ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 729/2023

HOTĂRÂRE

22.03.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 729/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 22 martie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești, la data de 07.05.2015, sub nr. x/2015, reclamanta Cris Val 2002 S.R.L., în contradictoriu cu pârâta A. S.A., a solicitat să se dispună obligarea acesteia din urmă la plata de despăgubiri stabilite provizoriu la suma de 20.000 RON, reprezentând scăderea de valoare a terenului proprietatea sa, situat în intravilanul Comunei Drăganu, Sat Dumbrăvești, Județ Argeș, în suprafață totala de 4691 mp și la plata de despăgubiri stabilite provizoriu la suma de 12.1750 RON, reprezentând lipsa de folosință, pe trei ani în urmă, (raportat la momentul promovării cererii), până la zi, a terenului în suprafață de aproximativ 850 mp, afectat de stâlpii de susținere a rețelei electrice ce deservește platformă petroliera și conductele subterane de transport produse petroliere aparținând pârâtei; la plata lipsei de folosință anuală stabilita la 5 RON/mp, aferentă terenului în suprafața de 850 mp, începând cu data pronunțării cererii si pana la data încetării afectării terenului, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cererii.

Reclamanta a precizat acțiunea în sensul că a redus cuantumul rentei anuale pentru terenul afectat, de la 5 RON/mp/an la 3,5 RON mp/an, conform unui contract de închiriere încheiat între pârâtă și unul dintre vecinii terenului reclamantei, iar ulterior, a majorat câtimea obiectului cererii, solicitând despăgubiri pentru scăderea de valoare a terenului în cuantum de 66.400 RON și o rentă pentru terenul afectat de conducte și de rețeaua electrică în sumă de 6069 RON anual.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 621 alin. (3) C. civ., art. 6 lit. c), art. 7 alin. (2) și alin. (3) din Legea 238/2004 și art. 453 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 7/5 ianuarie 2021, Judecătoria Pitești a admis, în parte, acțiunea precizată, obligând pârâta la plata către reclamantă: a sumei de 16.854 RON reprezentând scăderea de valoare a terenului proprietatea reclamantei, a unei rente anuale de 3,5 RON/mp pentru suprafața de 860 mp, începând cu anul 2014 și până la desființarea liniei electrice de joasă tensiune aparținând pârâtei și care traversează terenul proprietatea reclamantei. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 6706 RON.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanta, cât și pârâta.

Prin decizia civilă nr. 1576 din 3 mai 2022, Tribunalul Argeș – secția Civilă a respins ca nefondate ambele apeluri.

Împotriva deciziei date în apel au declarat recurs atât reclamanta, cât și pârâta A. S.A., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub același număr de dosar.

Prin decizia civilă nr. 1134/R-Cont din 17 noiembrie 2022, Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și-a declinat, în favoarea secției I Civile a Curții de Apel Pitești.

Pentru a se reține astfel, s-a avut în vedere Decizia în interesul legii nr. 18/2016, prin care s-a statuat, în mod expres, că stabilirea competenței instanței specializate nu este determinantă de o anumită calitate a părților/uneia dintre părți, fiind aplicabile în acest scop alte criterii, și anume obiectul sau natura cauzei, al căror specific face ca litigiul în discuție să fie de genul celor enumerate exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011. Astfel, prin această decizie s-a statuat că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 226 alin. (1) și art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare, competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ.

S-a arătat și că, în cadrul Curții de Apel Pitești funcționează două secții civile, iar, prin Hotărârea nr. 5/2016, Colegiul de Conducere al Curții de Apel Pitești a stabilit că, începând cu data de 15 martie 2016, dosarele în materia litigiilor cu profesioniști, indiferent de tribunalul care le-a soluționat pe fond, să fie soluționate de secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal din cadrul acestei instanțe.

Totodată, instanța a reținut și faptul că, aplicând criteriile privind natura și obiectul cauzei, pentru soluționarea căii de atac exercitate în cauză, nu este necesară specializarea judecătorilor și valorificarea experienței profesionale a acestora, întrucât, raportul juridic dedus judecății este supus în întregime dispozițiilor din C. civ., aplicabile indiferent după cum părțile raportului sunt profesioniști sau neprofesioniști, reclamanta solicitând despăgubiri pentru pierderea de valoare a unui teren ce îi aparține, precum și pentru lipsa de folosință afirmată în legătură cu alte suprafețe de teren.

