ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 76/2023
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 76/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 19 ianuarie 2023
Asupra contestației în anulare, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 9 august 2021 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă, sub nr. x/2020/a1, petentul A. a solicitat restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON achitată în dosarul nr. x/2020, având ca obiect o cerere de strămutare.
Prin încheierea din 10 noiembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă, a fost respinsă ca tardivă cererea formulată de petentul A. privind restituirea taxei judiciare de timbru.
Împotriva acestei încheieri petentul A. a formulat contestație în anulare, susținând că deși a achitat suma de 100 de RON cu titlu de taxă judiciară de timbru, nu avea această obligație potrivit dispozițiilor art. 28 și art. 29 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013.
Prin decizia nr. 569 din 9 martie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a respins contestația în anulare ca inadmisibilă.
Împotriva acestei decizii contestatorul A. a formulat o nouă contestație în anulare.
În esență, contestatorul susține că a fost obligat să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 de RON în dosarul nr. x/2020, deși era scutit de la plata acesteia în temeiul art. 28 și art. 29 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.
Mai arată acesta că, prin ignorarea textelor legale evocate, a fost prejudiciat într-un drept legitim potrivit art. 52 din Constituția României și solicită restituirea contravalorii taxei judiciare de timbru.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 3 noiembrie 2022.
Prin întâmpinarea depusă la 6 decembrie 2022, intimata Casa Județeană de Pensii Bacău a solicitat respingerea contestației ca inadmisibilă în temeiul dispozițiilor art. 504 alin. (3) C. proc. civ.
Prin notele scrise depuse la 18 ianuarie 2023, contestatorul a reiterat motivele din contestația în anulare.
Înalta Curte, luând în analiză, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității contestației în anulare, invocată de intimată, urmează a o respinge pentru considerentele ce succed.
Potrivit intimatei Casa Județeană de Pensii Bacău, contestația în anulare este inadmisibilă în temeiul dispozițiilor art. 504 alin. (3) C. proc. civ., întrucât împotriva hotărârii a cărei anulare se solicită în dosarul pendinte a mai fost exercitată anterior calea de atac a contestației în anulare.
Potrivit dispozițiilor art. 504 alin. (3) C. proc. civ. "o hotărâre împotriva căreia s-a exercitat contestația în anulare nu mai poate fi atacată de aceeași parte cu o nouă contestație în anulare, chiar dacă se invocă alte motive".
Din analiza acestui text de lege rezultă că aceeași parte nu poate exercita o nouă contestație în anulare împotriva aceleiași hotărâri, chiar dacă invocă alte motive decât cele evocate în cadrul primei contestații în anulare.
În cauză, Înalta Curte constată că prezenta cale extraordinară de atac a fost formulată împotriva unei decizii pronunțate într-o altă contestație în anulare, nefiind incidentă situația prevăzută de art. 504 alin. (3) C. proc. civ. a exercitării unei noi contestații în anulare împotriva aceleiași hotărâri.
În consecință, nefiind aplicabil textul de lege evocat, Înalta Curte va respinge excepția inadmisibilității contestației în anulare ca neîntemeiată.
Înalta Curte, analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, urmează a respinge contestația în anulare pentru considerentele ce succed.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 503 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ.
Potrivit art. 503 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.
Contestația în anulare specială reglementată de art. 503 alin. (2) C. proc. civ., poate fi promovată în patru cazuri distincte, respectiv atunci când hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia; când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; când instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare invocate de recurent în termen; când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.
Înalta Curte reține că prezenta contestație în anulare, neîncadrată în drept de către contestator, a fost formulată împotriva deciziei nr. 569 din 9 martie 2022, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată împotriva încheierii prin care a fost respinsă ca tardivă cererea de restituire a taxei judiciare de timbru.
În cauză, contestatorul nu indică vreunul din motivele prevăzute de lege, iar criticile sale nu vizează niciuna dintre neregulile procedurale prevăzute expres și limitativ de prevederile art. 503 alin. (1) și (2) C. proc. civ., ci sunt, în esență, nemulțumiri care privesc obligarea acestuia la plata taxei judiciare de timbru într-un litigiu având ca obiect strămutare.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 503 alin. (1) și (2) C. proc. civ., simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată nefiind suficientă, în măsura în care criticile nu se circumscriu motivelor prevăzute de lege.
Fiind o cale de retractare, contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond din cadrul litigiului, soluționate de instanță în mod definitiv.
De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în mod constant că o cale extraordinară de atac, de retractare, nu se poate transforma într-un apel sau recurs deghizat, prin care s-ar obține o rejudecare a cauzei, întrucât s-ar aduce atingere prezumției de validitate a hotărârilor judecătorești definitive, principiului securității raporturilor juridice și dreptului la un proces echitabil în sensul art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin urmare, întrucât motivele contestației formulate de contestator nu se pot încadra în cazurile expres prevăzute la art. 503 alin. (1) și (2) C. proc. civ., criticile neavând legătură cu neregulile procedurale prevăzute de textele menționate, ca motive legale ale contestației în anulare, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 569 din 9 martie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția inadmisibilității contestației în anulare.
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 569 din 9 martie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 ianuarie 2023.