ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 664/2023

Ședința publică din data de 16 martie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 35 C. proc. civ., art. 557 C. civ., Legea nr. 85/2014 și Legea nr. 31/1990.

Prin sentința nr. 2518 din 11 octombrie 2022, pronunțată de Judecătoria Slobozia – secția civilă, s-a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâtă și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.

Având în vedere obiectul cererii, respectiv constatarea, după finalizarea procedurii insolvenței și radierea debitorului, a existenței în patrimoniul asociatului unic a unui bun ce nu a fost cunoscut în timpul procedurii insolvenței, instanța a reținut competența de soluționare în favoarea Tribunalului Constanța potrivit art. 41 alin. (1) și art. 176 din Legea nr. 85/2014 prin raportare la art. 95 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 60 din 26 ianuarie 2023, pronunțată de Tribunalul Constanța – secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a fost declinată competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia.

În motivare, instanța a reținut că, față de obiectul cererii de chemare în judecată și voința reclamantului în alegerea căii judiciare pe care să o urmeze, acțiunea nu mai are o legătură directă și esențială cu procedura insolvenței, nefiind de competența judecătorului sindic soluționarea cauzei.

Având în vedere dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. k) și art. 101 alin. (1) și (2) C. proc. civ. prin raportare la art. 109 și art. 113 alin. (1) pct. 3 și 8 din același cod, instanța a constatat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Judecătoria Slobozia și Tribunalul Constanța, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei pendinte în favoarea Judecătoriei Slobozia, pentru următoarele considerente:

În cauză, obiectul regulatorului de competență îl reprezintă stabilirea competenței materiale și teritoriale a instanței de judecată.

În cauză se constată că litigiul are ca obiect cererea de constatare a existenței dreptului de proprietate asupra disponibilităților bănești existente într-un depozit bancar, în valoare de 33.439,24 RON, precum și realizarea dreptului sub forma remiterii sumei către reclamant.

Înalta Curte reține că obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților potrivit art. 9 alin. (2) C. proc. civ.

În acest context, trebuie menționat că, așa cum judicios a reținut Tribunalul Constanța – secția a II-a Civilă, chiar dacă disponibilitățile bănești sunt într-un depozit deschis pe numele debitoarei, care a parcurs procedura insolvenței, obiectul cererii de chemare în judecată nu atrage automat competența judecătorului sindic, ale cărui atribuții sunt reglementate de art. 45 din Legea nr. 85/2014.

Procedura insolvenței este o procedură colectivă prin care se urmărește acoperirea datoriilor debitorului insolvent față de creditorii săi, desfășurată într-o succesiune de acte și operațiuni strict determinate de lege a căror finalitate este prestabilită.

Potrivit dispozițiilor speciale ale art. 41 și art. 45 din Legea nr. 85/2014, atribuțiile tribunalului învestit în primă instanță, sunt exercitate de către judecătorul-sindic, deci de o instanță specializată.

Textul art. 45 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privește doar principalele atribuții ale judecătorului-sindic, enumerarea legală a atribuțiilor jurisdicționale ale judecătorului-sindic nefiind limitativă iar alin. (2) al aceluiași articol stabilește atribuții privind controlul asupra activității participanților la procedură pe parcursul desfășurării acesteia.

Este de menționat că procedura de insolvență a societatea debitoare C. S.R.L., titulara depozitului bancar care face obiectul dosarului pendinte, a fost închisă anterior promovării prezentului demers judiciar, respectiv la data de 18 noiembrie 2020 prin sentința civilă nr. 1252, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Având în vedere că reclamantul urmărește constarea dreptului de proprietate asupra disponibilităților bănești existente în contul debitoarei și obligarea băncii la plata acestora către reclamant, în cauză sunt aplicabile normele de procedură prevăzute la art. 35 C. proc. civ. și cele de drept substanțial de la art. 557 și art. 2192 C. civ.. Prin urmare, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei în primă instanță nu se poate stabili potrivit normelor prevăzute art. 120 C. proc. civ. și dispozițiilor speciale privind procedura insolventei, ci în virtutea dispozițiilor dreptului comun.

Totodată, un alt argument este că procedura insolvenței fiind închisă, judecătorul sindic este descărcat de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de drepturi de preferință, acționari sau asociați potrivit art. 180 din Legea nr. 85/2014, astfel că nu mai poate fi învestit cu soluționarea prezentei acțiuni, revenind instanțelor de drept comun competența de soluționare a cauzei.

Înalta Curte constată că litigiul vizează disponibilitățile bănești dintr-un depozit bancar, care este constituit în temeiul unui contract bancar, fiind aplicabile dispozițiile art. 101 alin. (1) și (2) C. proc. civ. privind determinarea competenței după valoarea obiectului cererii de chemare în judecată.

Valoarea obiectului cererii de chemare în judecată fiind de 33.439,24 RON, competența materială de soluționare a cauzei aparține judecătoriei potrivit dispozițiilor art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ.

În ceea ce privește competența teritorială, Înalta Curte reține că pârâta având agenție în Mun. Slobozia sunt incidente regulile de competență alternativă prevăzute la art. 109 C. proc. civ., respectiv pe lângă instanța de la sediul pârâtei este competentă și instanța de la locul dezmembrământului persoanei juridice de drept privat, întrucât contractul de depozit bancar a fost încheiat prin reprezentantul agenției. Totodată, sunt aplicabile și regulile de competență teritoriale alternativă prevăzute la art. 113 alin. (1) pct. 3 și 8 C. proc. civ.

Or, prin depunerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Slobozia, potrivit dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., reclamantul și-a exercitat dreptul de a alege între instanțele deopotrivă competente, stabilind în mod definitiv competența teritorială în favoarea instanței de la locul dezmembrământului persoanei juridice de drept privat.

Față de considerentele anterior expuse, și prin raportare la dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 martie 2023.