Pretențiile reclamantei au fost întemeiate pe dispozițiile C. civ., astfel că și raportul juridic de drept material este supus, în întregime, dreptului comun, nefiind astfel necesară, pentru soluționarea cauzei, aplicarea unor reglementări speciale, incidente doar raporturilor în care cel puțin unul dintre subiecte aparține categoriei de profesioniști la care se referă art. art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

Apelul a fost soluționat de o instanță specializată în materie civilă – Tribunalul Argeș – secția Civilă.

În raport cu toate aceste argumente, s-a apreciat că litigiul are natură strict civilă, similar unui litigiu referitor la despăgubirile solicitate în cadrul procedurii de expropriere pentru cauză de utilitate publică, în acest din urmă caz legea stabilind în mod expres competența instanțelor de drept comun (art. 23 din Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local), nedecurgând, în mod direct, din activitatea comercială curentă desfășurată de profesionist în vederea realizării obiectului său de activitate.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secției I Civilă a Curții de Apel Pitești la data de 22 noiembrie 2022 sub nr. x/2015*.

Prin încheierea din 16 ianuarie 2023, secția I civilă a Curții de Apel Pitești a admis excepția de necompetență materială procesuală a instanței, excepție invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a recursurilor formulate de reclamanta CRIS VAL 2002 S.R.L. și de pârâta A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1576/03.05.2022, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2015, în favoarea secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel Pitești; totodată, a constatat că există conflict negativ de competență, a dispus suspendarea din oficiu a judecării recursurilor și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a soluționa conflictul de competență.

În fundamentarea acestei încheieri instanța a reținut, în esență, următoarele:

Prin Decizia nr. 17/17 septembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial nr. 872 din 16 octombrie 2018, s-a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Suceava și, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 129 alin. (3), art. 130 alin. (2) și (3), art. 131, art. 136 alin. (1), art. 200 alin. (2) din C. proc. civ. și ale art. 35 alin. (2) și art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, s-a stabilit că necompetența materială procesuală a secției/completului specializat este de ordine publică, redându-se mai multe paragrafe ale deciziei menționate.

Instanța a mai amintit și Decizia nr. 18/17 octombrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 237 din 6 aprilie 2017, ale cărei considerente relevante au fost, de asemenea, menționate.

În interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin această din urmă decizie, se reține că, în condițiile în care există o secție civilă a curții de apel în competența căreia s-a stabilit în mod exclusiv soluționarea "cauzelor cu profesioniști", această competență materială este de ordine publică, nefiind permis ca o astfel de cauză să fie soluționată de o altă secție civilă, care nu are stabilită o astfel de competență, ca urmare a înregistrării dosarului în calea de atac la secția respectivă (fie ca urmare a unei greșeli în managementul dosarului, fie ca urmare a declinării competenței de către prima secție civilă învestită).

Această concluzie se impune, fără a distinge după cum o cauză aflată, de exemplu, în recurs a fost soluționată în apel de Tribunal sau de Tribunalul Specializat și fără a avea relevanță instituția juridică aplicabilă sau natura normelor legale incidente, cu atât mai mult cu cât însăși Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut prin decizia nr. 18/2016, cum s-a arătat anterior, că oricum toți profesioniștii, indiferent de statutul lor juridic sunt supuși regulilor de drept civil, și nu unor reguli speciale.

Prin Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel Pitești nr. 5/2016, s-a stabilit că secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel Pitești judecă toate cauzele cu profesioniști.

S-a apreciat, totodată, că obiectul cererii de chemare în judecată (pretenții delictuale) se circumscrie domeniului de activitate al secției a II-a, desemnată pentru soluționarea cauzelor cu profesioniști, prin hotărârea Colegiului de conducere, competența soluționării cauzei aparținând acesteia, potrivit celor reținute anterior.

