ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 86/2023

Ședința publică din data de 19 ianuarie 2023 Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prin cererea înregistrată la data de 14 aprilie 2022 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub nr. x/2022, reclamantele A. și B. au chemat în judecată pârâta C. S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea declarației de reziliere a contractului de servicii nr. x din 10.11.2016, emisă de pârâtă și comunicată prin adresa nr. x/07.03.2022, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1.233.214,88 RON, reprezentând garanția de bună execuție nr. 34GBE2016-2663 executată în mod nelegal de aceasta și la plata dobânzii legale aferente acestei sume, calculată de la data executării nelegale până astăzi și în continuare până la data plății effective precum și anularea documentului constatator nr. x/29.03.2022 emis de pârâtă.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1270, art. 1549 și urm. C. civ. Prin sentința civilă nr. 1761 din 18.07.2022, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, s-a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad. În motivare, instanța a reținut că față de sediul social al reclamantelor din Franța, instanța competentă să soluționeze litigiul este cea de la la locul încheierii contractului sau de la sediul autorității contractante potrivit art. 53 1 alin. (1 1 ) și (1 2 ) din Legea nr. 101/2016, însă în speța dedusă judecății aceste două instanțe coincid astfel că, aplicând oricare dintre aceste dispoziții, rezultă cu evidență competența Tribunalului Arad în a soluționa cauza.

2. Cauza a fost înregistrată la 12 august 2022 pe rolul Tribunalului Arad – secția a II-a civilă, sub același număr. Prin sentința civilă nr. 693 din 4 octombrie 2022, pronunțată de Tribunalul Arad – secția a II-a civilă, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Arad și a fost declinată competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București – secția a VI-a civilă. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție București pentru soluționarea acestuia. În motivare, instanța a reținut că potrivit art. 53 alin. (1 1 ) din Legea nr. 101/2016, reclamantul are posibilitatea să aleagă instanța competentă, fie în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante fie în circumscripția în care își are sediul social, fără să se facă distincție între sediul secundar sau principal.

Totodată, instanța a reținut că una dintre reclamante are sucursala în București și având în vedere alegerea instanței de către reclamante în temeiul art. 116 C. proc. civ., a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. 3. Cauza a fost înregistrată la 14 noiembrie 2022 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă, sub același număr. Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Tribunalul București și Tribunalul Arad, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului București – secția a VI-a civilă, pentru următoarele considerente: În cauză, obiectul regulatorului de competență îl reprezintă stabilirea competenței teritoriale a instanței de judecată.

Prin cererea de chemare în judecată reclamantele au solicitat anularea declarației de reziliere a Contractului de Servicii nr. 1 din 10.11.2016 încheiat cu autoritatea contractantă în temeiul O.U.G. nr. 34/2006, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1.233.214,88 RON, reprezentând garanția de bună execuție și la plata dobânzii legale aferente acestei sume și anularea documentului constatator nr. x/29.03.2022 privind pretinsa neîndeplinire de către prestator a obligațiilor contractuale rezultând din contract.

Având în vedere că litigiul pendinte are ca obiect rezilierea unui contract de achiziție publică, la stabilirea competenței de soluționare a cauzei sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor. Înalta Curte constată că acțiunea a fost formulată la data de 14 aprilie 2022, înainte de modificarea art. 53 prin intrarea în vigoare a Legii nr. 208/2022 pentru modificarea și completarea Legii nr. 101/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 697 din 12.07.2022.

În considerarea dispozițiilor art. 24 C. proc.

civ., având în vedere data la care a debutat procesul, Înalta Curte reține că, în speță, este incident art. 53 alin. (1 1 ) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificat prin art. III pct. 2 din Ordonanța de urgență nr. 26 din 18.03.2022 privind modificarea și completarea unor acte normative cu impact în domeniul investițiilor publice, conform căruia: "Litigiile și cererile care decurg din executarea contractelor administrative și cele care decurg din rezilierea, rezoluțiunea, denunțarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziție publică din motive independente de autoritatea contractantă se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul." De asemenea, art. (1 2 ) din aceeași lege prevede că: "acțiunile prevăzute la alin. (1) și (1 1 ) se pot introduce și la instanțele de la locul încheierii contractului, dacă în acest loc funcționează o unitate ce aparține autorității contractante." Având în vedere că dispozițiile art. 53 alin. (1 1 ) din Legea nr. 101/2016 reglementează o competență alternativă între tribunalul în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante și tribunalul în circumscripția în care își are sediul social reclamantul,

alegerea instanței aparține reclamantului, potrivit art. 116 C. proc. civ. Totodată, legea nu face distincție între sediul secundar sau principal, iar una dintre reclamante are sucursala în București, motiv pentru care reclamantele au învestit Tribunalul București cu soluționarea cauzei. Prin alegerea exprimată de reclamante la momentul promovării acțiunii potrivit art. 116 C. proc. civ., Tribunalul București – secția a VI-a Civilă, inițial învestit, a devenit în mod exclusiv competent să judece prezentul litigiu, prima instanță neavând posibilitatea de a cenzura procedural, din oficiu, acest drept de opțiune. Pentru aceste motive, în aplicarea dispozițiilor 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – secția a VI-a Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – secția a VI-a Civilă. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 ianuarie 2023.