ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 846/2023

HOTĂRÂRE

05.04.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 846/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 5 aprilie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște la 24 decembrie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta U.A.T. Orașul Titu a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 61.231 RON reprezentând contravaloare servicii conform contractului încheiat între părți, precum și plata accesoriilor contractuale aferente, calculate până la data plății integrale.

În drept au fost invocate prevederile O.U.G. nr. 34/2006, art. 236 alin. (4) din Legea nr. 98/2016 și art. 969 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 195 din 26 ianuarie 2021, Judecătoria Târgoviște a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dâmbovița – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2021.

Prin sentința civilă nr. 227 din 9 martie 2021, Tribunalul Dâmbovița – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Răcari.

Prin sentința civilă nr. 609 din 11 mai 2012, Judecătoria Răcari a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Dâmbovița – secția de contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Curții de Apel Ploiești în vederea soluționării conflictului.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr. x/2021.

Prin sentința nr. 18 C. civ. din 15 iunie 2021, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița – secția I Civilă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Dâmbovița – secția I Civilă sub nr. x/2021.

Prin sentința civilă nr. 1054 din 19 mai 2022, Tribunalul Dâmbovița – secția I Civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 21.185,50 RON, reprezentând contravaloare servicii cu executare succesivă, conform art. 5.3 din contractul nr. x din 10 aprilie 2008, precum și a penalităților calculate conform art. 5.4 din contract, de la data scadenței fiecărei sume (astfel cum este menționată în facturile emise) și până la plata efectivă.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. S.R.L. și cu pârâta U.A.T. Orașul Titu au formulat apel, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești – secția I Civilă.

Prin încheierea din 8 decembrie 2022, Curtea de Apel Ploiești – secția I Civilă a admis excepția necompetenței materiale funcționale a secției I Civile a Curții de Apel Ploiești, invocată din oficiu, și a declinat soluționarea apelurilor declarate în favoarea secției a II-a Civile a Curții de Apel Ploiești.

În esență, Curtea de Apel Ploiești – secția I Civilă a reținut că ambele părți au calitatea de profesionist, iar obiectul dedus judecății reprezintă pretenții derivând din executarea unui contract de achiziții publice, încheiat între profesioniști, acțiunea fiind întemeiată pe instituția răspunderii civile contractuale și pe dispozițiile Legii nr. 101/2016. Față de cele stabilite prin Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 38/2018 și văzând dispozițiile art. 136 C. proc. civ., ale art. 35 alin. (2) și art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 (modificată prin Legea nr. 207/2018), precum și cele statuate prin Decizia nr. 17/2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent sa judece recursul în interesul legii, instanța a constatat că este competentă să judece cauza secția a II-a Civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă sub nr. x/2021*.

Prin încheierea din 15 februarie 2023, Curtea de Apel Ploiești – secția a II-a Civilă a admis excepția necompetenței materiale funcționale, invocată de reclamantă, a declinat soluționarea apelurilor în favoarea secției I Civilă a Curții de Apel Ploiești, a constatat ivit conflict negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

În esență, Curtea de Apel Ploiești – secția a II-a Civilă a reținut că prin sentința nr. 18 C. civ. din 15 iunie 2021 a fost stabilită competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I Civile a Tribunalului Dâmbovița. A mai reținut cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent sa judece recursul în interesul legii prin Decizia nr. 18/2016 în ceea ce privește competența materială procesuală și specializată a instanței învestită cu soluționarea căii de atac, precum și prin Decizia nr. 40/2020 în considerentele căreia instanța supremă a statuat că în situația în care "la nivelul unei instanțe există secții sau completuri specializate, o cauză ce intră în competența de soluționare a acestora trebuie repartizată la secția sau completul specializat corespunzător, inclusiv în calea de atac." De vreme ce cauză a fost repartizată în fond secției I Civile a Tribunalului Dâmbovița, și anume unui complet specializat din cadrul acestei secții, instanța a apreciat că în calea de atac a apelului, cauza trebuie soluționată de un complet având aceeași competență material procesuală și specializată ca acela care a soluționat cauza în primă instanță, respectiv de către un complet specializat din cadrul secției I Civile a Curții de Apel Ploiești.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Curții de Apel Ploiești – secția I Civilă competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele învestite, respectiv Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă și Curtea de Apel Ploiești – secția a II-a Civilă, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre aceste instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Nici una din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere material, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte reține că prin sentința nr. 18 C. civ. din 15 iunie 2021, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a soluționat conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Dâmbovița și Judecătoria Răcari și a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița – secția I Civilă.

Potrivit celor statuate de instanța supremă cu ocazia soluționării recursului în interesul legii prin Decizia nr. 18/2016, în căile de atac se păstrează în mod corespunzător competența materială procesuală a instanței care a judecat litigiul în fond. Această orientare a Înaltei Curți a fost confirmată prin Decizia nr. 40/2020, pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în sensul că "Organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 94 - 97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă (...)".

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești – secția I Civilă, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.