ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 8/2023

Ședința publică din data de 17 ianuarie 2023

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

În drept, au fost invocate dispozițiile Decretului-Lege nr. 118/1990 și ale Legii nr. 159/2019.

Prin decizia civilă nr. 619 din 7 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, s-a admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1410 din 14 decembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Arad, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, fiind anulată această sentință, iar în rejudecarea cauzei, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta Casa Județeană de Pensii Arad. Totodată, s-a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

În esență, recurentul-reclamant a susținut că are dreptul la o indemnizație de strămutare majorată la 700 RON, pentru fiecare an de strămutare, conform Legii nr. 159/2019, precizându-se, totodată, că are dreptul pentru perioada stabilită, conform deciziei civile nr. 1028. R/2011 a Curții de Apel Timișoara, la o indemnizație de strămutare lunară în valoare de 3.329 RON. Recurentul precizează că valoarea totală a sumelor neachitate este de 437.658 RON.

Recurentul a mai arătat că Hotărârea nr. 2333 din 24.02.1992, emisă de Comisia pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate, este ilegală prin nerespectarea art. 6 din Decretul-Lege nr. 118/1990, care prevede că persoana interesată sau Direcția de Muncă și Ocrotiri Sociale pot face contestații numai la tribunalul județean. Recurentul susține că a contestat această hotărâre la Curtea de Apel Timișoara, solicitând să i se stabilească perioada de strămutare în Bărăgan. Prin decizia civilă nr. 1028. R din 28 septembrie 2011, Curtea de Apel Timișoara a decis că perioada strămutării a fost din 18.06.1951 până în 20.03.1956, respectiv cea stabilită prin Hotărârea nr. 839 din 07.03.1991 a Comisiei pentru acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice conform Decretului Lege nr. 18/1990, iar Hotărârea nr. 2333/24.02.1992 a fost din oficiu desființată.

Cauza a fost înregistrată la 24 august 2022 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă iar, prin rezoluția din 4 noiembrie 2022, s-a fixat termen de judecată la 17 ianuarie 2023.

Conform art. 248 C. proc. civ., (1) instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc.

Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) și (2) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este cel al legalității căilor de atac, statuat de prevederile art. 457 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 și care presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că ele nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat și la nivel constituțional, fiind înscris în art. 129 din Constituție, care prevede dreptul părților și al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condițiile legii.

Recursul pendinte are ca obiect decizia civilă nr. 619 din 7 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, prin care s-a respins pe fond cererea de chemare în judecată, fiind pronunțată într-un litigiu circumscris sferei asigurărilor sociale, întrucât pretențiile deduse judecății sunt pretinse de reclamant de la Casa Județeană de Pensii Arad - Direcția de Muncă și Asigurări Sociale și vizează indemnizația de strămutare ce se acordă persoanelor persecutate din motive politice, conform Decretului-Lege nr. 18/1990 și Legii nr. 159/2019.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Așadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată deduse judecății - 1 noiembrie 2021 - legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce privește anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc și cele izvorând din conflictele de muncă și de asigurări sociale.

În cauză, se constată că dosarul a fost soluționat de către instanțele de fond după regulile și competența prevăzute în materia litigiilor de muncă și de asigurări sociale, respectiv în primă instanță de către secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, iar în apel de către secția litigii de muncă și asigurări sociale. Această competență nu a fost contestată de către părți, astfel încât, raportat la obiectul dosarului, calificarea a fost stabilită de către instanțele de fond ca fiind un litigiu de muncă și de asigurări sociale.

Prin urmare, având în vedere dispozițiile legale evocate, decizia civilă nr. 619 din 7 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale este una definitivă de la pronunțare, în accepțiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 619 din 7 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 619 din 7 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 ianuarie 2023.