ÎCCJ, decizie (scj.ro #202990)

Conflict negativ de competență. Acțiune în constatarea existenței dreptului de proprietate asupra disponibilităților bănești existente într-un depozit bancar al societății radiate ca urmare a închiderii procedurii insolvenței. Neincidența dispozițiilor Legii nr. 85/2014. Instanța competentă material și teritorial să soluționeze cauza

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Competența instanțelor judecătorești. Incidente procedurale privitoare la competența instanței

Index alfabetic: Conflict negativ

Acțiune în constatarea dreptului de proprietate

Depozit bancar

Insolvență

Închiderea procedurii insolvenței

Competență materială

Competență teritorială alternativă

Dezmembrământ fără personalitate juridică

Instanța de la sediul secundar

C. proc. civ, art. 9 alin. (2), art. 35, art. 94 pct. 1 lit. k), art. 101 alin. (1)-(2), art. 109,

art. 113 alin. (1) pct. 3, pct. 8, art. 116, art. 120, art. 135 alin. (1), (4)

Legea nr. 85/2014, art. 41, art. 45, art. 180

C. civ., art. 557, art. 2192

Faptul că litigiul are ca obiect cererea de constatare a existenței dreptului de proprietate asupra disponibilităților bănești existente într-un depozit bancar, deschis pe numele debitoarei, care a parcurs procedura insolvenței, precum și realizarea dreptului sub forma remiterii sumei către reclamant nu atrage automat competența judecătorului sindic, ale cărui atribuții sunt reglementate de art. 45 din Legea nr. 85/2014.

Astfel, având în vedere că reclamantul urmărește constatarea dreptului de proprietate asupra disponibilităților bănești existente în contul debitoarei, față de care s-a închis procedura insolvenței, și obligarea băncii la

plata

acestora

către reclamant, în cauză sunt aplicabile normele de procedură prevăzute la art. 35 C. proc. civ. și cele de drept substanțial de la art. 557 și art. 2192 C. civ.

Prin urmare,

competența materială și teritorială de soluționare a cauzei în primă instanță nu se poate stabili potrivit normelor prevăzute art. 120 C. proc. civ. și dispozițiilor speciale privind procedura insolvenței, ci în virtutea dispozițiilor dreptului comun.

I.C.C.J., Secția a II-a civilă, Decizia nr. 664 din 16 martie 2023

reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. - Agenția Slobozia, a solicitat să se constate existenta dreptului său de proprietate pentru suma de 33.439,24 lei, care se regăsește în contul societății C. S.R.L., deschis la B. S.A. - Agenția Slobozia și obligarea pârâtei de a-i remite această suma împreună cu dobânzile aferente.

În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 35 C. proc. civ., art. 557 C. civ., Legea nr. 85/2014 și Legea nr. 31/1990.

Prin sentința nr. 2518 din 11 octombrie 2022, pronunțată de Judecătoria Slobozia, Secția civilă,

s-a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâtă și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.

Având în vedere obiectul cererii, respectiv constatarea, după finalizarea procedurii insolvenței și radierea debitorului, a existenței în patrimoniul asociatului unic a unui bun ce nu a fost cunoscut în timpul procedurii insolvenței, instanța a reținut competența de soluționare în favoarea Tribunalului Constanța, potrivit art. 41 alin. (1) și art. 176 din Legea nr. 85/2014, prin raportare la art. 95 C. proc. civ.

, s-a constatat că Judecătoria Slobozia a transmis din eroare dosarul Judecătoriei Constanța și a fost trimis pe cale administrativă Tribunalului Constanța.

Prin sentința civilă nr. 60 din 26 ianuarie 2023, pronunțată de Tribunalul Constanța, Secția a II-a civilă, în dosarul nr.

x/312/2022

, s-a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a fost declinată competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia.

În motivare, instanța a reținut că, față de obiectul cererii de chemare în judecată și voința reclamantului în alegerea căii judiciare pe care să o urmeze, acțiunea nu mai are o legătură directă și esențială cu procedura insolvenței, nefiind de competența judecătorului sindic soluționarea cauzei.

Având în vedere dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. k) și art. 101 alin. (1) și (2) C. proc. civ., prin raportare la art. 109 și art. 113 alin. (1) pct. 3 și 8 din același cod, instanța a constatat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia.

3.

Dosarul a fost înregistrat la 10  februarie 2023, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția a II-a civilă, sub același număr.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Judecătoria Slobozia și Tribunalul Constanța, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei

pendinte

în favoarea Judecătoriei Slobozia, pentru următoarele considerente:

În cauză, obiectul regulatorului de competență îl reprezintă stabilirea competenței materiale și teritoriale a instanței de judecată.

