ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 631/2023

HOTĂRÂRE

15.03.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 631/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 15 martie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la 30 iulie 2021 reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul B., a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 3.000 Euro reprezentând contravaloarea transportului rutier de mărfuri auto Belgia — România, realizat de către compania reclamantă în favoarea pârâtului; cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 5080 din 08.07.2022 pronunțată de Judecătoria Pitești, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Pitești a reținut că potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

Totodată, a arătat că potrivit art. 121 C. proc. civ., cererile formulate de un profesionist împotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanța domiciliului consumatorului, iar conform înscrisurilor de la dosar, pârâtul are domiciliul la data sesizării instanței în Drobeta Turnu Severin.

Prin urmare, instanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.

La termenul de judecată din 1 noiembrie 2022, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a invocat din oficiu excepția necompetenței sale teritoriale, pe care a admis-o prin sentința nr. 4522/23.11.2022, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În esență, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a reținut că din analiza coroborată a înscrisurilor de la dosarul cauzei, pârâtul, în calitate de expeditor, având reședința în Belgia, a expediat la diverse adrese din România mai multe autovehicule diferite, la date distincte, conform scrisorilor de trăsură, astfel încât pârâtul nu acționa în calitate de consumator, ci în calitate de profesionist, aflat la rândul său în exercițiul unei întreprinderi, în scopul obținerii de profit. Prin urmare, instanța a reținut că în cauză fiind un litigiu între profesioniști, competența teritorială nu este una de ordine publică, exclusivă, ci una de ordine privată, alternativă, nefiind incidente prevederile art. 121 C. proc. civ.

În raport de aceste considerente, instanța a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 130 alin. (3) C. proc. civ. care statuează în sensul că necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe. Cum Judecătoria Pitești nu putea să invoce din oficiu excepția necompetenței teritoriale, instanța învestită inițial devine competentă să soluționeze cauza.

Totodată, instanța a reținut că nu se putea invoca excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Pitești la al treilea termen de judecată.

De asemenea, instanța a mai arătat că potrivit contractului de transport încheiat de părți, reprezentat de Scrisoarea de trăsură emisă în Pitești, s-a stabilit ca și loc al plății la Pitești, sediul reclamantei, astfel încât în conformitate cu prevederile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., competența teritorială a prezentei cauze este la sediul reclamantei reprezentat de raza teritorială a Judecătoriei Pitești. Astfel, instanța a reținut că reclamanul este cel care are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente în cazul competenței teritoriale alternative, iar odată ce și-a exercitat acest drept de alegere, nu se mai poate invoca în mod întemeiat excepția necompetenței teritoriale.

În consecință, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pitești.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Pitești competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele, respectiv Judecătoria Pitești și Judecătoria Drobeta Turnu Severin, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Niciuna din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

În ceea ce privește competența teritorială, respectiv delimitarea competenței între instanțe de același grad, C. proc. civ. cuprinde norme cu caracter dispozitiv și norme cu caracter imperativ.

În principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor în care au fost instituite norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu un litigiu având ca obiect pretenții.

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ.: "Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii."

Totodată, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ.: "Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".

Instanța supremă constată că Judecătoria Pitești la al treilea termen de judecată a invocat excepția necompetenței teritoriale, după ce la termenele de judecată din data de 08.02.2022 și 05.04.2022, a reținut procedura de citare ca fiind legal îndeplinită.

În temeiul art. 131 alin. (1) C. proc. civ., Judecătoria Pitești era obligată să verifice din oficiu și să stabilească dacă este competentă general, material și teritorial să judece pricina, încă de la primul termen de judecată din data de 08.02.2022. Or, în cauză, excepția de necompetență teritorială a fost invocată din oficiu la al treilea termen de judecată, respectiv la data de 14 iunie iulie 2022. Prin urmare, a fost invocată cu nerespectarea normelor imperative prevăzute de art. 130 alin. (2) și (3) și art. 131 C. proc. civ.

Dispozițiile art. 131 C. proc. civ. stabilesc un termen limită până la care instanța poate invoca eventuala necompetență teritorială de ordine publică, iar prin alegerea exprimată de reclamantă la momentul promovării acțiunii coroborată cu neinvocarea excepției necompetenței teritoriale la primul termen la care s-a constat legal îndeplinită procedura de citare, Judecătoria Pitești, inițial învestită, a devenit în mod exclusiv competentă să judece prezentul litigiu.

În consecință, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în speță, competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Pitești, așa încât, cu aplicarea prevederilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.