Instanța a mai reținut că, prin contracte de vânzare-cumpărare, recurenta-reclamantă a devenit proprietara unor bunuri imobile constând în terenuri fânețe și teren arabil și că, potrivit art. 4 din Actul constitutiv al SC "CRIS VAL 2002" S.R.L., obiectul principal de activitate al societății îl constituie închirierea și subînchirierea bunurilor imobiliare proprii sau închiriate, considerente pentru care a constatat că prejudiciul imputat de recurenta-reclamantă decurge din lipsa de folosință a terenului proprietatea sa, cauza pretențiilor revendicate circumscriindu-se obiectului său de activitate.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor 135 alin. (4) și art. 136 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Curții de Apel Pitești – secția I Civilă, competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Dispozițiile privitoare la conflictul de competență sunt aplicabile și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești, care se pronunță prin încheiere, conform art. 136 alin. (1) C. proc. civ.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestor texte de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două secții ale aceleiași instanțe – secția I Civilă și secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel Pitești – s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între secțiile sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două secții este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Prin Decizia nr. 18/2016, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat: "competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare".

Pentru a decide astfel, instanța supremă a avut în vedere considerentul nr. 174 din Decizia nr. 18/2016, stabilind că "pentru determinarea competenței materiale procesuale a tribunalelor/secțiilor specializate, se va ține seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu modificările și completările ulterioare". Judecătorul este cel care trebuie să aprecieze asupra competenței materiale procesuale proprii în soluționarea litigiului cu judecata căruia a fost învestit, decelând "elementele comune, cum sunt cele avute în vedere de legiuitor la stabilirea celor patru categorii de litigii exemplificate" de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

Înalta Curte constată că toate cele patru categorii prevăzute de art. 226 din Legea nr. 71/2011 sunt grefate pe una și aceeași activitate, respectiv pe activitatea comercială/economică și izvorăsc din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ de către un profesionist comerciant.

În concepția Noului C. civ., profesioniștii sunt toți cei care exploatează o întreprindere, astfel cum prevede art. 3 alin. (2).

Determinantă în stabilirea competenței materiale procesuale este natura litigiului, iar nu exclusiv calitatea de profesionist a cel puțin unei părți dintre cele implicate în proces.

Astfel, calitatea de profesionist a recurentei-reclamante nu poate constitui prin ea însăși un criteriu determinant în scopul încadrării unui litigiu în una din categoriile exemplificate la art. 226 din Legea nr. 71/2011 și a includerii acestuia în categoria litigiilor cu profesioniștii.

Acțiunea dedusă judecății are ca obiect o cerere în despăgubiri formulată de recurenta-reclamantă Cris Val 2002 S.R.L., în contradictoriu cu pârâta A. S.A., reclamanta solicitând despăgubiri pentru pierderea de valoare a unui teren ce îi aparține, precum și pentru lipsa de folosință afirmată în legătură cu alte suprafețe de teren. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 621 alin. (3) C. civ., art. 6 lit. c), art. 7 alin. (2) și alin. (3) din Legea 238/2004 și art. 453 C. proc. civ.

În acest context, rezultă că obiectul și temeiul juridic al cererii nu prezintă elemente comune cu vreuna dintre cele patru categorii de cauze prevăzute de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 și impun concluzia că litigiul dedus judecății are caracter civil.

Dispozițiile Hotărârii nr. 5/2016 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Pitești nu pot prevala față de dispozițiile art. 122 C. proc. civ., în conformitate cu care "reguli noi de competență pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod", ci ele devin aplicabile în cadrul reglementat de prevederile C. proc. civ. și de Decizia nr. 18/2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

În plus, se constată că, în apel, cauza a fost soluționată de secția civilă a Tribunalului Argeș, fără să se fi invocat sau să se fi pus în discuție excepția necompetenței materiale procesuale în raport cu specializarea secției.

Prin urmare, competentă să soluționeze recursul este instanța superioară celei care a pronunțat hotărârea recurată, respectiv secția I Civilă a Curții de Apel Pitești, nu secția care, potrivit hotărârii Colegiului de conducere al curții de apel, a preluat cauzele cu profesioniști.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, în aplicarea principiului de drept potrivit căruia competența materială procesuală este reglementată prin dispoziții de ordine publică, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești – secția I Civilă, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.