În cauză se constată că litigiul are ca obiect cererea de constatare a existenței dreptului de proprietate asupra disponibilităților bănești existente într-un depozit bancar, în valoare de 33.439,24 lei, precum și realizarea dreptului sub forma remiterii sumei către reclamant.

Înalta Curte reține că obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, potrivit art. 9 alin. (2) C. proc. civ.

În acest context, trebuie menționat că, așa cum judicios a reținut Tribunalul Constanța, Secția a II-a civilă, chiar dacă disponibilitățile bănești sunt într-un depozit deschis pe numele debitoarei, care a parcurs procedura insolvenței, obiectul cererii de chemare în judecată nu atrage automat competența judecătorului sindic, ale cărui atribuții sunt reglementate de art. 45 din Legea nr. 85/2014.

Procedura insolvenței este o procedură colectivă prin care se urmărește acoperirea datoriilor debitorului insolvent față de creditorii săi, desfășurată într-o succesiune de acte și operațiuni strict determinate de lege a căror finalitate este prestabilită.

Potrivit dispozițiilor speciale ale art. 41 și art. 45 din Legea nr. 85/2014, atribuțiile tribunalului învestit în primă instanță, sunt exercitate de către judecătorul-sindic, deci de o instanță specializată.

Textul art. 45 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privește doar principalele atribuții ale judecătorului-sindic, enumerarea legală a atribuțiilor jurisdicționale ale judecătorului-sindic nefiind limitativă, iar alin. (2) al aceluiași articol stabilește atribuții privind controlul asupra activității participanților la procedură pe parcursul desfășurării acesteia.

Este de menționat că procedura de insolvență a societății debitoare C. S.R.L., titulara depozitului bancar care face obiectul dosarului

pendinte

, a fost închisă anterior promovării  prezentului demers judiciar, respectiv la data de 18 noiembrie 2020, prin sentința civilă nr. 1252, pronunțată de Tribunalul Constanța, Secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/118/2019.

Având în vedere că reclamantul urmărește constarea dreptului de proprietate asupra disponibilităților bănești existente în contul debitoarei și obligarea băncii la plata acestora către reclamant, în cauză sunt aplicabile normele de procedură prevăzute la art. 35 C. proc. civ. și cele de drept substanțial de la art. 557 și art. 2192 C. civ. Prin urmare,  competența materială și teritorială de soluționare a cauzei în primă instanță nu se poate stabili potrivit normelor prevăzute art. 120 C. proc. civ. și dispozițiilor speciale privind procedura insolventei, ci în virtutea dispozițiilor dreptului comun.

Totodată, un alt argument este că procedura insolvenței fiind închisă, judecătorul sindic este descărcat de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de drepturi de preferință, acționari sau asociați potrivit art. 180 din Legea nr. 85/2014, astfel că nu mai poate fi învestit cu soluționarea prezentei acțiuni, revenind instanțelor de drept comun competența de soluționare a cauzei.

Înalta Curte constată că litigiul vizează disponibilitățile bănești dintr-un depozit bancar, care este constituit în temeiul unui contract bancar, fiind aplicabile dispozițiile art. 101 alin (1) și (2) C. proc. civ., privind determinarea competenței după valoarea obiectului cererii de chemare în judecată.

Valoarea obiectului cererii de chemare în judecată fiind de 33.439,24 lei,  competența materială de soluționare a cauzei aparține judecătoriei, potrivit dispozițiilor art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ.

În ceea ce privește competența teritorială, Înalta Curte reține că pârâta, având agenție în Mun. Slobozia, sunt incidente regulile de competență alternativă prevăzute la art. 109 C. proc. civ., respectiv pe lângă instanța de la sediul pârâtei este competentă și instanța de la locul dezmembrământului persoanei juridice de drept privat, întrucât contractul de depozit bancar a fost încheiat prin reprezentantul agenției. Totodată, sunt aplicabile și regulile de competență teritorială alternativă, prevăzute la art. 113 alin. (1) pct. 3 și 8 C. proc. civ.

Or, prin depunerea cererii de chemare în judecată la Judecătoria Slobozia, potrivit dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., reclamantul și-a exercitat dreptul de a alege între instanțele deopotrivă competente, stabilind în mod definitiv competența teritorială în favoarea instanței de la locul dezmembrământului persoanei juridice de drept privat.

Față de considerentele anterior expuse, și prin raportare la dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia.