ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 746/2023

Ședința publică din data de 23 martie 2023

Asupra recursului de față, constată următoarele:

În cadrul dosarului nr. x/2020, aflat pe rolul Curții de Apel București – secția a V-a Civilă, A. și B. au formulat o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 408 alin. (3) C. proc. civ. și ale art. 2 din Legea nr. 188/2000, rap. la art. 1 din Constituția României.

Prin încheierea din 20.03.2023, Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 408 alin. (3) C. proc. civ. și a art. 2 din Legea nr. 188/2000, raportat la art. 1 din Constituția României și a înaintat-o Curții Constituționale; a respins ca neîntemeiată solicitarea intimatei C. S.R.L. de a se lua act de renunțarea la drept formulată de reclamanți și ca devenită fără obiect cererea de înscriere în fals; a repus cauza pe rol și a acordat termen pentru continuarea judecății.

Împotriva acestei încheieri, în ceea ce privește dispoziția de admitere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, C. S.R.L. a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

În motivare, a arătat că textele de lege pretins a fi neconstituționale nu au nicio legătură că fondul cauzei, iar invocarea acestora a făcut-o pentru prima dată în fața instanței de apel prin care a solicitat să se ia act de renunțarea părților adverse la dreptul dedus judecății, însă instanța a respins-o.

În aceste condiții, de respingere a cererii, prevederile art. 408 alin. (3) C. proc. civ. și ale art. 2 din Legea nr. 188/2000 nu mai au nicio legătură cu soluționarea cauzei, în nicio fază a litigiului.

În final, a relevat că per a contrario, chiar dacă excepția de neconstituționalitate ar fi admisă, modificarea sau chiar dispariția totală a celor două texte de lege nu ar mai putea produce niciun efect în cauză, întrucât instanța de apel s-a dezînvestit.

Analizând, cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 494, raportat la art. 482 și la art. 248 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc. civ. în art. 457.

Potrivit art. 29 alin. (4) și (5) din Legea nr. 47/1992 "Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanța de judecată va trimite Curții Constituționale și numele părților din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora. Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. (...)".

Din interpretarea acestor dispoziții legale reiese că numai hotărârea prin care cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de nelegalitate invocată a fost respinsă este supusă recursului, sintagma "încheierea poate fi atacată numai cu recurs" statuând atât asupra naturii căii de atac, cât și asupra soluției hotărârii susceptibile de exercițiul dreptului procesual de a declara recurs în temeiul acestui text de lege.

Prin urmare, legiuitorul a suprimat calea extraordinară de atac a recursului pentru alte hotărâri prin care instanța ar aprecia în alt sens, decât cel al respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Or, în cauză, prin încheierea ce face obiectul recursului, a fost admisă solicitarea petenților de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 408 alin. (3) C. proc. civ. și art. 2 din Legea nr. 188/2000, raportat la art. 1 din Constituția României.

Ca atare, această încheiere nu se circumscrie dispozițiilor evocate anterior, calea de atac exercitată de recurentă nefiind una prevăzută de lege.

Prin urmare, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să respingă recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.R.L. împotriva încheierii din 20.02.2023, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimații-reclamanți A. și B..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2023.