate de instanța de apel, recurenta tinde să obțină o nouă verificare a susținerilor sale, cu toate că legea recunoaște doar dublul grad de jurisdicție și căile extraordinare de atac, iar nu și al treilea grad devolutiv.

Prin urmare, sunt întemeiate apărările de procedură formulate de intimata A. S.R.L. prin întâmpinare, privind nulitatea recursului.

Înalta Curte constată că recurenta nu a indicat în mod efectiv în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și nu au fost identificate nici motive de casare, de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din același cod, astfel că se impune a fi aplicată sancțiunea nulității recursului potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru considerentele care preced, în temeiul art. 493 alin (5) C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (2) din același cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâta Compania Națională "Aeroporturi București" S.A. împotriva deciziei civile nr. 678 din 15 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ "AEROPORTURI BUCUREȘTI" S.A. împotriva deciziei civile nr. 678 din 15 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 ianuarie 2023.