ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 591/2022

Ședința publică din data de 10 martie 2022

Asupra recursului de față;

Prin cererea înregistrată la data de 4 ianuarie 2019 pe rolul Tribunalului Arad, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2019, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Casa de Asigurări a Avocaților din România și Casa de Asigurări a Avocaților - Filiala Arad, a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată, în sensul determinării cuantumului real și legal al pensiei pentru limită de vârsta la care apreciază că are dreptul, conform contribuției la nivel maxim pe care a plătit-o continuu la pârâta Casa de Asigurări a Avocaților - Filiala Arad, în perioada martie 2012 - februarie 2018, anulării deciziei de pensionare pentru limită de vârstă nr. 363/14.11.2018 și dispunerea emiterii unei noi decizii de pensionare pentru limită de vârstă, începând cu data de 1 martie 2018, în concordanță cu recalcularea acesteia.

Tribunalul Arad, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 46 din 30 ianuarie 2020 a respins cererea reclamantului A. de redeschidere a dezbaterilor și cererea acestuia de suspendare a plății pensiei până la soluționarea definitivă a cauzei; a admis acțiunea reclamantului A., în contradictoriu cu pârâtele Casa de Asigurări a Avocaților din România și Casa de Asigurări a Avocaților - Filiala Arad, având ca obiect recalculare pensie; a anulat decizia de pensie nr. 363/14.11.2018 și a obligat pârâtele la emiterea unei noi decizii de pensie cu luarea în considerare a contribuțiilor sociale efectiv achitate de către reclamant și la calculul drepturilor de pensie astfel cuvenite începând cu data de 1 martie 2018, fără cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Timișoara, secția de litigii de muncă și asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 849 din 15 octombrie 2020, a admis apelul declarat de pârâtele Casa de Asigurări a Avocaților din România și Casa de Asigurări a Avocaților - Filiala Arad împotriva încheierii de ședință din 5 decembrie 2019 și a sentinței civile nr. 46 din 30 ianuarie 2020, pronunțate de Tribunalul Arad, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A.; a schimbat încheierea și sentința apelate, în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa de Asigurări a Avocaților - Filiala Arad, respingând acțiunea îndreptată împotriva acesteia ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul A. împotriva pârâtei Casa de Asigurări a Avocaților din România, obligând intimatul-reclamant la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către apelanta-pârâtă Casa de Asigurări a Avocaților din România, respectiv la plata sumei de 1.200 RON, cu același titlu, către apelanta-pârâtă Casa de Asigurări a Avocaților - Filiala Arad.

La data de 24 decembrie 2020 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2020, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 849 din 15 octombrie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția de litigii de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimatele Casa de Asigurări a Avocaților din România și Casa de Asigurări a Avocaților - Filiala Arad.

Revizuentul A. a solicitat admiterea cererii de revizuire, în temeiul art. 513 alin. (4) din C. proc. civ., arătând că instanța de judecată "(...) nu s-a pronunțat asupra lucrului cerut (...)". În concret, a solicitat schimbarea în tot a deciziei civile nr. 849 din 15 octombrie 2020, a încheierii din 17 septembrie 2020 și a încheierii din 1 octombrie 2020, toate pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. x/2019, cu consecința menținerii sentinței civile nr. 46 din 30 ianuarie 2020 și a încheierii din 16 ianuarie 2020, pronunțate de Tribunalului Arad, în același dosar, ca fiind temeinice și legale.

La data de 25 mai 2021 revizuentul A. a formulat o cerere de recuzare a completului de judecată format din d-nii judecători B. și C., completul învestit cu soluționarea cererii de revizuire.

În motivarea cererii a arătat că magistrații recuzați sunt incompatibili, raportat la prevederile art. 42 alin. (1) pct. 1, 9 și 13 din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 28 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, s-a respins cererea formulată de revizuentul A. privind recuzarea completului de judecată format din d-nii judecători B. și C..

Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 678 din 9 iunie 2021, a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 849 din 15 octombrie 2020 și a încheierilor din 17 septembrie 2020 și din 1 octombrie 2020, toate pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimatele Casa de Asigurări a Avocaților din România și Casa de Asigurări a Avocaților - Filiala Arad, fără cheltuieli de judecată.

La data de 18 august 2021 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la 28 mai 2021, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020.

Recurentul A. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (3) din C. proc. civ., casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la o altă curte de apel, arătând că instanța de la Timișoara, respectiv Curtea de Apel Timișoara, s-a dovedit a fi lipsită de imparțialitate în soluționarea cererii sale de recalculare a pensiei.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Intimata Casa de Asigurări a Avocaților - Filiala Arad a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, să se constate nulitatea recursului, raportat la prevederile art. 489 din C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, fără a face însă dovada existenței și întinderii lor.

Prin rezoluția din 10 noiembrie 2021 s-a fixat termen la data de 20 ianuarie 2022, în ședință publică, cu citarea părților, întrucât procesul este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii de filtru.

La termenul de judecată din 20 ianuarie 2022, Înalta Curte a încuviințat cererea de amânare formulată de recurentul A., stabilindu-se termen la 10 martie 2022, când s-a pronunțat prezenta decizie.

Analizând regularitatea declarării recursului în cauză, Înalta Curte reține că recurentul A. a depus cererea de recurs direct la instanța supremă, în 19 iulie 2021, astfel cum atestă data înscrisă pe plicul în care a fost expediat memoriul de recurs, aflat la dosarul de recurs, deși instanța care a pronunțat încheierea atacată este Curtea de Apel Timișoara.

Conform dispozițiilor art. 490 alin. (1) din C. proc. civ., "recursul și, dacă este cazul, motivele de casare se depun la instanța a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea nulității".

Pe de altă parte, potrivit art. 136 alin. (4) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea nr. 1375/2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, "căile de atac depuse la o altă instanță decât cea a cărei hotărâre se atacă primesc dată certă și se înaintează pe cale administrativă instanței care a pronunțat hotărârea atacată".

În aplicarea acestor din urmă prevederi, Înalta Curte de Casație și Justiție a înaintat recursul Curții de Apel Timișoara.

Norma regulamentară mai sus evocată nu are aptitudinea de a înlătura de la aplicare sancțiunea nulității instituită de art. 490 alin. (1) din C. proc. civ., întrucât este edictată doar pentru a asigura înregistrarea circuitelor dosarelor, în evidențele instanțelor, rolul normei în discuție fiind, deci, unul exclusiv administrativ.

Potrivit art. 176 pct. 6 din C. proc. civ., nulitatea este necondiționată în cazul încălcării dispozițiilor legale referitoare la alte cerințe legale extrinseci actului de procedură.

Cum cerința depunerii recursului la instanța care a pronunțat hotărârea atacată este una extrinsecă actului de procedură constând în cererea de recurs, rezultă că sancțiunea nulității prevăzută de art. 490 alin. (1) din C. proc. civ. intervine necondiționat de existența unei vătămări.

Așadar, întrucât calea de atac nu a fost depusă la instanța a cărei hotărâre se atacă, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege evocate mai sus, va anula recursul recursul declarat în cauză de recurentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din Camera de Consiliu de la 28 mai 2021, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 martie 2022.